Moaştele Sfântului Irodion pentru prima dată în Bucureşti
Moaştele Sfântului Irodion de la Mănăstirea Lainici, din judeţul Gorj, vor fi aduse în pelerinaj în Capitală, cu prilejul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, al doilea hram al Bisericii „Sfântul Vasile“ – Victoria. Sfintele moaşte vor fi purtate în procesiune pe Calea Victoriei, sâmbătă, 13 septembrie, împreună cu racla ce conţine un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi părticele din moaştele a şapte sfinţi, din patrimoniul sacru al parohiei bucureştene.
Este al patrulea an în care Parohia „Sfântul Vasile“ – Victoria organizează, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, procesiunea „Calea Sfintei Cruci, scară către cer!“, aducând de fiecare dată câte o rază de lumină şi bucurie credincioşilor din Capitală. În acest an, întrucât este Anul omagial al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Euharistii, la hramul bisericii vor fi aduse spre închinare moaştele Sfântului Irodion, marele duhovnic de la Mănăstirea Lainici, în viaţa căruia cele două Sfinte Taine au lucrat în chip minunat, înălţându-l pe culmile desăvârşirii. duhovniceşti.
Programul liturgic de hram la Biserica „Sfântul Vasile“ – Victoria începe de sâmbătă, 13 septembrie, de la ora 15:00, cu primirea moaştelor Sfântului Irodion, aduse de o delegaţie din Mitropolia Olteniei, după cum ne-a declarat Pr. Paroh Cristian Trandafir.
Între orele 16.00-19.00 se va săvârşi Slujba Vecerniei Mari, Litia şi Acatistul Sfintei Cruci, iar între orele 19.00-21.00 se va desfăşura Procesiunea cu cele două Racle în care se găsesc Moaştele Sfântului Irodion de la Lainici, Lemnul Sfintei Cruci şi Moaştele a Şapte Sfinţi.
Procesiunea va fi deschisă de Sfânta Cruce, de toacă, apoi de Ripide, Steaguri, Sfinte Icoane, după care urmează diaconii cădind în faţa Sfintelor Racle cu Lemnul Sfintei Cruci şi a Sfântului Irodion de la Lainici, ce vor fi purtate de preoţi. Sunt invitaţi autorităţile locale din cadrul Primăriei Sector 1, ce au sprijinit desfăşurarea pelerinajului, apoi credincioşii ce vor purta cruciuliţe la gât sau o Sfântă Cruce în mână, spre mărturisire a dreptei credinţe, folos duhovnicesc şi cinstire a Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos de pe cel mai preţios Altar – Sfânta Cruce.
Pe parcursul pelerinajului, cântăreţii, preoţii şi credincioşii vor intona cântări de preacinstire a Sfintei Cruci şi a Sfântului Irodion de la Lainici, tropare şi condace.
După ce se va înconjura parcul Nicolae Iorga (ce se află vizavi de Academia Română de pe Calea Victoriei) şi Troiţa-Monument special amenajată în mijlocul parcului, ridicată în anul 2011 în memoria marelui istoric Nicolae Iorga, a eroilor neamului ce au intrat pe Calea Victoriei şi spre cinstirea Sfintei Cruci, procesiunea se va instala în faţa scenei amenajată cu sprijinul Primăriei Sectorului 1. Se vor susţine câteva alocuţiuni scurte legate de Anul Omagial al Sfintei – Spovedanii şi al Sfintei Euharistii. Apoi se va susţine un scurt concert de cântări religioase, de unul din corurile celebre bisericeşti.
Pelerinajul se va încheia cu înapoierea în biserica Sfintei Cruci şi a Sfântului Vasile cel Mare, unde se vor depune Sfintele Racle pentru închinarea tuturor credincioşilor, timp în care se vor cânta Acatistele Sfântului Irodion de la Lainici şi Acatistul Sfintei Cruci. Biserica va sta deschisă până la închinarea ultimului credincios.
Duminică, între orele 08.00-12.00 se va oficia – Slujba Utreniei, urmată de Sfânta Liturghie care va fi slujită de un Arhiereu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi; in timpul sfintelor slujbe, credincioşii au posibilitatea să se închine la Lemnul Sfintei Cruci şi la Sfintele Moaşte.
Înălţarea Sfintei Cruci este prăznuită de creştinii ortodocşi în fiecare an pe 14 Septembrie. Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii Lemnului Sfintei Cruci.
În această zi sărbătorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
1. Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335, în biserica învierii;
2. Aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 628, în vremea împăratului bizantin Heraclie, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia, s-au găsit sub Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi care sunt crucile tâlharilor răstigniţi odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.
După această minune, Patriarhul a poruncit înălţarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.
Procesiune cu Lemnul Sfintei Cruci la Ierusalim
Când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, în anul 614 d.Hr., a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, până când împăratul Heraclie a învins pe perşi în anul 628 d.Hr. şi a dus Sfânta Cruce în Ierusalim.
După reîntoarcerea în Ierusalim, Lemnul Sfintei Cruci a fost împărţit în părticele mici şi trimis la diferite biserici. Dar, ca “Putere a lui Dumnezeu”, Crucea Domnului îşi păstrează în lume taina şi lucrarea ei, vie şi întreagă. Ea rămâne cel mai sfânt Altar al celei mai sfinte Jertfe: Dumnezeiasca Jertfă a Răscumpărării lumii întregi şi deci a noastră a tuturora, o dată pentru totdeauna, în veci şi de-a pururi. Acestei “Puteri a lui Dumnezeu” i se spune: “Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim!” înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Viaţa Sfântului Irodion de la Lainici
S-a născut în 1821 la Bucureşti primind numele la botez de Ioan. Pe la vârsta de 20 de ani intră ca vieţuitor la Mănăstirea Cernica, atras fiind de viaţa isihastă ce se trăia aici, sub oblăduirea stareţului Calinic. în 1846 este tuns în monahism, primind numele de Irodion. Odată tuns în monahism, tânărul monah Irodion conştientizează marea vocaţie la care a fost chemat adăugând nevoinţă peste nevoinţă. Era foarte iubitor de fraţi, nu discredita pe nimeni niciodată, se ferea de orice vorbire de rău, postea foarte mult, dormea doar 3-4 ceasuri pe noapte şi făcea sute de metanii pe zi. Prin aceste nevoinţe devine foarte iubit de toată obştea, impunând mult respect şi apreciere chiar şi faţă de stareţul său.
În septembrie 1850 stareţul său Calinic este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea unde şi-a luat cu el mai mulţi ucenici pentru a-i fi spre ajutor în refacerea episcopiei amintite ce era Intr-o vizibilă decădere.
Printre ucenicii luaţi este şi monahul Irodion pe care-l va detaşa pe la sfârşitul anului 1851 la Schitul Lainici de pe Valea Jiului şi pe care-l va hirotoni în diacon şi apoi în preot în anul 1853, numindu-l ecleziarh. Iar în 1854 îl numeşte stareţ la schitul Lainici. între 1854-1900 stareţul Irodion a păstorit 41 de ani acest schit cu mici intermitenţe. A fost cel mal longeviv stareţ al schitului Lainici din toate timpurile.
După moartea duhovnicului său, Sfântul Calinic, episcopul, îşi ia ca duhovnic pe ucenicul său Irodion, stareţul de la Lainici. Astfel ucenicul îi devine duhovnic avei. Nu după mult timp, cucerindu-se de evlavia sa, Sfântul Calinic îl va numi „Luceafărul de la Lainici”. Simţea o mare uşurare, avea o aleasă încredere şi deosebită apreciere la adresa stareţului Irodion.
Venea foarte des la Lainici Sfântul Calinic la povaţă şi spovadă. Se cunoaşte faptul că spre sfârşitul vieţii avea la sufletul său acea triadă de mănăstiri – Cernica, Frăsinei şi Lainici, la care ţinea foarte mult şi pe care le susţinea în rugăciunile sale.
Cuviosul Irodion, ca toţi marii sfinţi, a avut foarte multe ispite din partea confraţilor săi, dar el, formându-se în duhul isihast cernican, le biruia cu smerenie şi cu răbdare. Cu cât înainta în virtute, cu atât i se înmulţeau ispitele, călindu-se în ele precum aurul în foc. Acesta fiind paradoxul sfinţeniei – suferinţa.
Foarte repede îşi duce faima atât în Oltenia cât şi dincolo de Carpaţi, în Transilvania Imperiului Austo-Ungar. Devenise făcător de minuni din viaţă. Avea şi puterea de a alunga duhurile necurate din oameni, îi radiografia la prima vedere, spunându-le păcatele lor şi cele ale înaintaşilor lor.
La un moment dat îi aduce în dar, o femeie ce locuia în aceşti munţi, un vas cu lapte. Cuviosul îi refuză categoric vasul cu lapte spunându-i că nu-l primeşte, deoarece nu-i de la capra ei.
– Ba nu, părinte, de la capra mea este. L-am muls acum, este proaspăt.
– Nu, femeie, nu-l primesc pentru că nu mai este cu adevărat de la capra ta.
Aseară ai dat-o diavolului şi foarte des ai acest obicei rău. De aceea, pentru că ai dat diavolului capra, laptele nu mai este al ei, ci al diavolului. Te rog iartă-mă, dar nu-l primesc!
Vădită femeia fiind de păcat s-a întors acasă cu laptele cerându-şi iertare şi făgăduindu-i că nu va mai drăcui niciodată.
Deci observăm cum stareţul Irodion era văzător cu duhul. Foarte multă lume se vindeca şi afla alinare de la el. Înainte de moartea sa anunţă pustiirea vremelnică a mănăstirii Lainici, care se întâmplă în primul război mondial.
Pe 3 mai 1900 Cuviosul Irodion se mută la Domnul.
Sfântul Calinic l-a numit pe cuviosul Irodion “Luceafărul de la Lainici” deoarece cu adevărat a fost un mare luceafăr, un mare luminător şi rugător. Sfântul Irodion este ultima verigă a lanţului neo isihast românesc din sec. XIX.
Neo isihasmul românesc începe la sfârşitul secolului al XVIII-lea prin Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, Sfântul Paisie Velicikovschi Stareţul de la Neamţ, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, Sfântul Grigorie Dascălul, Sfântul Calinic de la Cernica şi continuă cu Sfântul Cuvios Irodion, Stareţul de la Lainici.
Anul 2014 este dedicat Sfinţilor martiri Brâncoveni şi sfetnicului Ianache la împlinirea a 300 de ani de la martiriul lor din Constantinopol.
Tot anul acesta este socotit anul omagial al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Euharistii în Patriarhia Română. Astfel, cu binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel aducem în această procesiune pe Sfântul Irodion – „Luceafărul de la Mănăstirea Lainici”. Sfântul Irodion a fost ucenicul dar şi duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica. De la el învăţăm că fiecare dintre noi credincioşi sau slujitori trebuie să avem un duhovnic la care să ne spovedim şi apoi să ne împărtăşim în mod frecvent.
De asemenea, învăţăm că trebuie să conştientizăm, să ne asumăm şi să ne mărturisim păcatele pentru a dobândi de la Dumnezeu iertare şi folos spre dobândirea împărăţiei Cerurilor. Fără acest exerciţiu de smerenie şi pocăinţă precum şi de împărtăşire cu Mântuitorul Hristos nu ne putem mântui.
Cu această venire în Bucureşti a moaştelor Sfântului Irodion de la Lainici împlinim şi un eveniment istoric. Anul acesta se împlinesc 160 de ani de la numirea sa ca stareţ al Mănăstirii Lainici, 5 ani de la descoperirea sfintelor moaşte, 3 ani de la canonizare şi este prima revenire în Bucureştiul natal de la plecarea sa în pământul Olteniei – de data aceasta ca sfânt.
Sursa: basilica.ro