Aproximativ 500 de bucovineni ortodocși au sosit la sfințirea bisericii. Foto: facebook.com/orthobuk
La evenimentul solemn au participat circa 500 de credincioși, un episcop și preoți din Biserica Ortodoxă a Moldovei, clerici și corul mitropolitan al Bisericii Române.
În cadrul slujbei solemne împreună cu episcopul Siluan au coliturghisit episcopul Patroclu de Donduşeni de la Biserica Ortodoxă din Moldova. Clericii Eparhiei Cernăuților și Bucovinei, oaspeții clerici și mireni din Biserica Ortodoxă din Moldova și Biserica Ortodoxă Română au venit să împărtășească bucuria cu parohul comunității, protoiereul Ilie Gherman.
Potrivit Eparhiei, aproximativ cinci sute de credincioși s-au adunat la evenimentul solemn. Corul mitropolitan din Suceava (Biserica Ortodoxă Română) a onorat slujba cu cântările sale.
În timpul slujbei, episcopii și clerul s-au rugat pentru pace pe pământul ucrainean, pentru eliberarea de vrăjmași, pentru ca Dumnezeu să se milostivească asupra poporului nostru și să-i întărească pe cei disperați și pe cei care și-au pierdut casele, să-i binecuvânteze pe oamenii de bună credință care îi ajută pe cei aflați la necaz.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „de la Crasnoilsc” a fost adusă la slujba solemnă de la biserică în cinstea Acoperemântului Maicii Domnului din satul Crasnoilsc.
La cererea mitropolitului Meletie al Cernăuților și Bucovinei și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Mitropolit Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine, parohul comunității, protoiereul Ilie Gherman a primit cinul bisericesc de protoiereu-mitrofor.
La finalul slujbei, episcopul Patroclu i-a felicitat pe paroh și pe credincioși cu acest eveniment important din viața parohiei.
Episcopul Siluan s-a alăturat cuvintelor de salut și a prezentat pastorala și diploma de binecuvântare arhierească parohului, binefăcătorilor și tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Felicitările mitropolitului Cernăuților și Bucovinei Meletie au fost transmise de secretarul eparhiei, protoiereul mitrofor Dimitrie Șerban.
Un reprezentant al Consulatului General al României la Cernăuți s-a adresat credincioșilor cu un cuvânt de salut.
Corul de copii din satul Crasnoilsc a oferit un concert de felicitare pentru credincioși.
Mitropolitul Arsenie de Sveatogorsk. Imagine: Artem Dmitruk
Parlamentarul Artem Dmitruk a declarat că va iniția o anchetă parlamentară cu privire la detenția ilegală în arest preventiv a ÎPS Arsenie.
Parlamentarul Artem Dmitruk a comentat situația legată de dosarul mitropolitului Arsenie, starețul Lavrei de la Sveatogorsk.
„Dosarul său rătăcește de la o instanță la alta, dar nu a fost stabilită nicio măsură preventivă. Perioada de reținere a expirat pe 22 iunie! Aceasta înseamnă că persoana este ținută ilegal în închisoare de aproape două săptămâni!”, a scris Dmitruk pe canalul său Telegram în data de 4 iulie.
Deputatul a reamintit că instanța de apel, unde s-a desfășurat ședința, a stabilit doar că viitorul ierarhului va fi determinat, ca și anterior, de către Tribunalul orașului Sloviansk, dar cu un alt judecător, și data următoarei ședințe de realegere a măsurii preventive de detenție nu a fost încă stabilită.
„În convingerea mea, detenția ilegală a lui vlădica într-un centru de arest preventiv este o încălcare a celor mai elementare drepturi ale omului și o lipsă de respect față de legile Ucrainei. Nu se poate să te întrebi: de ce omul a cărui perioadă de detenție a expirat, rămâne în continuare după gratii?”, se arată în comunicat.
Artem Dmitruk a declarat că va trimite o adresă de parlamentar către comisarul pentru drepturile omului Dmytro Lubineț și va cere ca cazul ierarhului să fie examinat cât mai curând posibil, „asigurându-se principiul echității în procesul penal fabricat împotriva mitropolitului Arsenie”.
UJO a informat mai devreme că la Kryvyi Rih a avut loc ședința de judecată în cazul mitropolitului Arsenie.
Departamentul de Stat al SUA a publicat un raport privind respectarea drepturilor omului în Ucraina, subliniind numeroasele încălcări ale libertății religioase.
În fiecare an, Departamentul de Stat al SUA publică un Raport despre libertatea religioasă internațională. Raportul 2023 privind Ucraina conține multe puncte interesante. Nu vom lua în considerare încălcările observate de Departamentul de Stat în legătură cu evreii, Martorii lui Iehova și alte grupuri religioase. Ne vom concentra asupra încălcărilor drepturilor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și vom rezuma informațiile principale.
Cazul 1: Legea 8371 împotriva Bisericii
Departamentul de Stat a consemnat că acest proiect de lege a trecut deja prima lectură în Rada Supremă. Deși raportul Departamentului de Stat nu ne oferă o evaluare a proiectului de lege, este clar că Departamentul de Stat consideră că se încalcă dreptul la libertatea religioasă. Acest lucru este evident, deoarece în raportul se afirmă că proiectul de lege este evaluat pozitiv doar de guvern și de anumiți lideri religioși. În același timp,sunt menționați foarte multe persoane care consideră că proiectul de lege 8371 încalcă libertatea religioasă. În special:
„Unii lideri ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene au numit proiectul de lege „o interdicție” a Bisericii Ortodoxe Ucrainene”;
„Mitropolitul Clement (de Nijyn și Pryluky – Red.) a descris proiectul de lege drept „un proiect de lege cu adevărat scandalos, care conține multe prevederi provocatoare ce contrazic Constituția””;
„Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Volker Turk, și-a exprimat îngrijorarea că restricțiile propuse în proiectul de lege vor încălca libertatea religioasă și dreptul internațional al drepturilor omului”;
„Unii experți în religie” au afirmat că „guvernul are deja suficientă bază legală în temeiul legilor existente pentru a aborda problemele de securitate legate de religie și că nu era nevoie să se adopte o legislație suplimentară”;
Chiar și „conducătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene Arhiepiscopul Sveatoslav Șevciuk de Kiev și Galiția, a avertizat guvernul împotriva interzicerii comunităților ortodoxe legate de Moscova”.
Cazul 2: Acapararea bisericilor
Departamentul de Stat a încercat să prezinte acest caz destul de neutru, înfățișându-l ca pe o dispută între două confesiuni. De exemplu: „Biserica Ortodoxă Ucraineană a raportat din nou amenințări și atacuri violente asupra unora dintre parohiile și clădirile sale, acuzând Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU ) că a confiscat lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene. BOaU a precizat că enoriașii, nu BOaU, au inițiat schimbarea de jurisdicție în limitele legii”.
Când se discută despre confiscările lăcașurilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și reînregistrările ilegale, în Raport se face referință la declarațiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene. De exemplu:
„Biserica Ortodoxă Ucraineană a continuat să afirme că BOaU intră în posesia proprietăților sale”;
„Biserica Ortodoxă Ucraineană a continuat să raporteze cazuri de reînregistrare „ilegală” a parohiilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene în jurisdicția BOaU de către unele autorități locale”;
„Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ucrainene au continuat să conteste reînregistrarea parohiilor, afirmând că unii funcționari locali au încălcat legea permițând persoanelor neafiliate Bisericii Ortodoxe Ucrainene să voteze la ședințe pentru modificarea apartenenței parohiilor locale în favoarea BOaU”;
„Potrivit Bisericii Ortodoxe Ucrainene, unele autorități locale au transferat parohiile împotriva voinței enoriașilor. Biserica Ortodoxă Ucraineană a mai declarat că funcționarii le-au permis susținătorilor BOaU să preia dreptul asupra obiectelor aflate în litigiu.
Este curios în Raport momentul unde este menționat un caz specific de tentativă de confiscare a unei biserici în timpul căreia un susținător al BOaU a căzut mort. „Pe 8 aprilie, susținătorii BOaU și ai BOUkr s-au ciocnit în timpul unei dispute privind dreptul de proprietate asupra unui lăcaș al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din satul Lypoveț, regiunea Kiev. În timpul încăierării, un membru al BOaU a murit. Poliția a raportat că bărbatul a avut un atac de cord, ceea ce , potrivit fiicei victimei, a fost rezultatul conflictului”, se arată în Raport. Este regretabil că funcționarii Departamentului de Stat nu au menționat că acest bărbat a murit la doar câteva secunde după ce a încercat să smulgă crucea de la pieptul preotului Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Există o înregistrare video destul de detaliată al acestui incident.
În pofida faptului de a menține neutralitatea în raportarea faptelor de acaparare a bisericilor, unele cazuri din Raport sunt descrise în detaliu cu relatări vii despre credincioșii bătuți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene. De exemplu, conduita războinică a membrilor BOaU din Cerkasy. „Potrivit BOaU, pe 10 august enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene a bisericii în cinstea Maicii Domnului au votat în unanimitate aderarea la BOaU, deși Biserica Ortodoxă Ucraineană a precizat că această acțiune a fost determinată de membrii necomunitari. Când enoriașii care au votat pentru alăturarea la BOaU au încercat să intre în biserică pe 16 noiembrie, membrii Bisericii Ortodoxe Ucrainene i-au atacat, ceea ce Biserica Ortodoxă Ucrainean neagă. Bisericii Ortodoxe Ucrainene a susținut că zeci de susținători ai BOaU au intrat în mănăstire pe 20 noiembrie, i-au agresat pe cei care filmau sau încercau să-i oprească și l-au rănit pe un preot și mai mulți enoriași, inclusiv doi care au necesitat spitalizare. BOaU a declarat că membrii săi au acționat în legitimă apărare și, în timp ce poliția locală a susținut că a încercat să prevină violența, unii membri ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene au criticat poliția pentru inacțiune”.
Faptul că susținătorii BOaU săvârșesc acte de violență în timpul confiscării bisericilor este confirmat și de o declarație din 21 noiembrie a membrilor unei anumite „cunoscute inițiative de bază a BOaU”, care au declarat că „folosirea violenței fizice în timpul transferului bisericilor către BOaU este inacceptabilă” și „cerem să încetăm orice tentative de confiscare forțată a clădirilor și cerem conducerii BOaU să condamne aceste fapte”.
În plus, raportul precizează că Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului „a documentat că agențiile de aplicare a legii nu au luat măsuri adecvate pentru a preveni și a răspunde violenței legate de conflictele care implică Biserica Ortodoxă Ucraineană, în special în legătură cu incidentele din martie și aprilie 2023”.
Cazul 3: Interdicțiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene la nivel local
În Raport se menționează că în 2023, deciziile de interzicere a Bisericii Ortodoxe Ucrainene au fost luate de „consiliile regionale Kiev, Jytomyr, Volyn, Rivne, Hmelnyțkyi, Cernăuți și regiunea Transcarpatică, precum și mai multe consilii orășenești…”. De asemenea, observă că interdicții similare au fost adoptate în 2022 în Lviv, Jytomyr, Vinița și Ternopil.
Departamentul de Stat a numit aceste decizii „inaplicabile” și „simbolice”, deoarece depășesc atribuțiile autorităților locale. Chiar și Victor Yelensky, conducătorul Departamentului de Stat al Ucrainei pentru Politică Etnică și Libertate de Conștiință (DSPE LC), care nu simpatizează Biserica Ortodoxă Ucraineană, a recunoscut acest lucru. În iunie, Misiunea ONU de Monitorizare a Drepturilor Omului a declarat că astfel de interdicții depășeau autoritatea acestor organe de stat. De asemenea, Misiunea ONU „și-a exprimat îngrijorarea că impactul cumulat al acțiunilor guvernamentale împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene ar putea fi discriminatorii”.
Cazul 4: Persecuția ierarhilor
Raportul menționează despre mai mulți ierarhi care sunt persecutați. Dintre acestea, se remarcă cazul mitropolitului Ionatan de Tulcin și Brațlav. Departamentul de Stat constată încălcări semnificative ale autorităților în acest caz, făcând referire la raportul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Acest Raport spune: „În acest caz au fost comise numeroase încălcări ale principiilor procesului echitabil, inclusiv diseminarea publică a fotografiilor realizate în timpul percheziției locuinței inculpatului, lipsa accesului inculpatului la un avocat în timpul percheziției și utilizarea presiunii pentru a forța o mărturisire și un acord pentru a participa la un schimb de prizonieri”.
Cazul 5: Crearea de piedici și intimidarea pelerinilor
Referitor la acest caz, Raportul precizează: „În perioada 19-25 august, mii de enoriași ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene au participat la procesiunea anuală de pelerinaj de la Kamianeț-Podilskyi din regiunea Hmelnițkii până la Lavra Poceaev din regiunea Ternopil pentru a sărbători Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului Domnului. Procesiunea a avut loc în pofida unei interdicții impuse de autoritățile din regiunile Hmelnyțkyi și Ternopil, care ar fi încercat să prevină tulburările de ordine publică și provocările organizate de Rusia”.
Este de remarcat faptul că Departamentul de Stat subliniază că, în primul rând, acest pelerinaj este tradițional și are loc în fiecare an. În al doilea rând, a reunit mii de pelerini, ceea ce indică faptul că a fost un eveniment foarte mare.
Se menționează și alte situații în care autoritățile au încercat ilegal să oprească pelerinii și chiar i-au amenințat.
„Potrivit Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pe 18 august, polițiștii și angajații SBU au împiedicat intrarea unui autobuz care transporta pelerini ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene în orașul Kamianeț-Podilskyi. În mod similar, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ucrainene au declarat că pe 19 august, oamenii legii au împiedicat un grup de pelerini ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene să călătorească cu Autobuzul din regiunea Cernăuți către Kamianeț-Podilskyi de la intrarea în regiunea Hmelnyțkyi. Funcționarii au avertizat călătorii că se vor confrunta cu „probleme” dacă își vor continua călătoria și au explicat interdicția de călătorie ca urmare a deciziei autorităților locale de a interzice procesiunile religioase La mijlocul lunii august, poliția și funcționarii SBU din regiunea Vinița ar fi amenințat o mică procesiune de pelerinaj Bisericii Ortodoxe Ucrainene care călătorea de la Brailov la Poceaev, declarându-le că se vor confrunta cu „probleme mari” dacă nu își vor opri călătoria, forțând pelerinii să se întoarcă acasă” se menționează în Raport.
Cazul 6: Lavra Peșterilor de la Kiev
În Raport se notează că până în „2022, Biserica Ortodoxă Ucraineană a fost singura Biserică cu o comunitate monahală în Lavra Peșterilor… Totuși, în 2022, guvernul a înregistrat o comunitate monahală asociată cu BOaU în mănăstire” și a început procesul de izgonire a călugărilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Lavră. Evacuarea a vizat nu numai comunitatea monahală, ci și seminarul și academia Bisericii Ortodoxe Ucrainene, procesul a implicat angajați ai SBU și a poliției.
Raportul oferă detalii cu privire la confruntările dintre lucrătorii muzeului și reprezentanții forțelor de ordine cu credincioșii și călugării Bisericii Ortodoxe Ucrainene. „Evacuarea a atras o atenție semnificativă a presei și a provocat proteste publice periodice și demonstrații ale susținătorilor și oponenților Bisericii Ortodoxe Ucrainene la fața locului, inclusiv al unor călugări”, se arată în Raport.
Interesant este că Raportul Departamentului de Stat îl citează pe directorul Rezervației Lavrei Kiev-Pechersk, M. Ostapenko, care a afirmat că „acei călugări care slujesc în lăcașurile sfinte ucrainene trebuie să continue să facă acest lucru, dar activitățile ilegale ale forțelor pro-ruse din Lavră trebuie să fie oprite”. În SUA, orice astfel de declarație trebuie să fie susținută de dovezi; în caz contrar, funcționarul ar putea fi dus în judecată. M. Ostapenko nu are nicio dovadă că călugării Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt forțe pro-ruse sau că activitățile lor în Lavră sunt ilegale, adică nu există nicio bază pentru interzicerea activităților lor.
Aceasta nu este o listă completă a tuturor punctelor din Raportul Departamentului de Stat privind Biserica Ortodoxă Ucraineană. O analiză detaliată a acestui document s-ar întinde pe zeci de pagini. Însă pentru a nu obosi cititorii, trecem la concluzii.
Concluzii
În primul rând, este notabil simplul fapt că Raportul Departamentului de Stat descrie circumstanțele din jurul Bisericii Ortodoxe Ucrainene atât de detaliat și complet. Este un text voluminos. Deși multe fapte sunt prezentate cu expresii precum „Biserica Ortodoxă Ucraineană continuă să raporteze cazuri”, „conform Bisericii Ortodoxe Ucrainene” și așa mai departe, includerea lor în raport indică faptul că Departamentul de Stat acordă o atenție deosebită tuturor acestor lucruri.
În al doilea rând, în Raportul Departamentului de Stat se citează în mod repetat declarații ale oficialilor ONU despre încălcări ale dreptului la libertatea religioasă în Ucraina și pozițiile Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, care afirmă categoric că au loc în Ucraina numeroase încălcări ale dreptului la libertatea religioasă. Când a apărut pentru prima dată acest raport al Înaltului Comisar al ONU, unii funcționari, în special din Biroul Președintelui, au spus că aceste rapoarte nu au nicio semnificație practică și nimeni nu le vor lua în serios. Acum vedem că Departamentul de Stat al SUA citează acest raport și se bazează pe el în propriul său Raport privind libertatea religioasă internațională.
În al treilea rând, este imposibil să nu observăm că raportul Departamentului de Stat conține descrieri ale cazurilor specifice de încălcări ale libertății religioase tocmai în forma prezentată comunității internaționale de către organizațiile pentru drepturile omului care apără drepturile credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Aceasta înseamnă că, în pofida implicării Departamentului de Stat al SUA în crearea și promovarea BOaU, pur și simplu nu pot ignora rapoartele de încălcare a drepturilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, deoarece sunt atât de multe, sunt prezentate în forma adecvată și au primit o publicitate pe scară largă. Astfel, eforturile apărătorilor drepturilor omului care vorbesc la nivel internațional despre persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu sunt în zadar. Prin urmare, încălcările drepturilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene trebuie discutate din ce în ce mai mult pentru că vedem cum funcționează legea dialecticii despre trecerea de la cantitate la calitate.
În sfârșit, ce înseamnă toate acestea? Înseamnă un lucru: dacă o armă este atârnată pe scenă în primul act, trebuie să tragă în ultimul. La fel, aici, pistolul care trebuie să tragă în acei politicieni și funcționari care încalcă dreptul la libertatea religioasă este deja atârnat pe scenă. Acum, dacă partenerii noștri internaționali trebuie să ia decizii care nu le plac autorităților ucrainene, ei pot justifica aceste decizii, inclusiv invocând încălcările masive ale drepturilor cetățenilor la libertatea religioasă din Ucraina. Raportul Departamentului de Stat al SUA este un document oficial la care se face referire nu numai de politicienii americani, ci și de multe organizații internaționale și alte țări. Este posibil să auzim în curând acuzații de încălcare a dreptului la libertatea religioasă împotriva unor reprezentanți ai guvernului din Ucraina. Acest subiect poate fi abordat în cadrul negocierilor la cele mai înalte niveluri.
Este deja clar că politica anti-bisericească prost concepută a autorităților ucrainene duce țara într-o fundătură. Având în vedere nivelul încălcărilor drepturilor omului în Ucraina, perspectiva aderării la UE pare foarte obscure. Și rămâne o întrebare foarte mare: se străduiesc cu adevărat autoritățile ucrainene să adere la UE? Pentru că, dacă este cazul, ei vor trebui să răspundă pentru toate crimele împotriva Bisericii. Nu se poate declara că Ucraina urmărește să se integreze în structurile europene și euro-atlantice, interzicând și încălcând simultan drepturile celei mai populate confesiuni ale țării.
Apariția unei astfel de descrieri detaliate a încălcărilor libertății religioase în Ucraina în raportul Departamentului de Stat este o evoluție pozitivă. Totuși, credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu trebui să se relaxeze și să spere că o autoritate străină dreaptă va veni și va pedepsi pe cei care fac nelegiuiri. „Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire” (Psalmul 146:3). De multe ori în istorie, am văzut adevărul acestor cuvinte. Dimpotrivă, „Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui…” (Psalmul 145:5).
Avocatul mitropolitului a prezentat o adeverință medicală în care se arată starea de sănătate a acestuia și a declarat că în prezent el trece examenele medicale necesare pentru internare.
Lângă Tribunalul Sosnivsky din Cerkasy, unde trebuia să aibă loc ședința, aproximativ 30 de activiști s-au adunat cu pancarte, declarându-și intenția de a face presiuni asupra judecătorului.
Reamintim, la începutul lunii martie 2024, conducătorul Eparhiei de Cerkasy a suferit un atac de cord.
UJO a informat mai devreme că Eparhia de Cerkasy a arătat un videoclip cu o altă acțiune a radicalilor care au organizat hărțuirea credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene ce au venit să-l susțină pe mitropolitul Teodosie în instanță pe 27 iunie.
Primatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitul Mitropolit Onufrie.
Foto: Biserica Ortodoxă Ucraineană
PF Mitropolit Onufrie s-a rugat lui Dumnezeu să fie milostiv față de poporul ucrainean și să dea înțelepciune conducătorilor, curaj ostașilor și libertate prizonierilor.
În data de 13 iulie 2024, în ziua Soborului slăviților 12 Apostoli, Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine a săvârșit la Kiev marea sfințire a bisericii în cinstea Soborului Sfinților Apostoli. Acest lucru a fost raportat de Departamentul pentru Informare și Educație al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Împreună cu Întâistătorul, au coliturgisit arhiepiscopul Iona de Obuhiv, arhiepiscopul Silvestru de Belogorodka, episcopul Lavr de Irpin, episcopul Marcu de Borodianka și clerul bisericesc.
După ce a citit Sfânta Evanghelie, Preafericirea Sa s-a adresat credincioșilor cu o predică.
În timpul slujbei, Preafericitul Mitropolit Onufrie s-au rugat pentru pace pe pământul ucrainean, pentru izbăvirea de vrăjmași și ca Dumnezeu să fie milostiv cu poporul nostru și să-i mântuiască pe cei care sunt în deznădejde și și-au pierdut casele; a cerut binecuvântarea lui Dumnezeu pentru oamenii de bunăvoință care îi ajută pe cei aflați la necazuri. Primatul BOUkr s-a rugat lui Dumnezeu să dăruiască înțelepciune autorităților, să întărească ostașii cu curaj, să elibereze prizonierii, să-i vindece pe bolnavi și să dea adăpost celor ce nu au acoperiș.
După terminarea liturghiei, Preafericitul Mitropolit Onufrie a mulțumit păstoriților săi pentru rugăciunea lor și i-a felicitat cu sărbătoarea. Comunitatea bisericească i-a dăruit Întâistătătorului o icoană cu Soborul Sfintelor Puteri fără de Trup . În încheiere, arhipăstorul a binecuvântat pe toată lumea.
UJO a informat mai devreme că Preafericitul Mitropolit Onufrie le-a vorbit credincioșilor despre puterea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Episcopul Siluan citește rugăciunea de sfințire a bisericii. Foto: facebook.com/orthobuk
Parohul comunității în cinstea Sfântului Vasile cel Mare din satul Crasnoilsc, preotul Ioan Iliuț, a fost decorat cu o distincție bisericească – o cruce cu decorațiuni.
În timpul slujbei, episcopul și clerul s-au rugat pentru pace pe pământul ucrainean, pentru eliberarea de vrăjmași, pentru mângâierea celor disperați și a celor care și-au pierdut casele, precum și pentru binecuvântarea oamenilor de bunăvoință care îi ajută pe cei aflați la necaz.
La propunerea mitropolitului Meletie al Cernăuților și Bucovinei și cu binecuvantarea Preafericitului Mitropolit Onufrie al Kievului si al Întregii Ucraine, parohul comunității în cinstea Sfântului Vasile cel Mare din satul Crasnoilsc, preotul Ioan Iliuț, a fost decorat cu o distincție bisericească – o cruce cu decorațiuni.
Predica de după Rugăciunea Domnească a fost rostită de protoiereul mitrofor Constantin Chifu, parohul comunității în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din satul Igești, protopopiatul de Storojineț.
La sfârșitul slujbei, episcopul Siluan i-a felicitat pe clerici și credincioși cu acest eveniment semnificativ în viața parohiei și a ținut o predică. Preotul paroh a mulțumit episcopului pentru sfințirea bisericii și săvârșirea sfintei slujbe, precum și clerului și credincioșilor pentru rugăciunea sobornicească.
UJO a scris mai devreme că Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a sfințit la Kiev o biserică în cinstea Soborului celor 12 Apostoli.
Evstratie Zorea. Screenshot video from youtube.com
Purtătorul de cuvânt al BOaU crede că prin rebotezarea copiilor după structura sa, BOUkr încalcă canoanele și dogmele Ortodoxiei, urmând instrucțiunile BORu.
Purtătorul de cuvânt al BOaU, Evstratie Zorea, a declarat că Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr) nu recunoaște „botezul” copiilor din BOaU și îi rebotează în Biserica canonică deoarece în 1992 Biserica Ortodoxă Rusă a declarat că tainele săvârșite în Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK) sunt de acum înainte „nevalabile, necanonice și fără de har”. El a menționat acest lucru în vlogul său video și a asigurat că acesta este un mit al Moscovei propagat pentru a influența sufletele ucrainenilor.
„Așadar, sursa poziției susținătorilor Patriarhiei Moscovei nu este aceea că ei resping botezul din cauza unor încălcări ale doctrinei noastre sau pentru că mărturisim incorect Sfânta Treime sau nu respectăm canoanele bisericești. Sursa poziției lor este poziția Moscovei, Moscova le-a spus că acest lucru nu este valabil, că nu avem harul Duhului Sfânt – în consecință, ei ascultă ceea ce li se spune din „orașul de piatră albă”, a notat el.
UJO ainformat mai devreme că un ierarh al Bisericii Ciprului a declarat mai devreme cu privire la problema BOaU că Sfântul Sinod nu-i poate recunoaște ca preoți pe acei oameni care nu au hirotonire canonică: „Istoria cu o vechime de 2000 de ani atât a Bisericii Ciprului, cât și a întregii Biserici Ortodoxe, pune sub semnul întrebării posibilitatea legalizării hirotoniilor săvârșite de ierarhii caterisiți, care au fost excomunicați și anatemizați”. Pedeapsa lor a fost recunoscută de toate Bisericile Ortodoxe.
Mândria. Hieronymus Bosch (fragment din tabloul „Cele șapte păcate de moarte și Ultimele patru lucruri”, 1475-1480). Imagine: ppt-online.org
Omul este născut pentru a trăi într-o continuă aspirație spre perfecțiune. Iar primul și principalul obstacol pe această cale este omul însăși cu patimile sale.
Patimile sunt o patologie a personalității. În cea mai generalizată formă, ele se rezumă la trei piloni pe care se sprijină această patologie. Voluptatea – toate formele de plăceri corporale și mentale. Aceasta este o boală a părții doritoare a sufletului. Iubirea de arginți este o patologie a părții iritabile a sufletului, care include un atașament nesățios față de lucrurile și valorile lumii tranzitorii. Iar slava deșartă este o boală a părții raționale a sufletului, baza decăderii noastre, o manifestare a mândriei și egoismului.
Mândria este o patologie a puterii mentale, în care energia minții își schimbă direcția naturală și, detașându-se de Dumnezeu, se închide în „Eul” uman limitat. Dragostea noastră pentru pace stă pe acești trei piloni. Esența vieții duhovnicești este dezrădăcinarea iubirii plăcerilor lumești. Lupta este purtată pe două fronturi – extern (asceza) și intern (nevoința lăuntrică a minții).
Omul nu este creat ca un sistem autosuficient: nu avem autonomie personală. Așa cum corpul nostru depinde de hrană, apă și aer, tot așa și sufletul nostru depinde de hrana duhovnicească. Nefiind capabil să genereze de la sine forța mișcătoare a ființei, omul necesită să atragă energia duhovnicească dintr-o sursă externă, care este Creatorul nostru, Care ne hrănește cu energia necreată dătătoare de viață.
Acum ne confruntăm cu o alegere între începuturi diferite, principii care se exclud reciproc: între creație și distrugere, între viață și moarte, între iad și Împărăția lui Dumnezeu. Nu există a treia! Există harul divin care creează viața, sau puterea demonică distructivă. Este imposibil să stai nemișcat, static, pentru că timpul curge fără oprire, iar dacă nu faci efort să te ridici, atunci, din necesitate, aluneci în jos.
Suntem creați din nimic, adică suntem în esența noastră un zero absolut care balansează între abisul neantului infernal și viața nesfârșită, viața veșnică.
Viață este scurtă, ea este acel moment în care luăm decizii. Nu va fi posibil să slujim în același timp la doi stăpâni, ale căror nume sunt „viață” și „moarte”, indiferent de cât de mult ne-am strădui. „Cel care slujește atât lui Dumnezeu, cât și diavolului, încearcă să se târguiască cu unul sau cu celălalt, dar nici unul, nici altul nu vor ceda vreodată”. Dacă nu suntem cu Dumnezeu, atunci suntem cu siguranță cu diavolul și nu „de sine stătători”. Trăim între doi poli: „voința perfectă și mântuitoare a lui Dumnezeu și voința diavolului care caută distrugerea noastră”. Pentru a alege, ni se dă libertate de alegere „gnomică” (γνωμη – părere, înclinație, intenție).
Demonii și îngerii nu au această libertate, deoarece nu mai au balansări între bine și rău. Îngerii sunt dedicați exclusiv binelui, demonilor – numai răului. Libertatea gnomică a rămas doar la oameni.
În Dumnezeu există numai binele absolut și nu poate exista nici cel mai mic rău.
În diavol există numai rău și nu poate exista nici cel mai mic bine.
Esența lui Dumnezeu este simplă – binele absolut, și esența diavolului este simplă – răul absolut. Prin urmare, suntem sortiți să ne alipim la unul dintre acești poli. Părinţii spun categoric: „Dacă Dumnezeu nu lucrează în noi, tot ceea ce facem este păcat”. Nu există jumătate de măsură sau variante intermediare aici. Oricare dintre scuzele noastre – „Trăiesc ca toți ceilalți”, „Ei bine, ce puteam să fac?”, „Toată lumea trăiește așa”, „Asta este” sau „Ce vor crede oamenii?” – înseamnă un singur lucru: am luat partea lui satan și nici măcar nu trebuie să încerci să te justifici. Pentru că a face aceasta în fața ta este o prostie, iar Dumnezeu și diavolul și așa înțeleg totul.
Orice păcat, chiar și cel mai mic, este comunicarea sufletului cu iadul. Sursa principală a conexiunii noastre atât cu Dumnezeu, cât și cu satana este gândirea noastră (întruchipate în acțiune sau rămase doar în conștiință). Prin urmare, „nu există un gând bun care să nu fie de la Dumnezeu și unul rău care să nu fie de la diavol” – doar alegerea gnomică este a noastră.
Nu există gol nici în lumea fizică, nici în cea duhovnicească: dacă în inimă nu există Dumnezeu, satana cu siguranță va trăi acolo.
Prin urmare, în termeni sociali, trebuie să înțelegem că orice ideologie, învățătură, doctrină politică, sistem filozofic, model de viziune asupra lumii care nu-L mărturisește pe Hristos, valorile Sale, învățătura Lui, poruncile Sale, poartă în sine duhul lui antihrist, indiferent de cât de condimentele cu care va fi servit pe masa minții noastre.
Căderea în păcat, acest moment cheie al catastrofei noastre, a început cu stăpânirea diavolulului asupra minții noastre, insuflând în noi ideea că în afară de Dumnezeu sau undeva în afara lui Dumnezeu ar putea exista și un alt bine. Ideologia contemporană a consumismului se reduce la aceeași idee: fericirea ta constă în confort și siguranță. Până și pentru un copil este clar ce va urma.
Mreaja a fost deja aruncată peste întreaga lume, a intrat aproape în fiecare casă, este conectată la fiecare telefon mobil. Comunicațiile sunt finalizate – tot ce ne rămâne este să conectăm și sufletul. Cel mai bun mod de a face acest lucru este să eliminăm numerarul și să legăm toate plățile la un card bancar, cardul la o persoană și persoana la un sistem din rețea. Astfel încât nevoile de bază ca hrana și siguranța să poată fi satisfăcute numai prin închinarea și venerarea fiarei.
Biserica este o adunare. Pea poate să fie în jurul lui Dumnezeu sau în jurul diavolului. Numai Dumnezeu nu ne forțează voința, spre deosebire de satana, care ne pregătește cătușe sigure, indestructibile, fără fir. Dar întotdeauna vom avea de ales, chiar dacă va fi o alegere între viață și moarte.
Pentru ca această capcană să funcționeze perfect, trebuie să ne pregătim treptat pentru Noua Ordine Mondială. Pentru aceasta, sub masca ideologiei liberalismului, umanismului, democrației, comunismului, nazismului (sub orice formă), fascismului și altele, se formează înfățișarea demonică a omului.
Este suficient să privim treaz la rodul pe care umanitatea le-a crescut în cultura sa.
Doar o creatură asemănătoare demonilor se poate bucura de filme de groază sau lupte cu tauri. Ce suflet poate experimenta plăcere din contemplarea scenelor de violență, îmbibate cu sângele și suferința ființelor vii: al oamenilor sau al fiarelor? Astăzi este imposibil să ne imaginăm o singură reclamă, un film sau videoclip muzical fără vreun element erotic sau chiar pornografic.
Oare este necesar să ecplicăm că pentru un om cu sufletul sănătos astfel de priveliști sunt insuportabile? Nu din lașitate sau slăbiciune de inimă, ci pentru că un suflet sănătos suferă involuntar când se atinge de „arta” în care demonii își manifestă energiile întruchipate în corpurile noastre. Sufletul simte suflarea iadului. Problema principală nu este că demonii vor să ne corupă și să ne facă ca ei înșiși, ci că oamenii înșiși caută asta cu o lăcomie nesățioasă. Diavolul doar oferă, iar omul face alegerea.
Dependența de păcat nu este o simplă sărăcire a bunătății sau o scădere a moralității, ci este o interacțiune reală cu lumea demonică. Cultura și ideologia modernă a bunurilor de consum este liturghia (cauza comună) a diavolului cu oamenii. Și dacă nu cu mult timp în urmă formele sale demonice extreme erau cumva condamnate la nivelul moralității universale, astăzi ele sunt cultivate și recunoscute ca normă de viață.
Păcatul este o împotrivire față de Dumnezeu prin negarea poruncilor, iar când un păcătos nepocăit își duce rezistența la infinit, el se transformă pentru totdeauna într-un om demonic. Demonizarea generală a umanității la nivelul gusturilor, intereselor, patimilor, moralității și altele asemenea, în opinia noastră, a atins deja acea masă critică, ceea ce indică faptul că în linii mari a fost depășit punctul neîntoarcerii către creştinism şi către Hristos.
Patriarhul Daniel al Bulgariei. Imagine: dnes.dir.bg
ÎPS Daniel de Vidin a devenit noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare. Ce fel de om este, ce poate aștepta Biserica de la el și cu ce provocări s-ar putea confrunta?
Dacă cineva ne-ar fi spus înainte de alegeri că Mitropolitul Daniel de Vidin va deveni noul Patriarh al Bulgariei, nu am fi crezut. Nimeni nu ar fi crezut. Pentru că candidatura sa a fost practic neobservată înainte de etapa inițială a alegerilor și chiar după ce a devenit candidat la titlul de Patriarh, a fost considerat cu cele mai mici șanse.
În articolul nostru precedent am menționat că din perspectivă umană, victoria lui era aproape imposibilă. Doar „aproape”. Reflectând la motivele pentru care, în opinia noastră, mitropolitul Daniel a reușit totuși să câștige, am găsit patru motive (Grigore de Vrața și Gavriil de Loveci aveau câte 3 motive):
•Are o poziţie clară în ceea ce priveşte Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) şi Patriarhia Ecumenică.
•El îi atrage pe cei care se consideră patrioți ai Bulgariei și sunt categoric împotriva amestecului Constantinopolului în treburile Bisericii Ortodoxe Bulgare (BOB).
•El este văzut ca o persoană care îndrăznește să spună adevărul și care ar putea ridica Biserica Bulgară la un nivel mai înalt decât este acum.
•El este capabil să reziste presiunii autorităților asupra Bisericii.
Prin urmare, alegerea sa ca Patriarh al Bulgariei ar putea fi privită ca un regres pentru Patriarhia Ecumenică, fapt demionstrat de dezamăgirea susținătorilor Patriarhiei Ecumenice. Totuși ar fi prematur să ne grăbim să facem concluzii. Vom explica mai jos de ce, dar să analizăm pentru început cine este noul Patriarh al Bulgariei.
O scurtă biografie a mitropolitului Daniel
Mitropolitul Daniel (Atanas Nikolov) s-a născut la 2 martie 1972 la Smolian. Și-a făcut studiile primare și secundare în orașul natal și apoi a studiat filologia engleză și teologia la Universitatea Sf. Climent de Ohrida din Sofia.
În 1997, Daniel a devenit novice la mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe sub îndrumarea duhovnicească a mitropolitului Natanael de Nevrokop. În 1999, a fost tuns ca monah și mai târziu hirotonit ierodiacon. În 2002, a absolvit Facultatea de Teologie.
Mitropolitul Daniel a slujit în diferite mănăstiri și a fost hirotonit ieromonah. În 2008, a fost sfințit ca episcop și numit vicar al mitropolitului Natanael de Nevrokop, iar mai târziu, vicar al mitropolitului Iosif al SUA, Canadei și Australiei. Din 2018 ocupă funcția de mitropolit al Vidinului.
La Sinodul Bisericesc Patriarhal Electoral, delegații l-au ales pe Mitropolitul Daniel de Vidin ca noul Patriarh al Bulgariei și Mitropolit al Sofiei. Alegerea a avut loc în turul doi, alți doi candidați fiind mitropolitul Grigore de Vrața și mitropolitul Daniel de Vidin. Mitropolitul Daniel a primit 69 de voturi, mitropolitul Grigore a primit 66, iar trei buletine de vot au fost declarate nule.
Opinia Mitropolitului Daniel despre BOaU și acțiunile patriarhului Bartolomeu
Firește, pe noi, creștinii ortodocși din Ucraina, ne interesează cel mai mult părerea Mitropolitului Daniel despre evenimentele care au loc în țara noastră. Poziția lui este clară și fără echivoc.
De exemplu, el a afirmat în repetate rânduri că patriarhul Bartolomeu a acordat Tomosul schismaticilor ucraineni fără pocăința lor, unindu-i în BOaU și recunoscând această formație drept Biserica Ortodoxă canonică a Ucrainei.
În unul din interviurile sale recente, el l-a acuzat direct pe patriarhul Bartolomeu că a intensificat persecuția împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene: „Patriarhul Bartolomeu a susținut că Tomosul trebuia să aducă pace în Biserică, unind milioane de creștini ortodocși, dar, în schimb, a început un război și oamenii pe care Patriarhul i-a declarat canonici persecută Biserica canonică, acapără biserici, bat preoți și ucid”.
El consideră, de asemenea, că este inacceptabilă acordarea Tomosului „grupurilor schismatice care nu se pocăiesc, cu clerici problematici”.
Și putem fi siguri că chiar și în funcția de Patriarh al Bulgariei, acesta își va apăra în continuare poziția pentru că după cum a spus el, „conștiința unui episcop ortodox îl obligă să-și exprime părerea asupra unor probleme importante referitoare la soarta Bisericii Ortodoxe „.
Deci, în acest sens, victoria mitropolitului Daniel este biruința noastră. Putem fi încrezători că el nu va recunoaște niciodată, sub nicio circumstanță, BOaU și nu vor exista vizite sau negocieri cu Dumenko. Mai mult, sperăm ca Patriarhul Daniel să devină unul dintre liderii Bisericii Ortodoxe care va iniția un Sinod Panortodox pe „problema ucraineană”. Cel puțin, ar trebui să ne rugăm pentru aceasta.
Dar există un „însă”.
Posibila reacție a Fanarului
Dar putem presupune că Fanarul, în cazul victoriei unui candidat „nepotrivit”, are în rezervă un „Plan B”? Sau putem presupune că victoria mitropolitului Daniel și mandatul său ca Patriarh al Bulgariei va decurge „fără probleme”? Probabil că nu.
Să ne amintim că mai mulți mitropoliți ai Bisericii Bulgare au mers la Fanar unde au participat la o slujbă comună cu Zorea și Lotyș. Necoordonându-și acțiunile cu Sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare (BOB), ei au provocat în esență întreaga Biserică, arătându-și pe față simpatiile.
Cu puțin timp înainte de aceasta, mitropolitul Nicolae de Plovdiv și-a retras candidatura de la alegerile patriarhale și apoi a declarat că nimeni nu își poate imagina nici măcar cine va ocupa funcția de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Bulgare. Aceste cuvinte au fost percepute în Bulgaria ca o amenințare: „Nu mă vreți, atunci veți vedea pe cine vă voi da”.
În plus, politicianul bulgar Kostadin Kostadinov i-a cerut președintelui țării să convoace o ședință a Consiliului de Securitate din cauza a ceea ce credea că este a,estecul SUA în alegerea noului Patriarh al Bulgariei. Kostadinov a mai afirmat că Biserica Bulgară se află în pragul unei schisme asemănătoare cu cea care a zguduit țara în anii 1990. CU două săptămâni în urmă, nu puteam înțelege despre ce schismă vorbea.
Dar astăzi, încă în proces de alegeri, a devenit clar că situația din Biserica Ortodoxă Bulgară este într-adevăr foarte complicată, deoarece Biserica s-a împărțit în esență în două jumătăți – Patriarhul Daniel a câștigat cu o marjă de doar trei voturi. Cu toții înțelegem că 69 și 66 de voturi este un rezultat foarte apropiat și dificil, indicând un echilibru de putere aproximativ egal în cadrul Bisericii Bulgare.
La acest grup de fapte, adăugați altul: imediat după victoria Patriarhului Daniel, unii clerici bulgari (în special cel foarte cunoscut din Bulgaria arhimandritul Nicanor) au declarat că Patriarhul lor este Bartolomeu. Aceasta înseamnă că ei și-au anunțat de fapt dorința de a intra sub omoforul patriarhiei ecumenice de la Constantinopol.
Dacă punem toate aceste fapte împreună, ar ieși următoarele:
Mitropolitul Nicolai de Plovdiv merge la Fanar și duce tratative că dacă câștigă alegerile candidatul „nepotrivit”, vor activa „Planul B”– schisma Bisericii Bulgare.
Dacă devine Patriarh cineva a cărui poziție este fără semitonuri, clar cunoscută, și a cărui voință este neînduplecată, care îi satisface pe deplin pe unii (antifanarioții) și îi nemulțumește complet pe alții (fanarioții), se declanșează o campanie de discreditare a rezultatelor alegerilor.
În paralel cu aceasta, mai întâi câțiva clerici și apoi unii ierarhi își declară dorința de a se alătura patriarhiei ecumenice a Constantinopolului.
Biserica Bulgară este divizată, iar pe teritoriul său apare un exarhat al Fanarului.
Evident, aceasta este doar o ipoteză, dar dacă ne reamintim tot ce s-a întâmplat în Bulgaria în ultima lună, nu mi se pare exagerat.
De exemplu, putem reaminti declarațiile unor politicieni că în cadrul Bisericii Ortodoxe Bulgare există un partid „iubitor de Fanar”, ai cărui reprezentanți sunt „iniceri în sutană”. Se mai spune în Bulgaria că acești ierarhi contestă autocefalia Bisericii Bulgare, considerând ilegitimă separarea Biseriii Ortodoxe Bulgare de Patriarhia Ecumenica.
Prin urmare, chiar dacă versiunea noastră pare nerealistă, concluzia că victoria Patriarhului Daniel este la 100% un eșec al politicii Fanarului este de asemenea prematură. Vom vedea.
Oricum, Patriarhul Daniel va avea de-a face cu o Biserică divizată, în care o parte din ierarhi favorizează structura Bisericii propusă de patriarhia Ecumenica, în timp ce o altă parte înclină spre o ordine canonică și eclesiologică mai tradițională.
El va trebui să găsească un punct comun cu acei ierarhi care și-au arătat deja atitudinea față de canoanele Bisericii slujind cu schismaticii ucraineni, precum și cu cei care doresc să construiască relații mai strânse cu Biserica Ortodoxă Rusă.
Cert este că Patriarhul Daniel nu va avea un mandat ușor. Prin urmare, el are cu adevărat nevoie de rugăciunile noastre. Dumnezeu să-l ajute!
Fragment din icoana Sfinților Petru și Pavel. Imagine: surse deschise
Pe 12 iulie, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, creștinii ortodocși încheie postul Sfinților Apostoli.
Ziua sfinților apostoli Petru și Pavel este sărbătorită pe 12 iulie pe stil nou. Este numită în cinstea apostolilor Petru și Pavel, care au predicat creștinismul în întreaga lume. Ambii apostoli au suferit martiriul pentru credința lor la un an unul după celălalt.
Înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, Petru a fost pescar. Domnul i-a chemat pe Petru și pe fratele său, viitorul apostol Andrei Cel Întâi Chemat, în timp ce ei pescuiau pe Marea Galileii.
Petru a fost primul dintre ucenici care l-a numit pe Învățător Hristos, adică Mesia. Pentru aceasta, Domnul l-a numit Piatră (numele Petru înseamnă „stâncă” în greacă). Pe această stâncă a credinței lui Petru, Domnul a promis că va zidi Biserica Sa, pe care porțile iadului nu o vor birui.
Când arhiereii L-au întemnițat pe Hristos înainte de răstignire, Petru s-a lepădat de trei ori de Domnul Iisus Hristos, așa cum a prezis El. Dar Petru sa pocăit și și-a răscumpărat trădarea devenind un predicator înflăcărat al credinței creștine. El a slujit într-adevăr ca temelie a Bisericii – comunitate a credincioșilor Mântuitorului.
Două Epistole sobornicești ale lui Petru au supraviețuit până în prezent. Ele sunt incluse în Noul Testament. Petru adresează Epistolele sale creștinilor din provinciile Asiei Mici, întărindu-le credința și avertizându-i împotriva influenței învățătorilor falși.
La sfârșitul vieții, Petru s-a întors la Roma, unde a fost capturat și executat pentru predicarea Evangheliei. Aceasta s-a întâmplat în anul 67. Apostolul a fost răstignit cu capul în jos la cererea sa, întrucât se considera nevrednic de a fi răstignit la fel ca Domnul.
Pavel nu a fost un ucenic al lui Hristos în timpul vieții pământești a Mântuitorului. Mai mult decât atât, Saul (numele lui Pavel înainte de convertirea sa la creștinism) a fost un persecutor al creștinilor.
Saul s-a născut în Asia Mică, într-un oraș în care mulți locuitori, fiind evrei, aveau totuși drepturi de cetățeni romani, ceea ce oferea privilegii reale, dreptul la protecție specială din partea statului și examinarea oricăror acuzații la Curtea imperială romană. Acest lucru era relativ rar întâlnit pentru poporul evreu cu monoteismul lor. Saul a primit o educație bună la Ierusalim și se pare că s-a pregătit pentru funcția de rabin. După ce și-a terminat studiile, i s-a dat autoritatea de a persecuta oficial creștinii chiar și dincolo de Palestina – în Damasc.
Pe drumul spre Damasc, Domnul l-a chemat pe Saul la slujba apostolică. În timpul călătoriei, o lumină foarte strălucitoare a strălucit asupra viitorului apostol, făcându-l să cadă la pământ orb. A auzit un glas care zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” La întrebarea lui: „Cine ești?”, Domnul a răspuns: „Eu sunt Iisus pe Care îl prigoneşti”.
Hristos i-a poruncit lui Saul să meargă la Damasc, unde i se va spune ce să facă în continuare. Însoțitorii lui Saul au auzit glasul lui Hristos, dar nu au văzut lumina. Orbul Saul a fost adus la Damasc, a învățat credința și a fost botezat în a treia zi. În momentul scufundării în apă, Saul și-a recăpătat vederea. Din acel moment, el a devenit un predicator zelos al lui Hristos Înviat.
Evreii au fost revoltați de convertirea lui la Hristos, iar Saul a fost nevoit să fugă la Ierusalim. Acolo s-a alăturat comunității creștine și s-a întâlnit cu apostolii. Din nou, a urmat indignarea evreilor și amenințările cu moartea, de care a fost salvat datorită cetățeniei sale romane.
Dar a trebuit să părăsească Ierusalimul. Saul a pornit în prima sa călătorie apostolică, care a durat de la anul 45 până în 51. Apostolii au străbătut întreaga insulă a Ciprului și tocmai în această perioadă Saul a început să se numească Pavel. Împreună cu Sfântul Barnaba, a întemeiat comunități creștine în mai multe orașe din Asia Mică.
Pavel a mai întreprins câteva călătorii apostolice. El a luminat oamenii cu învățăturile lui Hristos din Macedonia, Grecia și alte țări. De-a lungul multor ani ai vieții și predicării sale, apostolul Pavel a scris 14 Epistole care sunt incluse în Noul Testament.
Pavel a fost arestat de mai multe ori și după ultima sa închisoare a suferit martiriul prin sabie. Nu a fost crucificat pentru că nu era sclav, ci cetăţean roman. Acest lucru s-a întâmplat lângă Roma în anul 67, în timpul domniei împăratului Nero.
UJO a informat mai devreme că la 12 iulie 2023, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, mii de credincioși au venit la Lavra Adormirii Maicii Domnului din Poceaev.
Părinții Primului Sinod Ecumenic. Imagine: facebook.com
Sfinții Părinți ai Primului Sinod Ecumenic au stabilit pentru noi o graniță între credință și erezie, între Biserică și lume, între cei care „trăiesc ca toți ceilalți” și cei care se mântuiesc. Această graniță traversează viziunea orizontală asupra lumii.
Dar nu există un Crez care să definească concret fiecare pas pe care trebuie să-l facă omul pe calea spre Rai. Nu există o abordare diferențiată a procesului de creștere duhovnicească, deoarece oamenii sunt diferiți și fiecare are propria sa scară unică care duce la Împărăția cerească. Avem niște principii generale prin care ne putem alătura eternității.
Mântuirea nu este o viziune asupra lumii, ci o lucrare experiențială în propriul suflet. Căci acolo se cuibăresc păcatele, care sunt singurul motiv pentru care harul lui Dumnezeu nu poate pătrunde în sufletele noastre.
Pe lângă păcatele obișnuite, evidente, pe care le putem recunoaște în suflet, mișcările ascunse, gândurile vicioase, sentimentele necurate, dorințele și chiar rudimentele patimilor se înmulțesc la nivelurile sale cele mai profunde.
Aceasta este esența păcătoșeniei noastre – pământul invizibil pe care crește păcatul vizibil. Îndepărtând ceea ce este la suprafață, nu îndepărtam rădăcina. Adesea nici măcar nu ajungem la rădăcină. Pentru că nu știm cum sau nu avem timp sau nu știm ce trebuie să facem în acest sens.
Astăzi, chiar și printre oamenii adânc catehizați, asceții se întâlnesc extrem de rar. Sunt o excepție evidentă. Nedorind să ne asumăm poverile faptelor voluntare, nu-i lăsăm Providenței Divine de ales decât să ne trimită necazuri involuntare. Desigur, acestea nu ne vor da ceea ce face asceza deplină, dar, totuși, ne vor păstra principalul lucru – speranța mântuirii, deoarece sufletul este reînnoit prin suferința trupului. Aceasta, desigur, cu condiția că omul va crede, se va ruga, se va împărtăși cu Sfintele Taine și va trăi după porunci.
Este important să înțelegem că asceza nu este o autotortură sau masochism, ci, în primul rând, este eliberarea omului de tot excesul care îi aglomera viața, împiedicându-l să se apropie de Rai și întunecând adevăratul scop și sensul existenței sale pe Pământ.
Asceza nu este o retragere din viață, ci o respingere a unei forme distorsionate a realizării ei, o revenire la adevărata sa normă.
Roadele duhovnicești se coc întotdeauna pe solul înfrânării de sine. Experiența Părinților arată că limitările și constrângerile exterioare sunt surse de forță duhovnicească suplimentară, care poate revitaliza rugăciunea. De aici se naște nevoia de singurătate, de eliminare a impresiilor, faptelor, întâlnirilor inutile și a tot ceea ce umple viața de vanitate și multa grijă.
Astfel, cel care trăiește „rugăciunea minții” pierde orice dispoziție pentru activități materiale din cauza „pierderii simpatiei lăuntrice pentru ele datorită unei simpatii neobișnuit de dezvoltată pentru lumea duhovnicească”. Apoi interesele inutile dispar în mod natural, iar ceea ce înainte părea greu de realizat – de exemplu, pravila rugăciunii – acum începe să aducă bucurie și inspirație.
Pentru oamenii din această lume, practica ascetică pare o urâțenie, o privare psihologică, o boală etc. Cum se face că o persoană trăiește într-o temniță, în peșteri? De ce se retrage în locuri pustii, inaccesibile? Și de ce, în general, nu trăiește ca toți celilalți?
Pentru un om care trăiește cu „ieșiri”, sărbători, competiții sportive, politică și spectacole de divertisment, un creștin normal este un extraterestru urât.
Chiar și comunicarea în afara bisericii dintre enoriași și cler este greu de imaginat în alt mod decât după chipul oamenilor din această lume. Adică aceeași „ieșire”, aceeași sărbătoare, aceleași conversații, doar pe teme ortodoxe (și nu întotdeauna). Dar postgustul tuturor acestor lucruri este același – goliciunea.
Acest lucru se datorează faptului că nu suntem familiarizați cu nicio altă formă și nici măcar nu putem spune cu siguranță că ea există. În afară de rugăciune comună și conversația duhovnicească, oamenii de regulă nu cunosc alte forme.
Fați atenți la sfaturile clasice ale unui practicant experimentat al rugăciunii, pe care le dă celor care doresc să învețe rugăciunea adevărată, nu „recitarea rugăciunilor” obișnuită: „Tot modul de viață trebuie simplificat la maximum, astfel încât să nu existe motive suplimentare pentru griji exterioare. .. orice cunoștință inutilă trebuie îndepărtată… trăiește cât mai retras posibil, leagă-ți buzele cu tăcerea strictă… ai reținere în toate… părăsește masa când nu ești încă plin și încă nebăut, atunci foamea și setea vor fi neîncetate, nu consumați deloc alcool, o pregătește mâncare simplă… așternutul trebuie să fie aspru… să rabzi totul: foame, frig, boală, sărăcie, constrângeri, toată durerea și toată suferința”.
Dar ce primește omul din aceste nevoințe? Nu sunt cuvinte pe pământ – mărturisesc cei care au experimentat-o – care ar putea exprima dulceața harului primit.
Omul pierde simțul timpului și uită de sine — nici măcar nu știe dacă se află în corp sau în afara lui, fiind învăluit într-o bucurie și fericire inexprimabile. Chiar dacă ar fi ars de viu, chinuit și schingiuit, ar fi de acord cu asta doar pentru a nu pierde această bucurie a cercetării Duhului Sfânt.
Scopul vieții ascetice este „dobândirea unei noi energii mai bune”, permițând corpului împreună cu duhul să participe la o viața plină de har. Conform legilor duhovnicești, nu există altă cale de autorealizare pentru om decât sacrificiul total de sine, deoarece „personalitatea, în forma sa pură, este lepădarea de sine”. Acesta este motivul pentru care revelația Persoanei Divine ne-a fost făcută în condițiile unei lumi căzute prin răstignirea liu Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Prin urmare, aceeași lepădare de sine se cere de la oricine care dorește să-L urmeze.
Nu putem smulge cuvintele „grele” ale lui Hristos din Evanghelie: „Oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu”. Totuși, sacrificând tot ce avem pentru Hristos, nu suntem goliți și nu pierdem, ci câștigăm mult mai mult. Ceea ce ne este oferit în dar de o altă Putere, inclusiv cunoașterea unui alt plan al existenței, înțelegerea incogniscibilului și „ignoranța care este mai înaltă decât cunoașterea” și multe altele, pe care limba nu le poate exprima în cuvinte. De asemenea, este adevărat că „puțini află această cale” și că „mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși”.
Susținători BOaU din satul Rudnia. Imagine: Trybuna. Brovary
Biserica a fost transferată juridic în subordinea BOaU împotriva voinței enoriașilor încă în aprilie 2024.
Pe 11 iulie, susținătorii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU), împreună cu polițiștii, au acaparat biserica Nașterea Maicii Domnului a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) din satul Rudne, potrivit unui raport al resursei „Dozor_Primul Kozațkii”.
Se raportează că prima „slujbă” al BOaU va avea loc pe 14 iulie.
Reamintim, că în pofida nedorinței comunității religioase a Bisericii Ortodoxe Ucrainene de a schimba jurisdicția bisericii, un grup de persoane care nu au nicio legătură cu parohia au ținut o adunare în aprilie 2024, „în numele enoriașilor”, pentru a schimba jurisdicția lăcașului Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Totodată, comunitatea religioasă a organizat o adunare cu o săptămână înainte, afirmându-și dorința de a rămâne în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, adunând 600 de semnături în susținerea acestei decizii.
Jurnaliştii notează că fostul mitropolit al Bisericii Ortodoxe Ucrainene Alexander Drabinko are legătură cu transferul şi acapararea bisericii.
UJO a informat mai devreme că un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Rusaniv a relatat cum autoritățile au transferat biserica către BOaU sub coordonarea lui Drabinko.
Incendiu la Catedrala din Rouen. Imagine: Pagina de FB a primăriei din Rouen
Cauza incendiului este în curs de stabilire.
Pe 11 iulie, la catedrala din Rouen din Franța a izbucnit un incendiu. Una dintre cele mai înalte biserici gotice din lume este cuprinsă de flăcări. Incidentul a fost confirmat pe rețelele de socializare de primarul de Rouen, Nicolas Mayer-Rossignol. Potrivit acestuia, toate resursele au fost mobilizate, iar muncitorii și vizitatorii au fost evacuați.
La momentul izbucnirii incendiului se executau lucrări de reconstrucție la acoperișul catedralei, iar turla clădirii a luat foc. Cauzele incendiului sunt în curs de stabilire.
Catedrala gotică din Rouen este un monument al patrimoniului național francez, construit între secolele al XII-lea și al XVI-lea. Turla din fontă, care se pare că arde acum, a fost adăugată mai târziu.
UJO a informat mai devreme că pe 15 aprilie 2019, un incendiu major a izbucnit în unul dintre principalele sanctuare creștine din lume, catedrala Notre-Dame din Franța.
Spitalul Okhmatdit a suferit daune semnificative ca urmare a atacului cu rachete asupra Kievului. Imagine: Radio Libertatea
Întâistătătorul BOUkr a îndemnat credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene să se roage cu ardoare pentru toți cei afectați.
Pe 8 iulie 2024, Preafericitul Mitropolit Onufrie, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a transmis condoleanțe directorului, personalului și pacienților Spitalului Național de Specialitate pentru copii „Okhmatdit”, precum și primarului capitalei, Vitalie Klyciko, în legătură cu atacul rachetelor rusești asupra Kievului. Acest lucru a fost raportat de Departamentul pentru Informare și Educație al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
„Stimate Volodimir Apollinariyovyci! Stimați medici, personal și pacienți ai Spitalului Național de copii „Okhmatdit!” Dragi frați și surori, inima mea este plină de tristețe de la vestea cumplită despre distrugerea Spitalului Național de copii „Okhmatdit” în urma bombardamentelor inamicului, când au fost răniți pacienți, copii, părinți, personalulmedical și au fost uciși doi lucrători!”, se arată în adresare.
Preafericitul Mitropolit Onufrie a subliniat că viața este un dar de la Dumnezeu, pe care nimeni nu are dreptul să-l ia.
Biserica Ortodoxă Ucraineană se roagă pentru însănătoșirea grabnică a copiilor noștri, întărirea părinților, și face apel la credincioși să aducă rugăciuni fierbinți pentru toți cei afectați”, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. „Împărtășind cu rudele și prietenii amărăciunea pierderii celor decedați, aducem rugăciuni către Dumnezeul cel Atotmilostiv pentru a primi sufletele noilor plecați în sălașul Său ceresc și vouă, Volodimir Apollinariyovyci, doctorilor, personalului , și tuturor celor afectați de tragedia de astăzi, să vă dăruiască răbdare pentru a depăși consecințele dezastrului și pentru reluarea rapidă a activităților spitalului”.
Adresându-se primarului orașului, Preafericirea Sa a exprimat condoleanțe în numele episcopilor, clerului și mirenilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, precum și de la el personal, în legătură cu moartea oamenilor și distrugerea clădirilor rezidențiale și birourilor ca urmare a atacurilor cu rachete inamice asupra capitalei noastre.
„Totul în această lume are o anumită limită, dar dușmanul a depășit-o din nou și și-a arătat cruzimea”, a subliniat el.
Arhipăstorul le-a dorit tuturor să aibă puterea de a „îndura cu demnitate creștină durerea grelei pierderi de oameni care ne-a lovit pe noi și capitala noastră”.
„Ne rugăm pentru însănătoșirea grabnică a răniților, pentru mângâierea celor care i-au pierdut pe cei dragi și pentru odihna sufletelor victimelor nevinovate nou repausate”, a încheiat Mitropolitul Onufrie.
Ca urmare a bombardamentelor rusești de la Kiev din 08 iulie a.c., 22 de persoane au fost ucise și aproape 100 au fost rănite. Numărul total al victimelor din Ucraina a depășit cifra de 150 de persoane rănite și peste 30 de morți. Autoritățile capitalwu au declarat ziua de 9 iulie Zi de doliu.
UJO a informat mai devreme că la Ostroh a avut loc o slujbă de înmormântare pentru un soldat căzut, fiul unui preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Lăcașul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din satul Novoekonomiceske, regiunea Donețk. Imagine: Vicariatul de Pokrovsk
Se notează că vechea biserică a supraviețuit în cel de-al Doilea Război Mondial, dar a fost distrusă „în secolul al XXI-lea – un secol civilizat”.
În satul Novoekonomiceske, raionul Pokrovsk, regiunea Donețk, pe 8 iulie 2024, în urma bombardamentelor rusești, lăcașul Bisericii Ortodoxe Ucrainene în cinstea Nașterii Maicii Domnului a fost avariat substanțial.
Fotografiile postate pe canalul de Telegram al Vicariatului să văd daunele grave aduse bisericii în exterior și în interior, ferestrele sparte, pereții, tavanul și altarul au fost distruse.
„Vechea biserică care a supraviețuit persecuției bolșevicilor, a supraviețuit în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost distrusă în secolul al XXI-lea – un secol civilizat”, se arată în comunicat.
UJO a scris a scris mai devreme că Preafericitul Mitropolit Onufrie a exprimat condoleanțe în legătură cu atacul săvârșit cu rachete rusești la Kiev.
.jpg)
