Noii guvernanți ai lumii
Mai multe evenimente recente au relansat reflecția în jurul apariției unor noi sfere ale puterii, în paralel cu structurile tradiționale ale democrației. Globalizarea, fenomen mai vechi, influența crescândă a agențiilor de rating, apariția unei tehnocrații planetare, venirea la putere a islamiștilor prin metode “democratice” în unele țări arabe, toate acestea deci, dar și alte evenimente îi fac pe mulți jurnaliști, eseiști, filozofi și așa mai departe să-și pună multe întrebări.
Este cazul în Franța, cu doi ziariști, Christophe Deloire și Christophe Dubois, care publică o carte incitantă, cu titlul “Circus politicus”, expresie care vine din limba latină și de la vechii romani. O dovadă de fapt că această comparație, între circ și politică, nu este nouă… Cei doi ziariști francezi îndrăznesc să ancheteze însă în privința noilor “guvernanți” ai lumii, cei pe care nimeni nu-i alege și uneori nimeni nu-i cunoaște, cei care nu au nici un mandat electiv și nici obligația de a da socoteală maselor largi de cetățeni, dar care, prin influența lor, ne modifică viața. Că sunt bancheri sau funcționari internaționali, că sunt eminențe cenușii sau grupuri de influență, că sunt indivizi aflați în fruntea unor imperii mediatice sau a unor multinaționale, ei formează o “nouă putere planetară transversală și mai ales una care scapă oricărui control democratic”.
Sociologul francez Pierre Bourdieu a teoretizat în unele din scrierile sale conceptul de „guvern invizibil„. Sunt câțiva ani buni de atunci, pentru că Bourdieu a murit în 2002, dar formula lansată de el este confirmată de realitate. Într-un articol intitulat “Cultura este în pericol”, sociologul francez spunea următoarele: “Marile firme multinaționale și consiliile lor de administrație internaționale, marile organizații internaționale Organizația Mondială a Comerțului, FMI-ul sau Banca Mondială, cu multiple subdiviziuni, comisiile și comitetele de tehnocrați nealeși, puțin cunoscuți de marele public, pe scurt, tot acest guvern mondial care s-a constituit în ultimii ani și a cărui putere se exercită asupra guvernelor naționale reprezintă o instanță aproape invizibilă”.
Revista L’Express dedică în ultimul său număr un întreg dosar acestor “noi stăpâni ai lumii”, precum și cărții “Circus politicus” de care aminteam mai sus. Fără să cădem în teoria complotului, scrie L’Express, merită să ne întrebăm, cum o fac și cei doi ziariști, dacă nu cumva “cenaclurile internaționale, cercurile de influență, instituțiile financiare și alte asemenea instanțe nu formează acum o putere planetară opacă, chiar secretă”…
În cartea lor, Christope Dubois și Christophe Deloire îl citează pe președintele american, Dwight Eisenhower, care își exprima temerea, încă din 1961, că în America s-a format un anume “lobby militaro-industrial” de natură să amenințe într-o bună zi libertatea și democrația.
Cartea celor doi jurnaliști este o anchetă privind “distrugerea lentă a democrației” de către forțe aproape invizibile, sub ochii noștri și într-un mod… firesc, ca și cum nu s-ar întâmpla nimic. Aflăm din ancheta celor doi, de exemplu, că miliardarul David Rockfeller avea acum mulți ani drept obiectiv secret să impună puterea finanțelor în Statele Unite, dar și în întreaga lume, prin declanșarea unei crize mondiale, de natură să oblige apoi toate popoarele să accepte o nouă ordine mondială.
Nu e greu de observat că astăzi Europa, precum și alte continente traversează o criză economicămondială și că ieșirea din ea se face după rețete impuse de Fondul Monetar Internațional sau de alte instanțe bancare.
Oare sunt pe cale, anumite grupuri, să neutralizeze treptat democrația, prin impunerea viziunii pe care o au ei asupra lumii? După încercarea de spălare pe creier exercitată de comuniști și care nu a reușit, să se fi lăsat întreaga planetă (și mai ales est-europenii) spălată pe creier de doctrina ultra-liberală? Oare dezordinea economică de astăzi este consecința unui plan subtil destinat decapitării democrației? Iată tot atâtea întrebări lansare de această carte-șoc de 464 de pagini, apărută la Editura Albin Michel…
Indiferent de răspunsurile posibile, democrația merită să ne batem totuși pentru ea. Popoarele care răsuflă însă ușurate, după ce au reușit să scape de dictatură și să proclame democrația trebuie să mai știe un lucru: democrația e ca atunci când un cuplu are un copil unic la care ține ca la ochii din cap și care trebuie îngrijit zi de zi. Democrația este ca un copil bolnăvicios, pe care nu-l poți crește dacă nu-i dai timp, educație, încredere. Trebuie să-l înveți să nu fure, să nu scuipe, să fie politicos, dar și să gândească cu capul lui, să nu se lase păcălit și nici emoționat de șarlatani, să iubească munca și să aibă încredere în sine. Sarcină uriașă, deci, pentru cei care cred în democrație.
Sursa: http://www.rfi.ro