16 iunie 2024 11:31

„Marșul egalității” la Kiev. Imagine: hromadske

La Kiev a avut loc un marș LGBT care a durat 30 de minute, dintre care 20 de minute a durat aranjarea participanților într-o coloană. Potrivit publicației „Strana”, activiștilor LGBT li s-a permis să parcurgă aproximativ 20 de metri sub protecția agenților de poliție, care i-au încercuit  și au blocat circulația pe strada unde a avut loc Marșul Egalității. În fruntea coloanei se aflau activiști LGBT îmbrăcați în stil militar. Ulterior, organizatorii i-au îndemnat pe participanți să-și ascundă simbolurile și să coboare calm în metrou.

Concomitent, poliția a blocat o coloană de susținători ai valorilor tradiționale de extremă dreapta care intenționau să împiedice avansarea marșului. După ce participanții la marșul LGBT s-au dispersat, radicalii au rupt centura de polițiști și au încercat să ajungă în zona unde s-a desfășurat Marșul egalității, dar nu au reușit. Totuși, ei au plănuit să-și desfășoare parada pe străzile orașului.

UJO a informat mai devreme că Consiliul Panucrainean al Bisericilor și Organizațiilor Religioase au făcut un apel către autorități să nu permită desfășurarea Marșului egalității la Kiev.

Sursa: https://spzh.live/ro/news/80741-v-kieve-proshel-lhbt-marsh-dlitelnostju-v-10-minut

18 iunie 2024 13:37

Mitropolitul Ionatan la Tribunal. Imagine: Vinița.info

Pe 18 iunie, Curtea de Apel din Vinița a menținut sentința judecății de primă instanță, potrivit căreia conducătorul Eparhiei de Tulcin, mitropolitul Ionatan (Elețkih), a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu confiscarea bunurilor, relatează Vinnitsia.info.

Ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost găsit vinovat de justificarea, recunoașterea legitimității și negarea agresiunii armate a Federației Ruse împotriva Ucrainei și glorificarea participanților săi.

Sentința Tribunalului orașului Vinița din 7 august 2023, care l-a găsit pe Anatolie Ivanovici Elețkih vinovat de săvârșirea infracțiunilor în temeiul părții 2 a articolului 161, partea 3 a articolului 436-2, partea 3 a articolului 15, partea 2 a articolului 109, partea 3 al articolului 15 și partea 1 a articolului 110 din Codul penal au fost lăsate neschimbate.

Decizia instanței de apel intră în vigoare din momentul pronunțării și poate fi atacată cu recurs la Curtea Penală de Casație a Curții Supreme de Justiție a Ucrainei în termen de 3 luni de la data comunicării acesteia.

Textul integral al hotărârii judecătorești va fi anunțat pe 21 iunie 2024, ora 15:00.

După cum UJO a raportat mai devreme, mitropolitul Jonatan a refuzat să fie schimbat ca prizonier în Rusia.

Sursa: https://spzh.live/ro/news/80771-sud-ostavil-v-sile-prihovor-mitropolitu-ionafanu-5-let-s-konfiskatsiej

18 iunie 2024 20:52

Mitropolitul Arsenie la Tribunal. Imagine: Lavra Sveatogorsk

Pe 19 iunie 2024 va avea loc ședința de judecată preliminară la Tribunalul Raional Slaviansk din regiunea Donețk pentru a examina rechizitoriul împotriva starețului Lavrei Adormiri Maicii Domnului de la Sveatogorsk, mitropolitului Arsenie de Sveatogorsk. Potrivit serviciului de presă al mănăstirii, aceasta este prima ședință la care instanța va examina cauza pe fond.

Ședința va începe la ora 11:40.

Se va decide și măsura de reținere preventivă ulterioară a Episcopului, întrucât pe 22 iunie expiră 60 de zile de la detenția sa într-un centru de arest preventiv, desemnat de Judecătoria Okteabrski din Dnepr pe 25 aprilie.

„Dragi frați și surori, cerem sfintele voastre rugăciuni!”, se arată în mesaj.

Obștea mănăstirii mai informează că, potrivit deciziei consiliului de judecători, Tribunalul Raional Slaviansk examinează în principal cazurile de la distanță. Prin urmare, cei care doresc să-l sprijine pe vlădica, din păcate, nu vor putea participa la această ședință.

UJO ainformat mai devreme că materialele dosarului mitropolitului Arsenie din Sveatogorsk au fost transmise instanței.

Sursa: https://spzh.live/ro/news/80783-zavtra-v-dnepre-sostoitsja-pervoe-slushanie-dela-mitropolita-arsenija?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR0U4EIeqbA5v3IFfV8dN1cdb2FlYKOWZ1tJuFBHpCIXU73uI1h1SzWfUlQ_aem_ZmFrZWR1bW15MTZieXRlcw

14 iunie 2024 19:52

Mitropolitul Longhin. Imagine: canalul de YouTube al Mănăstirii Banceni

Starețul mănăstirii Bănceni, mitropolitul Longhin (Jar), a criticat întâlnirea reprezentanților Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) cu ambasadorii țărilor G7. Vlădica a făcut o adresare, al cărei text a fost publicat pe canalul Telegram al mănăstirii Bănceni.

Potrivit mitropolitului Longhin, el a fost șocat de participarea mitropolitului Clement și a protoiereului Nicolai Danilevici la întâlnirea Consiliului Panucrainean al Bisericilor și Organizațiilor Religioase cu ambasadorii țărilor G7.

„Ce rost are acest lucru? Ei (ambasadorii țărilor G7 – Red.) nu văd și nu înțeleg că Biserica noastră ortodoxă ucraineană canonică suferă de atâția ani?”, întreabă arhiereul.

El a reamintit că „ne sunt acaparate bisericile, sunt judecați arhiereii, preoții sunt bătuți, iar credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt batjocoriți”.

„Vor să-i închidă pe toți credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene din țara noastră și nu ne aud. Ne defăimează, acuzându-ne în mod fals că suntem necanonici.  Din 2013, nu văd lacrimile poporului ortodox ucrainean și nu ne apără”, a scris vlădica.

Mitropolitul Longhin i-a întrebat pe mitropolitul Clement și pe protoiereului Nicolai Danilevici: „Care Sinod v-a binecuvântat să participați la o astfel de adunare nelegiuită?” și i-a rugat să recitească primul Psalm al regelui David, în care se spune: „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor…”.

„Sunt surprins, de ce ați participat la această întâlnire? I-ați informat cumva pe participanții la întâlnire despre suferințele Bisericii noastre Ucrainene canonice? ​​Nu sunt sigur…”, a încheiat mitropolitul Longhin.

Mai devreme, UJO a informat că mitropolitul Clement de Nijin și Priluki și protoiereului Nicolai Danilevici au participat la întâlnirea CPBOR cu ambasadorii țărilor G7.

8 iunie 2024 21:28

Mitropolitul Arsenie în instanță. Imagine: 1kozakTv

Pe 7 iunie la Judecătoria Oktiabrski din orașul Dnipro a fost audiat cazul starețului Lavrei de la Sviatogorsk, mitropolitul Arsenie (Iakovenko), cu privire la modificarea măsurii de reținere preventivă, transmite serviciul de presă al mănăstirii.

Enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene au venit în instanță pentru a-l sprijini pe vlădica. De asemenea, 10 deputați ai Radei Supreme din diferite facțiuni politice erau gata să devină garanți pentru starețul mănăstirii de la Sviatogorsk. Aceștia au depus în instanță declarațiile respective.

Mitropolitul Arsenie, ca și înainte, nu și-a recunoscut vinovăția în transmiterea locației punctelor de control în timpul predicii sale, informație care ar fi putut să fie folosită de inamic.

„I-am rugat pe credincioșii care se aflau în catedrală să se roage pentru ca situația de la punctele de control să fie rezolvată, ca pelerinii cărora nu li se permitea să treacă, să ajungă în cele din urmă la sărbătoare”, a menționat starețul Lavrei.

El a vorbit despre rolul pe care Lavra de la Sviatogorsk îl are pentru Ucraina.

„Lavra de la Sviatogorsk este o icoană a unității Ucrainei”, a subliniat mitropolitul Arsenie. „La noi vin Pelerini din diferite colțuri ale țării, inclusiv din Occident, de exemplu, din Bucovina. Însă sunt acuzat că aș fi trădat Ucraina. Pe lângă viața în rugăciune, ne angajăm și în activități sociale. În prezent, 100 de oameni trăesc din întreținerea Lavrei. În 2015, în Lavră viețuiau 1000 de refugiați, dintre care 470 de copii și 74 de paralizați. Am oferit hrană la 3-5 mii de oameni pe zi, asumându-ne, în esență, funcțiile statului”.

„Toate acuzațiile împotriva mea sunt nefondate și provoacă nedumerire”, a încheiat ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Avocații ierarhului au cerut ca instanța să-l elibereze pe cauțiune pe mitropolitul Arsenie sau să se stabilească suma cauțiunii. Judecătorul a lăsat această cerere fără satisfacție, iar mitrolopitul a rămas în arest preventiv până pe 22 iunie 2024, fără dreptul la cauțiune.

UJO a informat mai devreme că starețul Lavrei Adormirea Maicii Domnului de la Sviatogorsk, Mitropolitul Arsenie (Iakovenko), încă se află în arest preventiv, deoarece în cazul său continuă să se adune probe și sunt inițiate expertize noi.

Sursa: https://spzh.live/ro/news/80617-mitropolita-aresenija-ostavili-v-sizo?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR0UwOGGlzcRK_SUHzAecrzrT_-tlaro1kok7hgxLYa6p8uXJm6ZNQwJ56U_aem_ZmFrZWR1bW15MTZieXRlcw

8 iunie 2024 17:59

Preafericitul Mitropolit Onufrie și Preafericitul Mitropolit Tihon. Imagine Biserica Ortodoxă Ucraineană

Preotul Bisericii Ortodoxe a Americii Nicolae Breckenridge din Bethleem, Pennsylvania, i-a adresat o scrisoare lui Andrii Kovalev, fostul purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului, în prezent purtătorul de cuvânt al Statului Major al Forțelor Armate ale Ucrainei, care l-a numit pe mitropolitul Tihon al Întregii Americi și Canadei după vizita sa în Ucraina „un agent al Kremlinului în sutană” și a cerut Serviciului de Securitate al Ucrainei să investigheze detaliile călătoriei sale.

Publicăm textul integral al scrisorii susmenționate.

Hristos a înviat!

Sunt recunoscător pentru această oportunitate de a scrie un răspuns domnului Andrii Kovalev. În calitate de preot al Bisericii Ortodoxe al Americii din 2012, am urmărit cu multă emoție călătoria în Ucraina a Întâistătătorului nostru, Preafericitului Tihon al Întregii Americi și Canadei. Ucraina este un loc special pentru mine, deoarece preoteasa mea, Liudmila, este ucraineană și s-a născut într-un sătuc din Transcarpatia.

De mai bine de un deceniu urmăresc ce se întâmplă în Ucraina atât în ​​ceea ce privește schimbările politice, cât și cele din domeniul Bisericii. Schimbările pozitive care au avut loc în urma Euromaidanului prin mișcarea de a se apropiea de UE și a fi mai departe de sfera de influență a Federației Ruse sunt lucruri pe care am fost și sunt bucuros să le văd. A vedea cât de puternic luptă ucrainenii pentru libertate împotriva agresiunii ruse ne inspiră pe noi, cei din America, iar eu și soția mea am trimis personal sprijin financiar apărătorilor suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Sinodul nostru Arhieresc și clerul se opune cu hotărâre războiului de agresiune al Federației Ruse.

Sinodul nostru a luat o decizie clară în acest sens încă de la început. Preafericirea Sa Mitropolitul Tihon a emis o declarație imediat după începutul agresiunii Rusiei în 24 februarie 2022, iar Sfântul nostru Sinod a emis în 26 martie 2022 o declarație prin care condamnă agresiunea Rusiei și de atunci continuă să condamne războiul.

De aceea a fost incredibil de supărător că un purtător de cuvânt al Statului Major al Forțelor Armate ale Ucrainei să facă declarații care denaturează realitatea, atât în ceea ce privește Biserica Ortodoxă a Americii, cât și cu privire la Întâistătătorul nostru. Astfel, aș dori să-i corectez rătăcirea, astfel încât adevărul să fie la lumină.

Domnul Kovalev spune adevărul în ceea ce privește originile Bisericii Ortodoxe a Americii, care a fost înființată de misionarii Bisericii Ortodoxe Ruse în 1794 și care ulterior a devenit o eparhie cu  drepturi depline în America de Nord la sfârșitul anilor 1800. Totuși, înțelegerea lui a ceea ce s-a întâmplat după aceea este distorsionată. Nu pot decât să sper că nu dezinformează intenționat, ci pur și simplu nu are cunoștințe suficiente în istorie.

El afirmă că „În 1924, aceste comunități au fost unite în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din America, care făcea parte din Patriarhia Moscovei”. Dar, de fapt, după revoluția bolșevică din 1917, comunicarea cu Biserica Rusă a fost foarte complicată, iar Sfântul Patriarh Tihon (care fusese înainte Episcop al Eparhiei Americii de Nord) a emis un Decret prin care s-a adresat Bisericilor din Diaspora să administreze de sinestătător Biserica, până când va putea exista o continuare a relațiilor normale. Timp de aproximativ 40 de ani, ceea ce a devenit mai târziu Biserica Ortodoxă a Americii a existat ca o Biserică Ortodoxă independentă în America de Nord și Canada, cu numele de „Biserica Greco-Catolică Ortodoxă Rusă din America”.

În acel timp, ceea ce fusese înainte o Biserică etnică formată din foști supuși ai Imperiului Rus, a început să devină parte integrantă a SUA. Alți ortodocși din alte medii ortodoxe au venit să numească parohiile noastre casa lor duhovnicească, deși chiar și la acel moment a existat o situație bisericească generală anormală în SUA, multe dintre Bisericile Ortodoxe din lume aveau aici parohii.

În jurul anilor 1960, parohiile noastre au încetat să mai fie în mod distinct „ruse” și au devenit îndeosebi americane, pe măsură ce foștii imigranți aveau copii care s-au asimilat în cultura noastră. Bisericile au început să slujească în limba engleză, iar clerul, în mare parte de origine americană, și-a primit educația în seminariile ortodoxe americane.

În acest timp, în Biserica noastră au slujit mai multe personalități remarcabile (două printre ei în special fiind preotul Alexander Schmemann și preotul John Meyendorff) care au văzut că viitorul Ortodoxiei din America nu consta în păstrarea trecutului „rusesc”, ci în adunarea americanilor care au nevoie de Evanghelia lui Hristos în jurul nostru, și aducerea lor la Ortodoxie.

În acest timp, Bisericia noastră se simțea oarecum neconfortabil în statutul nostru de independență și știa că nu poate menține acest statut pentru totdeauna, așa că s-a adresat către Atenagora I, Patriarhul Constantinopolului de la acea vreme, cu privire la regularizarea statutului său. Răspunsul lui a fost că, din moment ce am fost inițial o eparhie a Bisericii Ruse, este potrivit să revenim la ei. Așadar, la sfârșitul anilor 1960, am restabilit comuniunea cu Biserica Ortodoxă Rusă, dar conducerea Bisericii noastre a înțeles în scurt timp că acest lucru nu este ceea ce își  dorea cel mai mult. Nu ne mai vedeam în jurisdicția unei Biserici „ruse”, ci ne simțeam  o Biserică americană. Prin prezentarea dorinței noastre să construim o Biserică americană care ar putea fi casa ortodocșilor din America, și mai ales în nădejdea misiunii de evanghelizare și convertirii a  americanilor, Biserica Rusă a fost de acord să ne dea Tomosul de Autocefalie în 1970.

În decurs de un an, Biserica Greco-Catolică Ortodoxă Rusă din America și-a ținut primul Sinod Pan-American și și-a schimbat oficial numele în „Biserica Ortodoxă din America”. Această Autocefalie este recunoscută oficial de Biserica Rusă, dar și de Biserica Georgiană, Poloneză și Cehă/Slovacă. Neformal, relațiile noastre cu Bisericile din Bulgaria, România și Serbia repezinta relațiile unor Biserici Surori, chiar dacă Autocefalia nu este recunoscută de Ele oficial. Și un punct important, Bisericile din Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Cipru, Grecia și Albania comunică cu Biserica Ortodoxă din America. Primatul nostru a coliturghisit cu Întâistătătorii lor, inclusiv cu Patriarhul Bartolomeu, la invitația sa.

Domnul Kovalev susține că Ortodoxia Ecumenica consideră că Biserica Ortodoxă din America este pur și simplu o Biserică Rusă din Statele Unite, dar în termeni practici, comunicarea noastră cu aceste Biserici Surori nu sunt deloc legate de Rusia. Dacă Sanctitatea Sa ne consideră parte a Bisericii Ruse pe hârtie, tot ne tratează ca independenți în comuniunile regulate.

În cei peste 50 de ani de când a fost emis Tomosul, Biserica Ortodoxă din America a devenit din ce în ce mai mult o Biserică a americanilor din toate categoriile sociale. De exemplu, parohia mea destul de mică de 100 de membri este formată din ucraineni, ruși, georgieni, români și americani de origine italiană, engleză, franceză și poloneză. Mulți dintre ei nu s-au născut în familii ortodoxe, ci au devenit ortodocși deja fiind adulți. Eu însumi am devenit ortodox abia la 18 ani, împreună cu părinții și cele două surori. Mai mult de jumătate din clerul din Biserica Ortodoxă din America (inclusiv mitropolitul Tihon și majoritatea Episcopilor Sinodului nostru) sunt, de asemenea, convertiți la credința ortodoxă. Biserica noastră este în mod distinct americană, iar credința ortodoxă vine deasupra oricărei considerații etnice sau naționale. Biserica noastră nu este „Biserica Rusă din America”.

Este de înțeles că domnul Kovalev are o viziune foarte cinică despre vizita Mitropolitului Tihon în Ucraina. Are deja o concluzie în minte, așa că face conexiuni acolo unde nu există, astfel încât să-și susțină concluzia. A văzut groaza agresiunii ruse de aproape, nu-l acuz că a văzut-o în momente când nu ea nu trebuia să existe. Mă rog lui Dumnezeu să-i înmoaie inima și să-i deschidă ochii. Să sperăm că se va pocăi de calomnia adusă la dresa Mitropolitului Tihon că ar fi „un agent al Kremlinului în sutană”.

Cât despre motivul pentru care Mitropolitul Tihon a făcut această vizită, nu pot spune cu siguranță, dar știu că îl privim pe Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine ca pe un vechi prieten. A fost invitatul de onoare la cel de-al 18-lea Sinod Pan-American al Bisericii Ortodoxe din America, la Atlanta, Georgia, în iulie 2015, dar avem o relație cu el încă de pe vremea când era Episcop al Cernăuților și Bucovinei.

Pot oferi chiar și o anecdotă personală despre prima mea întâlnire cu Preafericirea Sa, care cred că dezvăluie ce om este Primatul nostru. La principala mănăstire a Bisericii Ortodoxe din America, în cinstea Sfântului Tihon din Zadonsk, în fiecare an de sărbătoarea americană „Ziua Memorialului” se săvârșește un pelerinaj oficial, în timpul căruia îi pomenim pe militarii noștri căzuți. În anul 2005, la acest pelerinaj a fost invitat mitropolitul de atunci Onufrie al Cernăuților. Eram cu un grup mic și la câteva ore după ce s-a încheiat Sfânta Liturghie Ierarhică, l-am văzut pe Mitropolitul Onufrie mergând spre noi, ca un pelerin obișnuit. Niciunul dintre noi nu știa cu adevărat cine este, dar mergea singur în direcția casei Episcopului, la aproximativ un kilometru de drum. I-am văzut Panagia, așa că am înteles că este un ierarh și i-am propus să-l ducem cu mașina noastră, pentru că ni s-a părut că nu este bine pentru un ierarh să meargă pe jos. Răspunsul lui a fost că „este bine că pot să merg pentru păcatele mele”. Așa era smerenia lui.

Știm că Întâistătătorul vostru este un om adevărat. El este un om pentru care Împărăția lui Dumnezeu este mai presus de orice. Știm că Biserica Ortodoxă Ucraineană este o Biserică Soră care caută aceeași Împărăție ca și noi. Acum, eu și mulți alții din America plângem și ne rugăm pentru voi, așa cum plângem și ne rugăm pentru toți cei care luptă împotriva nelegiuirii. Ne rugăm ca lupta voastră împotriva agresiunii fără de Dumnezeu a Rusiei să se încheie în curând și veți păstra suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei!

Ne rugăm ca sufletele apărătorilor căzuți să-și găsească pacea în Împărăția Cerurilor, și ca cei care au suferit de război și au fost forțați să devină refugiați, să găsească mângâiere în Domnul nostru Iisus Hristos. De asemenea, ne rugăm ca guvernul ucrainean să înceteze persecuția Bisericii ocrotită de Dumnezeu și să înceapă să respecte valorile libertății, democrației și libertății religioase pentru care luptă Ucraina Liberă!

În Hristos cel înviat,

Preotul Nicolae Breckenridge

Bethleem, Pennsylvania

Sursa: https://spzh.live/ro/zashhita-very/80616-svjashchennik-ptsa-spiker-henshtaba-raskaetsja-v-svoej-klevete?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR0Eev55Ds_4EzJUo7fMi5n47AvNfi-0y2l4_tRG8_WCdGxIiDtQRN-uM5k_aem_ZmFrZWR1bW15MTZieXRlcw

10 iunie 2024 08:01

Jurnalistul ortodox Andrii Ovcearenko la ședința de judecată. Imagine: UJO

Andrii Ovcearenko, angajat al redacției Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși, a povestit detalii despre cea mai recentă ședință de judecată asupra jurnaliştilor ortodocși reținuți.

Andrii a scris textul în timp ce se afla în centrul de detenție Lukianivske și l-a transmis UJO prin avocatul său.

Pregătirile pentru proces

Inculpatul trebuie să vină la orice ședință de judecată pregătit atât psihic, cât și fizic. Pentru aceasta lucrează administrația centrului de detenție preventivă, sistemul logistic de convoi – atât al poliției, cât și, în cazul nostru, al Serviciului Securități al Ucrainei (SBU).

În centrul de detenție, ești prevenit cu privire la ședința de judecată cu o seară înainte, uneori noaptea târziu. Dimineata, în jurul orei 8-9, ești anunțat: „Ovcearenko, la tribunal, în 10 minute”. Aceasta înseamnă că vei fi preluat în aproximativ 30 de minute. Sau peste 40. Sau peste 50.

În primul rând, ajungi „în boxe” — încăperi mici de aproximativ 1,5-2 х 2,5 metri, puternic îmbibate cu miros de tutun, unde ai ocazia să stai de vorbă cu alți deținuți aproximativ o oră sau o oră și jumătate.

Apoi ești împachetat ergonomic într-o dubă de transportare a deținuților. Există, de obicei, câteva cabine individuale și una pentru trei persoane, unde deseori sunt așezați patru. Apoi deținuții sunt repartizați la tribunale.

Jurnaliștii UJO și protoiereul Serhii Chertilin în instanță

Odată, eu și alți deținuți am fost aduși la Tribunalul raional Șevcenkivski din Kiev în loc de Tribunalul Solomianski, unde se judeca cazul nostru. S-a dovedit că aceasta era doar o parte din logistică – a trebuit să așteptăm acolo înainte de a fi duși la Solomianski.

Am stat în boxe cu însoțitorii mei de la Lukianivka timp de 6 ore. Au avut ghinion: audierea a fost amânată. Am fost mai norocos: ședința mea a avut loc. Dar pentru a participa la ea, a trebuit mai întâi să mă întorc la centrul de detenție, unde au fost readuși băieții lipsiți de noroc, apoi am fost transportat la tribunalui Solomianski pentru ca să stau acolo în celulă, deși nu pentru mult timp – cel mult o oră.

Când au fost întrebați de ce nu am putut fi preluat din centrul de detenție preventivă după întoarcerea deținuților de la tribunalul Șevcenkivski, escorta a zâmbit larg: „De unde să știu?!”.

De data aceasta am fost și mai norocos — am fost duși direct la Tribunalul Solomianski situat în str. Șutova. Mai mult, „complicii” mei împreună cu mine chiar am avut timp să vorbim, fiind închiși în boxe cu șase ore mai devreme până să înceapă ședința de judecată.

Apropo, nu toate boxele sunt la fel. Pe str. Șutova sunt niște boxe mai mici de 1 m2, unde poți să stai fie pe o bancă mică, fie să stai în picioare, de preferință fără să te miști, pentru a evita producerea de vânătăi. Într-o altă clădire de judecată – Solomianski, situată pe str. Kryvonosa, boxele sunt spațioase, cu mai multe locuri, cu bănci largi. Cu timpul, începi să înțelegi și te poți prezenta ca un mare expert în conversațiile din centrul de detenție: „O, deci cum îți merge la Kryvonosa? Ei bine, trăiești cu lux, felicitări!”.

Andri Ovcearenko în instanță

În acea zi, am avut ghinion doar într-un singur lucru: după încheierea ședinței de judecată, am fost aduși înapoi la centrul de detenție după ora 22, când mulți angajați plecaseră deja acasă. Prin urmare, am fost duși aproape imediat în celulele noastre. De obicei, la întoarcere, deținuții au ocazia să stea în boxele locale și pot să-și împărtășească impresiile timp de o oră, două sau chiar trei.

Despre măiestria judecătorilor

Dacă nu aș avea o încredere fermă în infailibilitatea justiției ucrainene, aș bănui că decizia cu privire la cazul nostru a și fost deja luată în cabinetele înalte ale SBU. Și tot ce se întâmplă în sala de judecată este doar o simplă formalitate.

Totuși, o formalitate foarte enervantă pentru judecătorul Dmytro Kratko. Pentru el, ședința sa devenit „deosebit de gravă” – la fel ca articolele în temeiul cărora sunt construite acuzațiile împotriva noastră. Fiecare moțiune, fiecare declarație a apărării l-a lovit cu o lovitură zdrobitoare. Căci fiecare argument al apărării a fost susținut de o normă concretă a Codului de procedură penală, un articol al Constituției și de practica Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Dar din fericire pentru judecător, acesta a avut un scut puternic pe care l-a folosit cu pricepere: potrivit judecătorului, el este autoritatea principală la ședință. Aceasta înseamnă că el știe cel mai bine să interpreteze orice circumstanță a audierii. Dacă la proces nu sunt prezenți toți inculpații sau apărătorii, este vina lor. Dacă un inculpat rămâne fără avocat, apără-te singur. Dacă un inculpat se simte rău după zece ore în cușcă — poți să te duci să te odihnești, nimeni nu te ține cu sila, vom lua o decizie fără tine.

Și toate aceste norme și legi sunt doar un zgomot alb iritant. Iată, procurorul Ihor Rula se descurcă fără ele, spune o vorbă — și imediat îl crezi, fără niciun Cod de procedură penală.

Despre invocațiile către Univers

La ședința de judecată, într-adevăr, au fost câteva momente grele pentru Kratko, când apărarea în mod iezuit a prezentat o de norme legislative pentru a-l prinde în capcană pe judecător. Apoi își lua smartphone-ul și atingea febril ecranul, de parcă trimitea solicitări Universului. Concomitent cu el, să părea că reprezentantul SBU, care a asistat invariabil la fiecare ședință, încerca să găsească și el o rezolvare a problemei. Și el la fel se scufunda în mesageriile telefonice. Universul răspundea de fiecare dată: jumătate de minut, și judecătorul cu fața luminoasă respingea unul câte unul argumentele apărării.

De asemenea, el a respins cererea de recuzare a procurorului și a reușit să respingă mai multe moțiuni de recuzare personală. „Apărarea abuzează de instrumentul moțiunilor , a explicat el.

Ilia Serafimov, avocatul lui Andrii Ovcarenko

Despre ceea ce este necesar pentru apărare

Când principalele dezbateri s-au încheiat, Kratko a inițiat o conversație aproape sinceră cu inculpații.

„- Ce acțiuni de investigație vă lipsesc pentru a vă dovedi nevinovăția?”, a intrebat judecătorul.

„- În primul rând, măcar câteva interogații”, am răspuns. „Suntem în spatele gratiilor de trei luni și nici măcar nu am fost interogați. În al doilea rând, nu este nimic de dovedit aici. Tot ce ne trebuie este un judecător adecvat care să acorde o atenție minimă textului rechizitoriului din dosar. Dacă vreun avocat sau pur și simplu o persoană rezonabilă (și presupunem că în postul de judecător nu sunt numiți proștii) va citi acest rechizitoriu și va analiza orice text menționat al UJO, ei vor vedea că nu există nici măcar un indiciu de crimă. Nu există niciun cuvânt despre modul în care eu sau ceilalți suspecți colaborăm cu Rusia, Kremlinul sau Putin; fără capturi de ecran sau imprimări ale conversațiilor cu vreun locotenent, colonel sau general FSB. Dar cum poate un judecător, în timpul unei scurte ședințe de judecată sau timp de 20 de minute în sala de deliberare, să studieze până și parțial acele peste 700 de pagini din rechizitoriu? Mai ales când un anchetator al SBU intră în cameră după el!?”.

La aceste cuvinte, judecătorul a tresărit puțin, dar nu a stricat momentul emoționant. Nici nu a fost stricat de membrii echipei anchetatorului SBU Oleh Savenko, care au fumat sub geam câteva ore, fiind la fel ca noi, în așteptarea deciziei instanței.

Anchetatorul SBU Oleg Savenko

Despre superputerile SBU

A doua zi dimineață, ei au dat dovadă de o abilitate fenomenală.

Imediat după ce judecătorul a anunțat decizia și a părăsit sala de judecată, au intrat Savenko și colegii săi cu mape voluminoase în mâini. S-a dovedit că acestea erau copii ale unei noi petiții de prelungire a detenției noastre.

Pentru a o declara, ancheta a trebuit să aștepte decizia de prelungire a acțiunilor de anchetă. După ce au aflat de hotărârea lui Kratko, au reușit să o studieze cu o viteză fulgerătoare, să întocmească ultima lor petiție pe baza acesteia, să o tipărească pe mai mult de 700 de pagini pentru fiecare suspect și pentru avocatul său și să o certifice cu semnăturile anchetatorului și procurorului. Pentru totul a fost nevoie de un minut de vreme.

Cu astfel de abilități ale SBU, orice cinic va crede că bazele securității naționale ale Ucrainei, pe care suntem bănuiți că le-am fi subminat, se află în mâini de încredere.

Sursa: https://spzh.live/ro/zashhita-very/80628-o-zhizni-v-kletkakh-masterstve-sudej-i-bystrote-sbu-kak-sudjat-chlenov-spzh?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR0PKrQ19r2wcZbd4vagEU57I-eionhhpsfcZ2fqK09gVvrqtR_DmhSS7qE_aem_ZmFrZWR1bW15MTZieXRlcw

10 iunie 2024 19:01

Jurnaliștii ortodocși Valerii Stupnițki, Andrii Ovcearenko, Volodimir Bobeciko și părintele Serhii Certilin la o ședință de judecată. Imagine: UJO

Pe 10 iunie 2024 a avut loc o altă audiere în cazul jurnaliştilor ortodocşi şi al protoiereului Serhii Certilin la Judecătoria Solomianski. Un corespondentul UJO a informat că a fost prelungit termenul reținerii în arest preventiv în legătură cu prelungirea cu trei luni a termenului anchetei preliminare.

UJO a informat  mai devreme că pe 7 iunie, instanța a prelungit ancheta preliminară până pe 12 septembrie.

În timpul ședinței din 10 iunie, apărarea și suspecții înșiși au cerut o măsură mai puțin severă de reținere, deoarece vinovăția lor încă nu a fost dovedită. Potrivit acestora, ar putea fi stabilit arestul la domiciliu, dacă este cazul, cu purtarea unei brățări electronice și depunerea unei cauțiuni.

Valerii Stupnițki a explicat că argumentele acuzării privind detenția sa sunt nefondate. El a arătat că a cooperat cu anchetatorii, oferind accesul și parolele la toate dispozitivele electronice care i-au fost ridicate în timpul percheziției. Nu are contacte cu martorii, în plus, nu îi cunoaște și, prin urmare, nu poate și nu intenționează să-i influențeze. El nu are de gând să părăsească țara, mai ales să se mute în Rusia, cu care este suspectat că ar avea legături, deoarece publicațiile sale de pe site-ul UJO indică clar poziția sa – condamnă agresiunea și războiul împotriva Ucrainei. Argumente similare au fost susținute de alți jurnaliști, care au cerut la rândul lor anularea detenției încelule ca măsură de reținere preventivă.

Mai mult, Volodimir Bobeciko și Andrii Ovcearenko au declarat că au nevoie de asistență medicală din cauza unor boli cronice. În special, Bobeciko a menționat că i-a fost îndepărtată o parte din plămâni și că are câteva alte boli cronice care necesită supraveghere medicală continuă, investigații și tratament. Andrii Ovcearenko a fost diagnosticat cu o afecțiune neurologică cronică – osteocondroză lombară. Andrii a subliniat că în ultima vreme nu putea să-și părăsească locuința pentru perioade îndelungate, din această cauză de mai multe ori pe zi folosea un echipament special pentru coloana vertebrală, care a rămas acasă.

În pofida faptului că jurnaliştii au respins categoric toate acuzaţiile împotriva lor, confirmând lipsa unor acuzaţii întemeiate, precum şi în pofida tuturor prescripţiilor şi concluziilor medicale, judecătorii i-au lăsat în închisoare fără dreptul la cauţiune.

Pentru Valerii Stupnițki, Andrii Ovcearenko și protoiereul Serhii Certilin a fost stabilită măsura de reținere sub formă de detenție în arest preventiv prelungită până pe 8 august. Detenția lui Volodimir Bobeciko a fost prelungită până pe 12 septembrie.

UJO a scris mai devreme despre cum sunt judecați angajații UJO: despre viața în cuști, măiestria judecătorilor și viteza Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU).

Sursa: https://spzh.live/ro/news/80641-zhurnalistov-spzh-derzhat-v-sizo-vopreki-meditsinskim-zakljuchenijam-i-arhumentam?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR3_kwBNeG-i1e8h1SbJXt9Nr0K623VY2Ok3FEV4gg2IM3M-r7F0VxFM8uM_aem_ZmFrZWR1bW15MTZieXRlcw

11 iunie 2024 14:20

Mitropolitul Teodosie de Cerkasy și Kaniv. Imagine: t.me/Cherkasy_Blagovestnyk

În data de 11 iunie 2024, mitropolitul Teodosie de Cerkasy și Kaniv a vorbit despre provocarea care se pregătește în legătură cu catedrala Eparhiei Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr). El a făcut apel la toți oamenii de bună voință din întreaga lume cu un mesaj urgent privind această situație, precum și în legătură cu nelegiuirile săvârșite în apropierea sediului instanței de către așa-zișii activiști. Înregistrarea video a apelului a fost publicată de serviciul de presă al Eparhiei de Cerkasy.

„Rog ca acest apel să fie primit ca o adresare oficială și să fie transmis Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, precum și altor organizații internaționale și ucrainene pentru drepturile omului și agențiilor de aplicare a legii din Ucraina, Serviciului de Securitate al Ucrainei și parchetului regional de Cerkasy”, a spus ierarhul. „În acest moment, când am o ședință de judecată programată pentru ora 11 la tribunalul Sosnovsk din Cerkașy, este fixată și o adunare fictivă a presupusei comunității parohiale a catedralei, a unor oameni care nu au nicio legătură cu parohia. Această adunare fictivă, care se va desfășura fără paroh, fără mine, fără enoriașii adevărați, dintre care unii sunt aici, este organizată de persoane necunoscute într-o clădire laică, în Casa de Cultură. Această ședință nu va avea forță legală”.

Mitropolitul a reamintit că catedrala și terenul de sub ea, potrivit unui act de stat, aparțin persoanei juridice „Eparhia de Cerkasy a Bisericii Ortodoxe Ucrainene” și nicio adunare nu poate decide soarta acesteia, mai ales o comunitate fictivă.

De asemenea, în înregistrarea video, el a atras atenția asupra modului în care se desfășoară ședințele de judecată și cu ce acțiuni sunt însoțite.

„Puteți vedea chiar acum. Acești așa-ziși activiști care nu ne permit să intrăm în sala de judecată, și spre marele meu regret, nici agențiile de aplicare a legii, nici alte autorități de aplicare a legii nu mă pot proteja ca cetățean al Ucrainei de aceste scandaluri”, a subliniat ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Ierarhul a mai amintit că în urmă cu câteva zile provocatorii i-au rupt brațul uneia dintre enoriașele Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

UJO a informat mai devreme că Tribunalul din Cherkasy cere încetarea provocărilor organizate în timpul audierilor cauzei ierarhului Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Sursa: https://spzh.live/ro/news/80660-vozle-suda-v-cherkassakh-ierarkh-upts-obratilsja-s-ekstrennym-obrashcheniem-v-oon?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR38ta4vxwKn4OO3VnaeDQCSt5m69XeK18yngdqfEP9ThLIbYlE3w5N6tXA_aem_ZmFrZWR1bW15MTZieXRlcw

30 mai 2024 13:35

Articolul „Pe urmele tătaro-mongolilor și ale sovieticilor” din revista Przegląd Prawosławny. Imagine: screenshot din revista Przegląd Prawosławny

Revista ortodoxă poloneză Przegląd Prawosławny a publicat un articol despre persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) de către autoritățile ucrainene.

În numărul din iunie 2024, în articol intitulat „Pe urmele tătarilor și sovieticilor” se detaliază distrugerea bisericii Sfinților Vladimir și Olga a mănăstirii Zecimii (Desiatinna) din Kiev de către autoritățile ucrainene, precum și reacția ierarhilor şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene la acest eveniment.

Presa poloneză și-a informat cititorii că „772 000 de grivne au fost cheltuite pentru distrugerea bisericii, iar alte 100 000 au fost alocate pentru împrejmuirea terenului pustiit”.

În articolul a fost prezentată, de asemenea, istoria bisericii Zecimii și demolarea acesteia de către bolșevici în 1936. Revista Przegląd Prawosławny a subliniat că „în 2006, Biserica Ortodoxă Ucraineană a primit autorizația de a construi o biserică în cinstea cneazului Vladimir cel întocmai cu Apostolii și a cneaghinei Olga”.

„Autorizația a fost acordată de conducătorul de atunci al Muzeului Național de Istorie a Ucrainei, Serhii Ciaikovski. În 2009, a fost înființată mănăstirea Zecimii în cinstea Nașterii Maicii Domnului, iar în 2012, Biserica Ortodoxă Ucraineană a primit titlul de proprietate asupra bisericii pe care a construit-o, în timp ce terenul (care a fost proprietatea bisericii de secole) a rămas sub administrarea muzeului. Pe 15 februarie 2023, Curtea economică de la Kiev a decis să o demoleze, iar pe 14 septembrie, instanța de apel a menținut hotărârea. În mai 2024, biserica a fost distrusă”, au scris jurnaliştii polonezi.

Ei au mai raportat că „o rezonanță similară a avut arestarea starețului Lavrei Adormirii Maicii Domnului din Sviatogorsk, mitropolitului Arsenie”.

„Pe 25 aprilie, cu zece zile înainte de Paște, procuratura raionului Donețk a anunțat că instanța a aplicat o măsură preventivă de reținere fără dreptul la cauțiune față de mitropolitul Arseniede Sviatogorsk pentru o perioadă de 60 de zile. Cu o zi înainte, ofițerii SBU l-au informat pe mitropolitul Arsenie că este suspectat de diseminare de informații despre mișcarea și locația Forțelor Armate ale Ucrainei”, au scris polonezii.

Ei și-au informat cititorii că „obștea Lavrei de la Sviatogorsk și credincioșii continuă să se roage pentru starețul lor”.

Credincioșilor polonezi li s-a adus la cunoștință că „din punct de vedere moral, este dificil să găsești în întreg Donbasul o persoană care să aibă o mai mare autoritate și respect decât mitropolitul Arsenie, pentru că datorită muncii sale și a dăruirii de sine, mănăstirea a fost reînviată din ruine și a primit statutul de Lavră. După 2014, Lavra de la Sviatogorsk a devenit singurul refugiu pentru mii de oameni care s-au trezit brusc nu numai fără acoperiș deasupra capului, dar și fără mijloace de a cumpăra măcar o bucată de pâine”.

„Timp aproape 30 de ani de slujire, mitropolitul Arsenie a reparat și restaurat Lavra de la Sviatogorsk care era aproape în totalitate distrusă după epoca sovietică, a construit șase schituri și două mitocuri în regiunile Donețk și Lugansk, a ridicat numărul de călugări și novici de la 20 la 120, a oferit ajutor umanitar locuitorilor din Donbas, a deschis școli duminicale, a ajutat școlile locale, a organizat festivaluri anuale de colinde, conferințe științifice și a organizat activități tipografice”, se arată în articol.

De asemenea, s-a menționat că „atunci când a început războiul în Donbas în 2014, până la o mie de refugiați s-au adăpostit în zidurile Lavrei, unii rămânând în întregime sub aripa timp de câțiva ani. Mănăstirea a hrănit zilnic până la cinci mii de oameni și a distribuit alimente la centrele de cazare pentru refugiații din Sviatogorsk. În 2022, în pofida bombardării mănăstirii, au continuat slujbele și au fost menținute condiții normale de viață pentru oamenii care s-au refugiat acolo. În prezent, aproximativ două sute de persoane care și-au pierdut casele din cauza războiului, locuiesc în Lavră. Viețuitorii Lavrei spun că ei în continuare acordă ajutor localnicilor”.

În plus, Przegląd Prawosławny a informat că „mitropolitul Arsenie nu este singura persoană arestată în luna trecută”.

„Vicepreședintele Departamentului pentru Relații Bisericești Externe din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, părintele Nicolai Danilevici, a fost suspectat oficial că ar fi justificat agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și ar fi răspândit „narațiuni pro-ruse”, iar trei angajați ai Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși au fost suspectați că ar fi justificat agresiunea rusă împotriva Ucrainei și au fost arestați, iar accesul la publicația care scries despre aceste probleme a fost interzisă”.

„Cazurile de încălcare a libertății religioase în Ucraina sunt înregistrate și mediatizate de Robert Amsterdam, conducătorul unei companii internaționale pentru drepturile omului Amsterdam & Partners LLP, cu sediul în SUA, care pe canalul său a cerut sistarea adoptării legii 8371 și eliberarea clericilor nevinovați”, scrie Przegląd Prawosławny.

Jurnaliștii polonezi au informat că Robert Amsterdam a trimis o scrisoare comisarului ONU cu privire la campania împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, un apel către judecătorii ucraineni în apărarea redacției UJO și o scrisoare deschisă către Consiliul de Securitate al ONU, în care pe 18 pagini a raport fapte de încălcare a libertății religioase în Ucraina.

„Între timp, dacă ar fi fost adoptat votul legii 8371, anunțat de deputații din fracțiunuile politice „Solidaritatea Europeană” și „Holos” pentru 21 mai, aceasta ar fi însemnat lichidarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene”, a rezumat Przegląd Prawosławny.

UJO a informat mai devreme că la 28 mai 2024, o publicație online greacă a publicat discursul mitropolitului Teodosie de Cerkasy și Kaniv la Tribunalul Kievo-Sviatoșin. Editorii site-ului Romfea au transcris și tradus discursul în greacă, numindu-l „remarcabil”.