MITROPOLITUL NICOLAE DE MESOGHEA: ,,A VENIT CEASUL ÎN CARE TREBUIE SĂ NE TREZIM” – PASTORALĂ LA PRAZNICUL CINCIZECIMII – 2012

CITIŢI ŞI:

https://acvila30.ro/2012/03/20/mitropolitul-nicolae-de-mesoghea-patriotismul-este-puterea-noastra/ 

https://acvila30.ro/2012/03/01/interventia-mitropolitului-nicolae-de-mesoghea-a-stopat-crearea-unui-crematoriu/

https://acvila30.ro/2012/02/27/mitropolitul-nicolae-de-mesoghea-biserica-eladei-in-loc-sa-ne-alaptam-din-pieptul-bisericii-noi-il-muscam/

https://acvila30.ro/2011/12/30/mitropolitul-glyfadei-pavel-si-mitropolitul-mesogheei-nikolaos-la-inchisoarea-kordyallo-pentru-staretul-efrem/

 

MITROPOLITUL NICOLAE DE MESOGHEA:

,,A VENIT CEASUL ÎN CARE TREBUIE SĂ NE TREZIM”

 

  Autor: Emilios Polighenis

 

          „Viziunea Europeană s-a transformat într-un coşmar. Promisiunile politice s-au travestit în minciuni neghioabe, în argumente de neînţeles şi opţiuni nejustificabile”, menţionează printre altele în enciclica sa semnal, ÎPS Mitropolit de Mesoghea şi Lavreotiki, kyr Nicolae.

Kyr Nicolae pentru încă o dată trimite un mesaj în toate direcţiile subliniind: ,,Am făcut greşeala de a spera acolo unde nu trebuia. Ne-am ostenit votându-i pe cei care nu merită. Săvârşim crima de a nu învăţa din greşelile noastre. În sfârşit, nu vedem nici un guvern, nu distingem nici lideri şi conducători adevăraţi, şi nu se văd nici soluţii”.

 

Citiţi întreaga enciclică a Mitropolitului Nicolae:

 

          A trecut perioada de umilinţă a Triodului, am prăznuit Paştele şi Învierea Domnului şi deja se încheie şi Penticostarul. Praznice pline de sens, prilejuri pline de făgăduinţe de bucurie şi nădejde, trasate de adevărul şi perspectiva eliberării duhovniceşti.

          Adevăruri precum pipăirea lui Dumnezeu de către Toma, vederea Celui Înviat de către Mironosiţe, întâlnirea Sa cu ucenicii, convorbirea şi arătarea Sa cu şi celor doi ucenici spre Emaus, revărsarea Sfântului Duh  pe care o prăznuim astăzi, se oferă nu pentru a le asculta ca descrieri istorice, nici pentru ca să le acceptăm ca ideologii religioase, ci ca să credem în ele şi să pătrundă în toate detaliile vieţii noastre. Aceasta este lumea lui Dumnezeu, pe care Biserica ne-o recomandă fiecăruia în parte şi tuturor laolaltă ca societate şi ca lume.

          Alături de această recomandare pentru viaţă şi morală stă şi experienţa jalnică a realităţii lumeşti, aşa cum o trăim în zilele noastre. O stare fără viziune [aspiraţie], fără nădejde, fără lumină. Eşecul uman se vede în toată dimensiunea lui. Sistemul economic este în prăbuşire. Viziunea Europeană s-a transformat într-un coşmar. Promisiunile politice s-au travestit în minciuni neghioabe, în argumente de neînţeles şi opţiuni nejustificabile. O lume fără curaj şi eroism, fără  inteligenţă şi originalitate, fără calitate şi credibilitate, fără duh şi viaţă. Falsul Dumnezeu al democraţiei şi al drepturilor personale ale omului a degenerat în drept de opţiune electorală între scenariile distructive şi gestionarii incapabili ai vieţii noastre cotidiene. Gloria istorică a trecutului nostru a fost urmată de terfelirea noastră mondială şi ameninţările continue. Singurul lucru pe care îl mai naşte ţara noastră este impasurile şi reaua credinţă, neînţelegerea şi proasta guvernare. Salariile şi pensiile s-au tăiat, iar indemnizaţiile au fost oprite. Datoriile au crescut, casele noastre au fost impozitate. Cantinele sociale s-au înmulţit, sărăcia şi lipsurile au prisosit, șomerii rivalizează la număr cu muncitorii, bătrânii se neliniştesc, tinerii îşi părăsesc ţara, răsuflările noastre au fost limitate, speranțele noastre s-au epuizat, aspiraţiile au murit.

          „Căci neamurile şi împărații care nu vor sluji Ţie vor pieri” (Isaia 60, 12) şi „seminția celor fărădelege se va pustii” (Înțelepciunea lui Sirah 16, 4). Asta am pățit. L-am părăsit pe Dumnezeu şi trăim pustiirea şi pierzarea noastră. Educația noastră fără morală, istoria noastră fără glorie, Biserica noastră fără frumusețe, viața noastră fără adevăr, drumul nostru fără valoare. Aceasta este cauza halului în care am ajuns astăzi. Şi n-am înțeles asta. Dărâmarea temeliilor noastre  spirituale continuă fără obstacole. Am făcut greșeala de a spera acolo unde nu trebuia. Ne-am ostenit votându-i pe cei care nu merită.  Săvârșim crima de a nu învăţa din greșelile noastre. În sfârșit, nu vedem nici un guvern, nu distingem nici lideri și conducători adevărați numai întrevedem, şi nu se întrevăd nici soluţii. Așa cum scrie undeva Sfântul Grigorie Teologul, „calea noastră este în întuneric, lumină  nicăieri, iar Hristos doarme…”. Însă nu, iubiții mei frați, Hristos nu doarme! Noi ne-am cufundat în uitare și în somn greu. Noi dormim. De aceea, „a venit ceasul ca să ne trezim din somn” (Romani 13:11).

        Este vremea să ne trezim. Ziua nu va veni de una singură. Această zi o vom aduce noi; și, desigur, nu atât prin faptele corecte sau prin opțiunile noastre corecte, cât prin mărturisirea credinței și rugăciunea noastră.

         Opțiunile politice lumești „așteaptă un cer cu stele”; nu pot să ne scoată din noapte, nădăjduiesc în steluțe. Noi așteptăm o zi cu soare, cu Soarele dreptății. Nu așteptăm un Dumnezeu, Care să ne rezolve problemele pământești, ca să-L uităm din nou; nici nu ne vor fi iertate greșelile ca să le repetăm. Credem în Hristos, în Adevăratul Dumnezeu, ca să ne primească pocăința și credința noastră, ca să le adape cu harul Său și astfel să se manifeste prezența Sa.

         Da! Este posibil ca din starea proastă de astăzi să rezulte glorie și o mare binecuvântare, deoarece „Fericit este poporul căruia Domnul este Dumnezeul lui” (Psalmul 32:12). Fericit și binecuvântat este neamul care Îl are pe Adevăratul Dumnezeu ca Domn al său. Acesta este un veșnic adevăr, care nu se interpretează atât logic, pe cât se adevereşte istoric și se justifică duhovnicește. Drumul lui Dumnezeu rămâne  întotdeauna deschis.

        A venit ceasul în care trebuie să ne trezim. Să începem cu rugăciuni stăruitoare și procesiuni. Nu ca să scăpăm de catastrofă. Nu ca să ne scutească de memorandum-uri [memorii]. Nu pentru ca să ne şteargă datoriile. Nu ca să se micșoreze șomajul. Nu ca să scăpăm de faliment. Pe acestea Dumnezeu știe dacă şi cum şi când le va rezolva. Lucrul de care avem nevoie în primul rând este ca cei care credem cu adevărat să ne pocăim. Să ne pocăim pentru că L-am uitat, pentru că L-am părăsit, L-am disprețuit, am luptat împotriva Lui, am respins calea și poruncile Lui. Până și cei care Îl mărturisim, din nefericire, am ales să trăim fără puterea Lui.

          Suntem chemaţi să-L slăvim nu pentru bucuriile noastre pământești. Nu mai există așa ceva. Să-L slăvim pentru prezența și adevărul Său, pentru mila și dragostea Lui, pentru îndelungă răbdarea Lui. Suntem chemaţi să-L mărturisim astăzi. Să mărturisim că ,,aceștia în căruţe și aceștia pe cai, iar noi în numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări” (Psalmul 19:8). Nădejdea noastră și sprijinul nostru este numai și numai numele lui Dumnezeu.

          Acesta este viitorul și perspectiva noastră.

          Și, în sfârşit, suntem chemați să-I cerem Domnului să arate lideri capabili să-și asume responsabilitățile țării noastre, ocrotirea istoriei noastre, respectarea credinţei şi a Tradiţiei noastre; lideri cu frică de Dumnezeu, cu gândul lui Hristos, patrioți dezinteresați, cu intenţie foarte clară, cu prudenţă politică şi voinţă eroică, pentru că de astfel de lideri avem nevoie, numai astfel de lideri putem să votăm și numai astfel de lideri merită ceea ce se numește identitatea elenă și conștiința ortodoxă.

          În paralel, generația noastră, care și ea se arată incapabilă să materializeze Făgăduința strămoșilor noştri, trebuie ca numaidecât să o reînnoiască cu o nouă Făgăduință. Acum, când suferim de foame, acum să construim Biserica Făgăduinței noastre. Așa cum  Albania Ortodoxă, în centrul Tiranei, zilele acestea sfințește Centrul Duhovnicesc al Credinței ei, aşa cum sârbii la Belgrad, românii la București și rușii la Moscova, recent, din sărăcia lor au construit Biserici Mântuitorului și Sfinților lor, acum, noi, dintr-un motiv mai mare, trebuie să ne îndeplinim vechea și actuala noastră Făgăduință. Această făgăduinţă valorează mai mult chiar decât rugăciunile noastre. Pentru că le însoțeşte și cu fapte. Astăzi trebuie să dovedim că mai mult decât întreținerea trupului nostru avem nevoie de reînvierea credinței noastre. Ceea ce ne lipsește nu este hrana materială, ci legătura noastră cu persoana lui Hristos. Ceea ce se constituie în încercarea noastră nu este sărăcia şi foametea noastră, ci înstrăinarea de Dumnezeu și lipsirea de ajutorul Său.

Vă chem așadar pe toți, iubiții mei frați, câți împărtăşiți această nevoie, câți mai păstrăm fărâmituri de credință în noi înșine să aruncăm nădejdea noastră „spre Domnul”, făcând procesiuni și rugându-ne. Să ne mărturisim cu zdrobire îndepărtarea noastră de voia  lui Dumnezeu și dispoziția întoarcerii noastre spre nădejdea cea de neînşelat în El; în camerele noastre numai cu lacrimi în ochi, în bisericile noastre toţi împreună cu rugăciuni și cereri de toată noaptea, chiar pe străzi și în piețe cu lumânări şi făclii. Acestea nu sunt necunoscute ale istoriei noastre, ci sunt căi încercate în viața poporului și a Bisericii noastre.

          Nădejdea noastră, fraţii mei, nu se află în alegerile de pe 17 iunie; acolo se află poate doar o parte a responsabilității noastre.  Toate nădejdile noastre se află în praznicul de astăzi al Cincizecimii. Pentru că in urechile noastre răsună îndemnul proorocului-împărat David: „Nu vă nădăjduiţi în căpetenii, în fiii oamenilor în care nu este mântuire” (Psalmul145:3). Pentru că nu credem în politicienii, care-și  schimbă promisiunile, ci în Atotsfântul Duh, Care îi schimbă pe ucenici și „preaînțelepți pe pescari îi arată”. Nu în aceștia care fiind dezbinați nu pot să alcătuiască un guvern, ci în Acela care „la unitate pe toți îi cheamă”. Nu în confuzia arogantă a Babilonului modern și contemporan, ci în puritatea voinței lui Dumnezeu. Nu în încercările neroditoare ale liderilor acestei lumi,  ci în a-tot-rodirea Sfântului Duh.

          „Fraților, stați tari în credință, îmbărbătați-vă, întăriţi-vă!” (I Corinteni 16: 13).

          „Dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră!”

 

Traducere: https://acvila30.ro/; sursa: e-mail

Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [https://acvila30.ro], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştireahttps://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.