Mitropolitul Augustin de Florina: ”…şi sub scufii şi rase, și sub mitre şi pateriţe se poate ascunde răutatea şi o satană întreagă!…”

   

  ”…Astăzi, iubiţii mei, este prăznuit cuviosul Atanasie Athonitul. Ce a fost acest sfânt? În viaţa lui în lume fusese un înalt funcţionar la palat; nu al unui stătuleţ, aşa cum a ajuns Elada, ci al unui imperiu care pe atunci era cel mai puternic din lume. Trăia în lux, avea toate onorurile şi desfătările, dar cu toate acestea nu era mulţumit. De aceea a plecat, a fugit, s-a dus în Sfântul Munte, care pe atunci era un loc sălbatic cu păduri pustii, şi doar din loc în loc, în peşteri sau colibe, trăiau câţiva pustnici. Acolo, cu ajutorul substanțial al împăratului Nichifor Foca, a construit mănăstirea Marea Lavră, care este prima din acele mănăstiri strălucitoare şi străvechi ale Athonului, lauda Ortodoxiei în ceea ce priveşte arta, icoanele şi sfintele moaşte, dar mai întâi de toate pentru sfinţii care au trăit şi au pustnicit acolo. În anul 1963 s-a prăznuit mileniul Sfântului Munte.

       Sfântul Atanasie este vrednic de minunare. Îngerii s-au nedumerit privind un om, cu trup şi oase ca şi noi, trăind mai presus de materie ca și ei. Însă citind viaţa sa veţi plânge, deoarece veţi vedea că sfântul s-a aflat în multe primejdii. S-a primejduit din partea călugărilor cât nu s-a primejduit din partea oamenilor din lume; pentru că şi sub scufii şi rase, și sub mitre şi pateriţe se poate ascunde răutatea şi o satană întreagă, în timp ce într-un om din lume poate să se ascundă un înger. Aşadar, s-au răsculat împotriva lui nişte călugări. Ce clădiri sunt acestea pe care le construieşte acest om aici?, spuneau şi erau gata-gata să-l arunce în mare. Cu greu a scăpat din mâinile lor.

        Aşadar, oriunde s-ar duce cineva, iubiţii mei, atâta timp cât există lângă el alţi oameni, va suferi. Este un lucru cert din punct de vedere istoric şi psihologic de-a lungul veacurilor: nimeni nu este perfect sau desăvârşit.

       Nimeni? Am greşit. În miliardele care au trăit şi vor trăi pe pământ, există unul, singurul care este desăvârşit. „Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui”. Este Domnul nostru Iisus Hristos. El este Cel desăvârşit. Dar ce nu este un simplu om, ci este Dumnezeu-Om: „În El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (vezi Coloseni 2, 9). De aceea, la Dumnezeiasca Liturghie, atunci când preotul spune: „Să luăm aminte! Sfintele sfinţilor!”, adică veniţi cei sfinţi să vă împărtăşiţi, noi ce răspundem prin gura psaltului? Nu! Nu există sfânt printre noi; „Unul sfânt, unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin” (Filipeni 2, 11 şi Dumnezeiasca Liturghie).

       Aşadar, dacă-L exceptăm pe Iisus Hristos, Care este Omul (cu ”o” mare), noi nu suntem desăvârşiţi, perfecţi; avem defecte, iar uneori cădem atât de jos, ca animalele: „omul în cinste fiind n-a priceput, alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Psalmul 48, 13, 21). Aşadar, nu există om desăvârşit sau perfect; chiar și sfinții au cusururile sau metehnele lor, micile lor neputinţe, după cum zic Părinţii. Aşadar, pentru că toţi cei de lângă noi sunt nedesăvârşiţi, ce trebuie să se întâmple? Să începem să cârtim, să mârâim? Şi cum va fi soluţionată problema convieţuirii?

       Binecuvântată fie Evanghelia. Oferă reţeta pentru marea boală a umanităţii, pe care dacă am respecta-o, societatea ar trăi în pace. În mod diferit, cârtirea devorează inimile ca o carie de lemn. Ne nedumerim de cum a apărut cancerul. Eu îl atribui cârtirii, veninului cu care ne adăpăm. O va demonstra ştiinţa: cancerul se datorează nu atât unor cauze fizice, cât cauzelor sufleteşti.

       Aşadar, să luăm reţeta, cuvintele de aur ale Apostolului Pavel, pe care ar trebui să le scriem pretutindeni. Ce spune? „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2)…”

(fragment dintr-o predică rostită în Biserica ”Aghios Efthymios” – Kypselis, Atena; Duminică, 5-7-1964)

aaa

Un comentariu la „Mitropolitul Augustin de Florina: ”…şi sub scufii şi rase, și sub mitre şi pateriţe se poate ascunde răutatea şi o satană întreagă!…”

Comentariile sunt închise.