…Şi acum, fraţii mei, o întrebare şi puneţi-vă mâna pe inimă. Mă întreb pe mine însumi, pe preoţi, pe episcopi, pe împăraţi, întreb pe toţi cei care am trecut prin cristelniţă: suntem ucenici/elevi ai lui Hristos? Sau nu cumva se întâmplă şi cu noi ceea ce am auzit în Vinerea Mare: „Astăzi Iuda lasă pe Învăţătorul şi primește pe diavolul …”? (Utrenia Vinerii celei Mari, Antifonul 4).
Dacă eram ucenici ai lui Hristos, am fi venit regulat la biserică; elevul bun nu lipseşte de la şcoală. Dacă eram ucenici/elevi ai lui Hristos, în fiecare zi citeam textele sfinte. Dacă eram ucenici ai Hristosului nostru – voi spune acest cuvânt – n-ar fi existat în ţara noastră bordeluri şi alte centre ale decadenţei. Dacă eram ucenici/elevi ai lui Hristos, am fi împlinit şi lucrul cel mai greu – lecţia cerească, pe care a împlinit-o Sfânta Tavita; şi cea mai dificilă lecţie este constituită din cele două cuvinte, „iubiţi-vă întreolaltă”. Şi numai prin dragostea lui Hristos am fi creat o nouă civilizaţie, o nouă patrie, o patrie cu adevărat creştină, în care am fi trăit fericiţi, cântând „Aliluia” în vecii vecilor. Amin.
(fragment din Predica Apostolul din Duminica a 4-a după Paști, din cartea „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”, vol. 22)