Trebuie să-ți faci timp, ca să-L cunoşti tu însuţi pe Hristos, să înveţi să comunici cu El şi după aceea să-l înveţi şi pe copilul tău, să-i vorbeşti de Biserică, de slujbe, de Dumnezeiasca Liturghie, de toată taina mântuirii în Hristos. Da, trebuie să-ți faci puţin timp. Nu spun să-ţi faci atâta timp cât îşi făceau sfinţii şi asceţii. De exemplu, Sfântul Arsenie: acesta din momentul în care soarele apunea până când răsărea din nou, de la apus la răsărit, şapte – opt ore întregi stătea drept, ţinea o batistă, plângea fără încetare şi se ruga la Hristos. Unde sunt astăzi oamenii rugăciunii? În toată Elada să cauţi, nu vei găsi. Poate doar în vreo peşteră din Sfântul Munte; acolo va fi vreun sufleţel sfânt care să stea toată noaptea, ca o lumânare aprinsă, să se roage şi să implore. Acum pentru alte lucruri își fac timp oamenii. Îmi spunea un poliţist: Treziţi-vă voi, predicatorii, lumea se pierde; de la apusul soarelui până la orele dimineţii doamne şi domnişoare joacă cărţi şi apoi se întorc acasă cu taxiul. Ore întregi pentru jocuri de cărţi, pentru fotbal, pentru chefuri păcătoase.
Iată de ce Hristos rămâne necunoscut. Dacă vrei să-L cunoşti pe Hristos, nu-ţi spun să faci ceea ce au făcut Sfântul Arsenie şi Sfântul Antonie. Ştiu că ai serviciu, eşti gospodină, eşti funcționar, eşti om de ştiinţă, eşti elev. Dar, din douăzeci şi patru de ore câte are o zi, economiseşte trei sferturi: un sfert ca să te rogi şi să vorbeşti cu Dumnezeu, un sfert ca să studiezi Sfânta Scriptură şi să-ţi vorbească Dumnezeu şi un sfert ca să vorbeşti tu altora despre Dumnezeu aşa cum a făcut samarineanca consătenilor ei.
SURSA: