MITROPOLITUL IEROTEI DE NAVPAKTOS DESPRE BOTEZUL CREŞTIN

                                                               

14. Botezul creştin

        Aşa cum am spus şi anterior, unul din scopurile pentru care Hristos S-a botezat a fost acela de a Se face model pentru noi, deoarece, prin propriul Său Botez, a introdus în Biserică taina Botezului. Aşadar, noi intrăm în Biserică prin sfântul Botez, care este considerat o taină începătoare. Viaţa noastră duhovnicească începe prin taina Botezului, aşa cum lucrarea de mântuire a lumii a început prin Botezul lui Hristos, după care au urmat toate celelalte, adică Patimile, Răstignirea, Învierea şi Înălţarea.

       În cartea sa despre viaţa în Hristos, Sfântul Nicolae Cabasila consideră că Botezul este o naştere, după care urmează mişcarea, prin Mirungere, şi viaţa, prin Sfânta Împărtăşanie. Încununarea Botezului şi a tuturor celorlalte taine este reprezentată de Sfânta Împărtăşanie. Aşadar, ne botezăm şi ne mirungem pentru a putea, ca membri ai Bisericii, să ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele lui Hristos.

       Credinţa şi Botezul sunt interdependente. După cum spune Sfântul Vasile cel Mare, credinţa şi Botezul reprezintă două căi ale mântuirii care sunt strâns legate între ele şi nedespărţite. Credinţa este consfinţită prin Botez, iar Botezul îşi are temelia în credinţă. Una o completează şi o plineşte pe cealaltă. Deoarece credem în Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh, ne botezăm în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Mai întâi are loc mărturisirea de credinţă, care este începătoarea mântuirii, după care urmează Botezul, care pecetluieşte consimţământul nostru.

      Acestea sunt spuse ţinând cont de faptul că există două feluri de credinţă: începătoare, care se numeşte şi credinţă din ascultare, şi desăvârşită, care se numeşte credinţă din vederea de Dumnezeu. Mai întâi, omul ascultă de Dumnezeu şi crede, iar mai apoi se botează şi se miruieşte, dobândind astfel credinţa din vederea de Dumnezeu. Aceste lucruri trebuie înţelese din punctul de vedere al practicii vechii Biserici, în care Botezul nu era o ceremonie formală şi un eveniment lumesc sau social, ci o taină de introducere în Biserică, ceea ce înseamnă că era precedat de curăţirea omului. Botezul se numea şi se mai numeşte şi iluminare, deoarece prin Botez şi prin taina Mirungerii omul ajunge la iluminarea minţii.