În esență, viața noastră este o cale către Dumnezeu și viața veșnică cu El. Dar unde începe calea care trebuie să ne aducă la Tatăl și adevărata noastră Casă?
Astăzi, privim îngroziți la ceea ce se întâmplă cu lumea și umanitatea. Ne punem speranța în „oamenii mari” care au autoritatea și puterea de a rezolva această situație și de a opri nebunia. Dar cred că acestă nădejde este zadarnică. Pentru a înțelege cum putem ieși din situația creată prin înțelepcinea dobândită în experiența vieții, pentru a fi pregătiți să devenim cetățeni ai raiului, trebuie să ne înțelegem propria noastră natură. Acesta este începutul drumului care ar trebui să ne ducă către Părintele nostru și adevărata noastră Casă.
În starea sa actuală, omul se seamănă cu o vază spartă. Sufletul a căzut și s-a spulberat în bucăți. Mintea a zburat din inimă (centrul duhovnicesc al personalității noastre) în rațiune. Înțelepciunea a părăsit mintea și a zburat în lume, care zace în răutate. Prin urmare, prima noastră sarcină este să lipim înapoi vaza spartă, adică să revenim la starea primordială și naturală a lui Adam. A doua sarcină este sfințirea, adică transformarea tuturor proprietăților personalității umane prin focul harului, astfel încât să nu mai poată fi distrusă.
Inițial, mintea a fost dată lui Adam pentru rugăciune și contemplare, în timp ce rațiunea a fost dăruită pentru creativitate și aranjarea lumii în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Din păcate, am încetat să mai observăm cum mintea noastră, ca un câine pofticios, aleargă peste tot în lume. Se împerechează continuu cu tot felul de gânduri din care se nasc patimile și care duc la păcate. Voința și dorințele – cele două forțe iraționale ale sufletului – dau naștere din această cuplare la diferite feluri de patimi.
Chiar viețuind cu cea mai mare luare aminte, omul nu va putea niciodată să-și controleze mintea doar printr-un efort de voință. Nu putem elibera mintea de gânduri, care sunt în general de natură pătimașă.
Deci, atunci când stăm la rugăciunile de dimineață sau de seară, forțând mintea să urmeze cuvintele rostite, ea poate rămâne cu noi pentru o vreme. Dar de îndată ce încetăm să facem aceasta, mintea fuge și stăpânirea ei devine imposibilă.
Singura soluție este rugăciunea scurtă și neâncetată, neîntreruptă, spusă cu atenție și simțire din inimă, care poate deveni lanțul care ne va împiedica mintea să rătăcească în gânduri. Rugăciunea lui Iisus este cea mai potrivită pentru acest scop.
După cum arată experiența oamenilor rugători, „rațiunea” se poate angaja fără să-și facă rău în treburile de zi cu zi. Realizarea imediată a unui astfel de aranjament este imposibilă și necesită practică și efort. Dar nu există nicio îndoială că este posibil de realizat. De-a lungul timpului, rugăciunea lui Iisus se atașează de inima ascetului și devine „de la sine lucrătoare”, dar acesta nu este rezultatul eforturilor celui care se roagă, ci este un dar de la Dumnezeu pentru munca lui. Este imposibil să obții acest lucru doar prin propria voință.
Dar nici acesta nu este sfârșitul, ci doar începutul. Este mai ușor să primești acest dar decât să-l păstrezi. Dacă cineva reușește acest lucru, rugăciunea se contopește cu respirația, iar mintea intră în inimă, marcând începutul vieții duhovnicești a omului. Totul până în acest punct este doar un preludiu, niște încercari de a ajunge la linia de start.
Viața duhovnicească poate avea loc numai în Duhul Sfânt. Dacă El nu lucrează în noi, atunci nu putem vorbi despre o viață duhovnicească. Când mintea noastră se află în desfrânare cu lumea, ea este copleșită de gânduri pătimașe, sentimentele sunt înfundate în patimi iar voința este stăpânită de energiea demonică. În acest caz, „rătăcirea” va fi gândul creștinului că dacă citește în mod regulat Cuvântul lui Dumnezeu, face rugăciunile de dimineață și de seară și periodic se împărtășește, acesta trăiește o viață duhovnicească.
De aceea, oamenii cu experiență în rugăciune spun că pentru a sfinți mintea, este nevoie de a purifica sentimentele și voința, să fim atenți la noi înșine și să insistăm în rugăciune.
Este evident că dacă mintea nu se roagă, ea este ocupată cu diverse gânduri. Desigur, este foarte dificil să menții rugăciunea neîncetată, așa că periodic ea trebuie să alterneze cu contemplarea divină (reflecții asupra textului duhovnicesc citit) și înfățișarea înaintea lui Dumnezeu (un sentiment constant al prezenței lui Dumnezeu în viața cuiva). Sarcina principală în această etapă este să înveți să ții mintea cât mai aproape de inimă, fără ca să-i permiți să scape din nou în mlaștina gândurilor păcătoase și să declanșeze patimile.
Botezul deschide calea spre reînnoirea naturii și rupe uniunea metafizică cu diavolul. De acum înainte, diavolul este izgonit din interiorul omului, continuând să influențeze din exterior, dar nu ca un stăpân ci ca ispititor. Totuși, atât timp cât suntem supuși influenței patimilor, nu suntem capabili să percepem harul în mod direct. Locul luptei duhovnicești este inima omului. În asceză, acesta este locul în care se concentrează esența omului sau duhul său. Mintea este energia sufletului care se manifestă în actul gândirii. În antropologia isihasmului, rațiunea și mintea sunt două principii independente și diferite.
Misiunea inițială a minții este comunicarea continuă prin rugăciune cu Dumnezeu. Locul inițial al locuinței sale este inima. Rațiunea este un instrument de înțelegere a lumii, legat de intelect și de zona creierului. În activitatea sa sunt implicate toate abilitățile cognitive inferioare ale omului, cum ar fi imaginația și memoria. Percepția senzorială a lumii este una dintre funcțiile rațiunii. Dar acesta nu este procesul de gândire, ci doar livrarea materiilor prime pentru acesta. Rațiunea și organele sale corporale – creierul – sunt instrumente de cunoaștere mai degrabă decât organe de înțelegere.
Puterea mentală a sufletului este definită ca activitate combinată a minții și a rațiunii. Una dintre consecințele catastrofale ale căderii este separarea minții umane de inimă și unirea cu rațiunea.
În această stare, ea a învățat activități asociate cu preocupările pământești și, în consecință, și-a pierdut capacitatea naturală de contemplare a lui Dumnezeu prin rugăciune. Sufletul uman poate reveni la starea sa normală, sănătoasă, numai după restabilirea ordinii inițiale a omului, în care mintea locuiește în inimă, iar inima – în Dumnezeu.
Păcatul este ruptura, izolarea minții de inimă și risipirea energiei sale asupra lucrurilor lumii muritoare. Restaurarea sufletului și întregirea lui este posibilă numai prin mijloace supranaturale – prin lucrarea harului. Principalul mijloc de dobândire a harului este aducerea minții în inimă, pentru care este folosită rugăciunea lui Iisus. Fără minte, inima este oarbă, lipsită de călăuză. Iar mintea, în starea ei actuală, este împrăștiată în afara inimii în întreaga lume în diferite gânduri. Aici se află începutul dizarmoniei vieții umane. Înțelegerea greșită a acestor elemente fundamentale neglijează practica rugăciunii a multor creștini. Rugăciunea este valoroasă nu în sine, ci pentru că trebuie să aducă sufletul la ordinea corectă, armonioasă.
Efortul principal în lupta interioară este nevoința trezviei (a fi atent la toate procesele care au loc în mintea, voința și sentimentele noastre). Acesta este punctul central al eforturilor noastre. Este necesar să respingem nu numai gândurile păcătoase evidente, ci și toate gândurile și sentimentele naturale, oricât de subtil nu se vor masca într-o neprihănire aparentă, pentru că ele sunt cele care distrug legătura minții cu inima.
Dacă nu avem o pază neîncetată a gândirii și simțirii, atunci toate faptele noastre bune și chiar credința noastră vor fi în zadar.
Trezvia în rugăciune, eforturile persistente ale voinței – acesta este un timp de luptă pentru începători. Pentru a câștiga, este nevoie de întoarcerea neîncetată a minții și a inimii către Dumnezeu. Dacă zelul scade, intențiile slăbesc, atunci și harul încetează să lucreze. Pe măsură ce este purificată inima, ea tot mai mult se luminează. Purificarea inimii înseamnă vindecarea gândirii sufletului, a puterilor iritabile și doritoare. Puterea de gândire a sufletului este puterea sa cognitivă rațională, verbală. Puterea iritabilă este capacitatea sa senzorio-emoțională. Puterea de dorință este capacitatea volitivă. Puterea de gândire este partea rațională a sufletului, iar ultimele două sunt părțile pasionale.
Duhul omului domnește peste toate cele trei puteri. Duhul, fiind centrul personal și esențial al sufletului, formează însuși miezul inimii noastre duhovnicești. Aceste trei puteri ale sufletului sunt menite să existe în ordine armonioasă. Dar noi am căzut și ea au fost perturbață. Mintea L-a uitat pe Dumnezeu, s-a unit cu rațiunea și s-a coborât la îndeletnicirea celor „pământești”. Sentimentele și voința s-au limitat la granițele înguste ale poftei și ale iubirii de sine și se află sub tirania patimilor. Până când aceste principii nu vor fi purificate, unirea cu Dumnezeu și percepția vieții veșnice sunt imposibile. Vindecarea trebuie să fie cuprinzătoare: toate cele trei părți se sfințesc prin rugăciune.
Există și o specializare specifică: voința se vindecă prin asceză, sentimentele – prin iubire, iar mintea – în primul rând prin trezvie și rugăciune. Asceza include nu numai ascultarea și abstinența, ci și postul mental, în special, abținerea de la informații excesive, limitarea impresiilor, experiențelor și comunicării exterioare. Abstinența cuprinzătoare, de la nevoile corporale până la nevoia de informare, este o condiție importantă pentru purificarea interioară a omului. Pentru călugări, situația ideală este retragerea completă din lume; pentru mireni – de a respecta această regulă în măsura posibilului.
Rodul unui astfel de ascetism și rezultatul său logic ar trebui să fie ceea ce părinții isihaști numesc „începutul nepătimirii”. Atunci harul sau energia necreată a lui Dumnezeu începe să intre în golul purificat și lipsit de patimi.
Ierarhi fanarioți și ierarhi bulgari în timpul unei slujbe cu reprezentanții BOaU. Imagine: ec-patr.org
Potrivit prof. I.Jelev, ÎPS Nicolai de Plovdiv a mers la Fanar și a coliturghisit cu reprezentanții BOaU „pentru a câștiga sprijin” în alegerile la funcția de patriarh.
Profesorul Ivan Jelev, lector superior, profesor de Sfânta Scriptură a Noului Testament la Facultatea de Teologie a Universității din Sofia, a declarat că serviciul comun al ierarhilor bulgari cu reprezentanții BOaU la Fanar este o parte a geopoliticii.
Ivan Jelev a remarcat că există „politică bisericească”, și referindu-se la mitropolitul Nicolai de Plovdiv, care nu și-a retras candidatura de la viitoarele alegeri pentru funcția de Patriarh al Bisericii Bulgare, a spus că „unii oameni încearcă să creeze un lobby”.
„Unii cumpără voturi cu bani, alţii cu cadouri, iar alţii cu presiuni sau promisiuni. Nu este exclus să se întâmple şi acest lucru”, consideră Jelev.
Comentând coliturghisirea bulgarilor cu Zorea și Lotysh de la BOaU, profesorul a subliniat că „acesta a fost un pas al mitropolitului Nicolai pentru a-și face puțină publicitate”.
„Mai mult, avem alegeri acum, iar euro-atlantismul este foarte la modă. Patriarhul Bartolomeu este o persoană susținută de Departamentul de Stat și este foarte prestigios să fii în relații bune cu el”, a notat Jelev.
Potrivit profesorului, mitropolitul Nicolai de Plovdiv a mers la Fanar „pentru a-i aduce un omagiu și pentru a obține sprijin”.
„Acum el este un susținător al Patriarhiei Constantinopolului. Ei au slujit împreună cu acești ucraineni pe care Biserica Bulgară nu i-a recunoscut – aceasta este o încălcare a canoanelor”, a menționat el, subliniind că ” astfel geopolitica pătrunde în Biserică”.
UJO a informat mai devreme că reprezentanți ai Bisericii Bulgare au slujit împreună cu „ierarhi” ai BOaU la Istanbul. Ulterior, în Bulgaria s-a raportat cine ar putea deveni noul Patriarh.
În noaptea spre 17 mai 2024, guvernul ucrainean a distrus prima biserică.
Da, înainte de aceasta a fost distrus lăcașul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Lviv. Dar aceasta a fost inițiativa personală a primarului Sadovoi, dar la Kiev așa ceva nu putea să aibă loc fără sancțiunea Biroului Prezidențial. De aceea, într-o zi, istoricii vor numi distrugerea bisericii Zecimii un eveniment de cotitură în istoria noastră.
În istorie deseori se întâmplă ca un eveniment mai puțin semnificativ să devină simbolul marilor schimbări, marcând o întreagă perioadă din istorie. Echipa lui Zelenski a distrus prima sa biserică. Se poate vorbi mult despre faptul că în termeni juridici clădirea nu a fost o structură capitală ci o formă arhitecturală mică (FAM). Putem spune că în timpul construcției sale nu au fost finalizate toate documentele, foarte numeroase din cauza sistemului birocratic, că există o hotărâre judecătorească privind demolarea ei etc. Dar să ne gândim: dacă într-adevăr construcția bisericii nu a fost legală și dacă, dimpotrivă, demolarea ei a fost legală, dacă societatea (cum susțin autoritățile) era împotriva acestei biserici, atunci de ce biserica a fost demolată noaptea? De ce au făcut acest lucru în timpul restrițiilor legii marțiale, când cetățenilor care respectă legea le este interzis să apară în stradă? De ce au fost aduși atât de mulți agenți de poliție echipați cu arme? De ce au chemat oamenii în uniformă militară să demoleze biserica? De ce au fost blocate comunicațiile de telefonie mobilă în zona bisericii? De ce nu s-a permis filmarea a ceea ce se întâmpla? De ce viețuitorilor mănăstirii nu li s-a permis să salveze lucrurile sinte aflate în biserică? De ce s-au întâmplat toate acestea, dacă autoritățile au insistat că demolarea bisericii a fost absolut legală?
Adevărul este că autoritățile au înțeles perfect ce fac, motiv pentru care au făcut-o sub acoperirea întunericului. De aceea au adus acolo pentru securitate forțele de ordine și de aceea au organizat o adevărată operațiune militară. Autoritățile au înțeles perfect că comit fărădelege, dar au făcut-o. Vorbele despre faptul că nu existau documente necesare pentru biserică, că construcția ei a fost ilegală și că demolarea sa a fost efectuată printr-o hotărâre judecătorească nu sunt altceva decât o frunză de smochin cu care autorităților ucrainene încercau să-și acopere rușinea.
În primul rând, în Kiev există sute, dacă nu mii de obiecte construite ilegal. Și acestea nu sunt doar niște puncte de vânzare din apropierea liniilor de metrou sau din zona de protecție a mediului din bazinul Niprului. Au fost construite ilegal ansambluri întregi de locuințe. O căutare în Google „cladiri ilegale în Kiev” a dezvăluit, de exemplu, că numai în raionul Goloseevsky au fost construite ilegal următoarele clădiri: complexul rezidențial Tihorețki la adresa str. Tihorețkaia, 30/7; complexul rezidențial „Panoramne mistechko” de pe str. Rocetnaia, 24; complexul rezidențial de pe stradela Motorny, 9-9A; ansamblul rezidential de pe str. Vasilkovska, 34; complexul rezidențial „Teremok” de pe str. Williams 2-D; complexul rezidenţial G-House de pe str. Gvardeiska, 74; complexul rezidențial „Simonia” de pe bulevardul Nauki, 66-70; complexul rezidențial „Mozaic” de pe șoseaua Strategică, 53; complexul rezidențial „Mriia” de pe bulevardul Nauki, 42-A. Și acesta este doar un cartier al capitalei! Are cineva intenția să le dărâme?
În al doilea rând, biserica distrusă a fost construită în 2006. Adică a rezistat aproape 20 de ani, a supraviețuit sub conducerea a trei președinți, iar al patrulea a decis să o demoleze. Nu putem afirma că la acea vreme nu se vorbea despre rezonabilitatea construirii acestei biserici și obținerea tuturor autorizațiilor pentru construcție. Dar totuși, nimeni nu a demolat-o. Și acum, când este război în țară, când o condiție necesară pentru victoria în acest război este consolidarea întregii societăți, autoritățile demolează biserica, pur și simplu împărțind poporul ucrainean în două.
În al treilea rând, când bolșevicii au demolat biserici, au făcut-o conform legii. Și ei aveau totul formalizat în deplină conformitate cu legislația de atunci. Și nu numai bisericile au fost demolate conform legii. Exportul de grâu din Ucraina în 1932-1933 s-a efectuat conform legii. Abia acum Ucraina blestemă regimul sovietic, se redenumesc străzile, se interzic scriitorii și se crede că astfel identitatea națională ucraineană se epurează de duhul bolșevic.
Nu, bolșevismul este un lucru total diferit. Bolșevismul este atunci când oportunitatea politică domină asupra drepturilor omului, atunci când în închisoare nu stau acaparatorii proprietății altor oameni, ci cei care vorbesc despre această fărădelege; bolșevismul este atunci când guvernul scuipă pe oamenii săi și stabilește un regim autocrațic, împunându-i pe oamenii să sacrifice ceea ce le-a mai rămas și fură miliarde din buget. Și acest bolșevism, după cum vedem, astăzi s-a înrădăcinat în carnea și sângele actualilor noștri conducători. Nu poți scăpa de el doar redenumind străzile.
Să închidem ochii și să răspundem la câteva întrebări. În ce țară arhiereii sunt aruncați după gratii pentru un cuvânt de învățătură? În ce țară jurnaliştii sunt trimiși la închisoare pentru că spun adevărul? În ce țară se închid mănăstiri și se alungă călugării din ele? În ce țară autoritățile distrug bisericile creștine? În ce țară autoritățile susțin biserica pe care au creat-o și îi persecută pe toți cei care nu sunt de acord? Dacă nu vom deschide ochii, cu siguranță că vom răspunde că toate acestea s-au întâmplat în URSS, și vom avea dreptate. Dar când vom deschide ochii, vom vedea că astăzi în Ucraina, mitropolitul Arsenie de Sviatogorsk se află după gratii pentru că a ținut un cuvânt de învățătură, iar jurnaliștii V.Stupnițki, A.Ovcearenko și V.Bobechko stau în închisoare pentru că spun adevărul. Autoritățile au închis Lavra Peșterilor din Kiev și îi alungă pe călugări de acolo. Biserica Zecimii a fost distrusă. Iar BOaU creată de autorități, în general, contrar Constituției, a fost declarată atribut al statului, iar orice critică la adresa acestuia acum este considerată trădare. Deci in ce țară trăim: in Ucraina democratică, legitimă și liberă, sau intr-o URSS totalitară?
Toate împrejurările legate de demolarea bisericii Zecimii indică faptul că autoritățile știau perfect ce făceau și că pretențiile privind legalitatea construcției bisericii nu aveau o importanță decisivă. Însă autoritățile au decis să zdrobească genunchii poporului său, sau îndeosebi o parte din el. Ne sunt băgate sub nas diverse sondaje de opinie care spun că majoritatea oamenilor nu sprijină Biserica. Dar, în primul rând, știm cu toții cât de manipulatoare sunt aceste sondaje de opinie. În al doilea rând, ele sunt rezultatul unei campanii de amploare în mass-media și rețelele de socializare pentru a arunca noroi asupra Bisericii și a o învinui cu acuzații nefondate. Și în al treilea rând, orice s-ar spune, sondajele de opinie și chiar declarațiile oficialilor din guvern arată că există aproximativ 6 milioane de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Există oare o altă țară în lumea civilizată în care autoritățile ar putea încălca drepturile unei părți atât de mari a societății? Și cum se va raporta această parte a societății față de autorități, după ce aceste autorități le vor vor lua cel mai sfânt lucru – bisericile lui Dumnezeu?
Câți credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt acum pe front, câți credincioși își varsă sângele, își riscă viața, ne apără țara? Putem spune cu încredere că aceștia sunt zeci de mii de oameni, dacă nu chiar sute, pentru că, așa cum spune înțelepciunea populară, nu există atei pe front. Am putea proiecta cifra de 6 milioane de credincioși din cele 30 de milioane de cetățeni care, în cel mai bun caz, se află în țară, pe numărul aproximativ al Forțelor Armate ale Ucrainei. Ce vor crede acești soldați despre guvernul ucrainean când vor auzi cum acest guvern le distruge bisericile? Și câți credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene donează adesea ultimele economii Forțelor Armate ale Ucrainei, strâng bani pentru drone, mașini, echipamente de protecție individuală și trimit totul pe front? Vor face acest lucru după ce autoritățile le calcă în picioare sentimentele religioase?
Toată lumea știe că în război un rol uriaș, dacă nu decisiv, îl joacă motivația și spiritul de luptă, care îți permite să faci minuni și să obții victoria acolo unde acest lucru pare imposibil. Ce spirit de luptă vor avea soldații noștri după ce autoritățile au demolat biserica ortodoxă din centrul Kievului? Nu își vor pune întrebarea: pentru ce luptăm de fapt? Pentru ca autoritățile să continue să distrugă bisericile, să se răfuiască cu credincioșii și să-i arunce în închisoare pe cei care îndrăznesc să nu fie de acord?
Înainte de demolare, biserica Zecimii a fost distrusă de două ori: o dată de hoardele lui Batu Han în 1240 și a doua oară în 1928, de bolșevici. Cu care dintre ele se aseamănă actualele autorități ucrainene? Batu a venit și a plecat, dar bolșevicii, după distrugerea bisericii Zecimii, au condus Ucraina mai bine de jumătate de secol. Probabil pe aceasta mizează V. Zelenski. Echipa sa vorbește neobosit despre necesitatea ca toți cetățenii ucraineni să se unească, să se mobilizeze și să ajute frontul în orice mod posibil. Cei care pot – să meargă la război, cei care nu pot – să lucreze în spatele frontului și să ajute soldații. Toate acestea sunt corecte, dar cuvintele acestei echipe vin în contradicție cu faptele lor. Nu vom vorbi aici despre corupția îngrozitoare în achizițiile pentru armată, incompetența funcționarilor și arbitrariul și iresponsabilitatea la toate nivelurile de guvernare. Să vorbim doar despre ceea ce privește în mod direct Biserica.
După cum știți, V. Zelenski a ajuns la putere criticându-l pe fostul președinte P. Poroșenko. Unul dintre punctele acestei critici a fost politica bisericească. Zelenski l-a criticat pe fostul președinte, inclusiv în scenetele din Cartierul 95, că Poroșenko s-a amestecat în treburile bisericii, că a creat BOaU în regim manual, că a plecat la Istanbul să cerșească Tomosul și așa mai departe. În același timp, în calitate de candidat la alegeri, Zelenski a promis că dacă va fi ales președinte, statul îi va trata pe toți în mod egal și va acționa în cadrul legii. El a criticat guvernul anterior pentru că a divizat poporul Ucrainei, creând artificial linii de tensiune în societate. Iată un citat din programul său electoral din 2019: „De 28 de ani ne-au tot promis o societate a șanselor egale, dar de fiecare dată ne împart după criterii diferite. În realitate, există o singură diviziune: noi și ei. Noi suntem poporul Ucrainei. Ei sunt „pensionari politici” care „hoinăresc” de la guvern la opoziție, de la partid la partid și își găsesc în mod constant un loc avantajos, ascunzându-se în spatele imunității”. Acum Zelenski l-a depășit cu mult pe predecesorul său. El nu se amestecă doar în treburile bisericii, precum Poroșenko, el îi aruncă pe arhierei în închisoare, favorizează confiscarea bisericilor, îi persecută pe jurnaliştii bisericești, iar acum mai distruge și biserici. Deci, el împarte poporul ucrainean, ne împarte societatea și, de fapt, declară milioane de oameni, de cetățeni ca fiind de clasa a doua. Și, în același timp, cere de la societate să sprijine guvernul.
Pentru cine lucrează de fapt autoritățile ucrainene actuale, scindând societatea ucraineană? Și ce ne prezice acest semnal foarte neplăcut pentru noi toți – distrugerea bisericii? De ce acum, când pe front situația este catastrofală, despre ce vorbesc mulți militari, când ajutorul țărilor occidentale devine o problemă mare, când mobilizarea se realizează atât de drastic, de ce tocmai acum echipa lui Zelenski decide să dea o asemenea lovitură societății? Este aceasta o prostie sau o muncă făcută cu bună știință pentru inamic?
Autoritățile desfășoară persecuții severe împotriva Bisericii deja al doilea an, iar distrugerea bisericii Zecimii înseamnă că au îngițit deja momeala și nu se vor opri la nimic. Ce va urma? Câte biserici vor mai fi distruse, luate de la Biserică și transformate în muzee și instituții culturale? Câți credincioși și clerici vor mai ajunge în închisoare? Și ce se va întâmpla cu țara noastră și cu poporul nostru dacă autoritățile noastre îndrăznesc să-L provoace pe Dumnezeu și să-I distrugă biserica? Căci ne amintim de cuvintele: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera….” (Gal. 6:7).
Dar aș vrea să închei cu cuvinte de speranță, cuvintele Sfintei Scripturi: „Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu; îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi. Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: „Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!”Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă. Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă; Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui; Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!” Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care le făcuse şi nu le-a împlinit” (Ioan 3:3-10).
Mânia lui Dumnezeu poate fi ocolită, dar numai în acest fel.
Simbolul neoficial al Partidului Republican al Statelor Unite. Imagine: ua.korrespondent.net
Pentru a evita pierderea ajutorului, parlamentarii au de gând să revină la discutarea proiectului de lege după sosirea unui oaspete de rang înalt din America.
Fracțiunea politică din Rada Supremă „Slujitorul Poporului” a decis să amâne dezbaterea proiectului de lege nr. 8371 care duce efectiv la interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, până la sfârșitul lunii iunie, a scris NV pe 23 mai, citând o sursă din majoritatea parlamentară.
Publicația relatează că interlocutorul a spus: la sfârșitul lunii iunie va avea loc un mic dejun cu rugăciune universală în Ucraina. La eveniment este așteptat să participe un reprezentant de rang înalt din Partidul Republican al Statelor Unite.
Unii republicani conservatori cred că interzicerea organizațiilor religioase ar putea duce la persecuția comunităților religioase și la atacuri împotriva libertăților religioase.
„Pentru ei, acesta este un punct de declanșare. Ei au transmis în mod repetat parlamentarilor și Biroului Președintelui semnale cu privire la această problemă. Așa că putem pierde ajutorul acordat dacă se întâmplă acest lucru”, a spus sursa NV.
Un membru al majorității parlamentare a menționat că decizia de a amâna votul a fost luată, parțial, pentru a nu pune în pericol desfășurarea Summit-ului Global pentru Pace, programat pentru 15-16 iunie în Elveția, și, de asemenea, „pentru a nu dăuna Președintelui, pentru a nu submina sarcinile care se află în prezent pe agenda politică internațională”.
Ținând cont de acest lucru, deputații vor reveni la discutarea problemei religioase abia după sosirea politicianului american.
UJO a informat mai devreme că pe 22 mai, fracțiunea „Slujitorul Poporului” s-a adunat pentru a discuta proiectul de lege nr. 8371.
„Un reprezentant al fracțiunii prezidențiale a declarat pentru NV că adunarea a durat câteva ore. Deputații au ajuns la un consens că problema necesită un studiu și o analiză suplimentară a tuturor amendamentelor aduse la proiectul de lege, care întrec cifra de 1200”, se arată în comunicat.
Mitropolitul a explicat că sfântul Luca este cinstit nu numai în Biserica Ortodoxă Ucraineană, ci și în întreaga lume Ortodoxă. În special, canonizarea sa ca sfânt a fost recunoscută în Bisericile Greciei și alte Biserici de origine greacă.
„În prezent, în cinstea lui au fost construite sute de biserici în Ucraina, Grecia, Europa, America și Asia. Este creată Societatea Medicilor Ortodocși care poartă numele Sfântului Luca. În cinstea lui se deschid instituții medicale, se țin conferințe internaționale, se publică cărți. Pomenirea sfântului Luca este înveșnicită și în regiunea Cerkasy”, a menționat el.
Potrivit ierarhului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, împotriva lui s-a deschis un proces penal tocmai pentru un citat din apelul sfântului ierarh Luca către credincioșii ortodocși.
„Toată absurditatea acestei situații este că BOaU îl cinstește și pe sfântul Luca și construiește biserici în cinstea lui. Și, în același timp, nu le-a plăcut citatul meu din sfântul Luca. Deoarece dezvăluie falimentul lor eclesiologic și teologic, ei îl percep ca pe o instigare la ostilitate religioasă împotriva lor. Să-l dea în judecată chiar pe sfântul Luca în persoană”, a subliniat arhiereul.
În opinia sa, acest caz unde reprezentanții BOaU sunt din nou victime, este o altă manifestare a unei atitudini părtinitoare și ostile față de Biserica Ortodoxă Ucraineană și față de el personal ca conducător al uneia dintre eparhiile acestei confesiuni.
„Dar (are loc – Red.) incitarea la ostilitate nu din partea mea și nu a sfântului Luca, ci a reprezentanților BOaU, care se prezintă drept victime în această procedură”, a spus el.
După cum a presupus arhiereul, această procedură penală arată, de asemenea, că Departamentul Serviciului de Securitate al Ucrainei din regiunea Cerkasy are un interes personal sau un ordin privind îndepărtarea din funcție a mitropolitului de Cerkasy și Kaniv.
„Cred că împotriva mea se înfăptuiește o urmărire penală nefondată. Consider că aceasta este o încălcare a libertății de exprimare, a dreptului meu ca persoană și cetățean al Ucrainei de a-mi exprima liber ideile sau opiniile fără pericolul de represalii, cenzură sau sancțiuni”, a încheiat vlădica.
UJO a înformat mai devreme că un cleric al BOaU este „victimă” în toate cazurile împotriva lui Vlădica Teodosie.
Mii de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene se roagă în Lavra de la Poceaev. 12 mai 2024 Imagine: t.me/peace_youtube_ua
În perioada 3 iunie – 29 iunie, comisia va verifica „starea de păstrare a bunurilor imobiliare ale rezervației”.
Pe 24 mai 2024, Ministerul Culturii și al Politicii Informaționale a emis o directivă „Cu privire la înființarea unei comisii de verificare a stării de conservare a proprietății de stat a Rezervației istorice și arhitecturale de stat Kremeneț-Poceaev din regiunea Ternopil”. Textul directivei a fost publicat pe site-ul ministerului.
În document se precizează că ministrul interimar al culturii Rostislav Karandeev a instructat comisia ca între 03 – 29 iunie „să verifice starea bunurilor imobiliare ale rezervației”, care în decembrie 2003 au fost transmise în folosință gratuită Lavrei de la Poceaev a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Este vorba despre un complex de clădiri ale mănăstirii.
Din comisie fac parte Olha Rutkovska, conducătorul Departamentului de coordonare a instituțiilor de patrimoniu cultural din cadrul Departamentului de patrimoniu cultural al Ministerului Culturii (președintele Comisiei), directorul Rezervației Kremeneț-Poceaev Vasyl Ilcișin și adjunctul său Ihor Derevinski, reprezentantul Serviciului de Stat pentru Urgențe din regiunea Ternopil Vitalie Hmyria, angajata rezervației Olha Derevinska, profesorul Universității Naționale din Ucraina de Vest Oksana Deaciok, specialistul principal al Departamentului pentru proprietate al Ministerului Culturii Tatiana Romașko și angajata Departamentului de Cultură din administrația regională de stat Ternopil Natalia Sobkovici.
UJO a informat mai devreme că pe 30 noiembrie 2023, angajații SBU au efectuat descinderi la Lavra de la Poceaev. O lună mai târziu, Serhii Dumenko a anunțat că structura sa va sluji în Lavra de la Poceaev la fel ca în Lavra Peșterilor de la Kiev, iar enoriașii săi actuali vor deveni enoriași ai BOaU.
Acapararea bisericii Sfântului Dimitrie a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Imagine: Screenshot video de pe pagina de Facebook a enoriașilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene
Majoritatea apărătorilor bisericii au fost femei în vârstă, iar cei ce s-au adunat pentru a acapara sfântul lăcaș erau bărbați tineri.
În satul Berezdov, regiunea Hmelnițki, pe 26 mai 2024, o grupare agresivă de susținători ai BOaU a acaparat cu forța biserica în cinstea Sfântului Dimitrie de Salonic. După cum relatează un corespondent al UJO, acapararea bisericii s-a săvârșit timp de o oră cu sprijinul poliției.
enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene au realizat transmisia în direct de la fața locului. S-a raportat că în jurul orei 15:00, reprezentanții BOaU se adunau la biserică, iar enoriașii îi îndemnau pe credincioși din sat să vină la apărarea sfântului lor lăcaș.
Oamenii a baricadat pragul bisericii în fața ușii și au încercat să nu permită să fie batjocorită casa lui Dumnezeu.
Dar polițiștii i-au împins pe credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene la o parte și au încercuit intrarea în biserică, permițând activiștilor agresivi ai BOaU să spargă ușa.
Potrivit martorilor oculari, procesul a fost condus de soția conductorului (starosta) satului. Ea a spart ușa cu o rangă și împreună cu un alt bărbat, a tăiat lacătele de pe ușă.
După ce vandalii au reușit să smulgă ușa bisericii, aceștia au intrat în biserică în aplauzele mulțimii.
Un cleric al BOaU a urmărit desfășurarea întregului proces.
Martorii oculari au relatat că majoritatea apărătorilor bisericii au fost femei în vârstă, iar cei ce s-au adunat pentru prelua cu forța sfântul lăcaș au fost bărbați și băieți tineri.
La începutul lunii martie, comunitatea religioasă a Bisericii Ortodoxe Ucrainene în cinstea Sfântului Dimitrie din Salonic din satul Berezdov, condusă de preotul Petru Iațiuk, și-a declarat fidelitatea față de Biserica lor și a raportat că consiliul parohial, în conformitate cu statutul de administrare al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, nu a convocat nicio ședință pentru schimbarea subordonării canonice.
UJO a informat mai devreme că au apărut imagini cum în Krasilov activiștii au intrat în biserică pentru a o acapara cu forța.
Icoana Mântuitorului la locul Bisericii Zecimii demolate. Imagine: t.me/save_Lavra
„De îndată ce vom înceta să mai fim de folos acestei puteri, după ce ne vom juca rolul „ordonat de sus”, ei ne vor trata pe noi în același mod”.
„Ce fel de creștini sunteți? Sunteți niște păgâni”, clericul BOaU Iaroslav Iaseneț a comentat demolarea mănăstirii Zecimii (Desiatinna) și a explicat de ce distrugerea bisericilor și bucuria în urma distrugerii sunt inacceptabile. El a înregistrat un mesaj video sub postarea sa pe Facebook, care a provocat o reacție furtunoasă la susținătorii demolării bisericii din Kiev.
El s-a adresat cu o explicație persoanelor care se asociază cu BOaU, menționând că, în primul rând, toți ar trebui să înțeleagă că au distrus un loc unde se săvârșea liturghia.
„Vă reamintesc că BOaU recunoaște toate Tainele Bisericii Ortodoxe Ucrainene și chiar ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Până în 2022 (în timp ce războiul a început în 2014), patriarhul Moscovei era pomenit la slujbele mitropoliei noastre printre țoți ceilalți primați ai Bisericilor Autocefale”, a scris el mai devreme.
În adresarea sa, clericul a adăugat: „Pentru noi, lăcașul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este la fel de sfânt; este o biserică în care se săvârșea cea mai mare Taină – Liturghia, dincolo de care nu este nimic mai mare în lume. De aceea, cei ce se bucură de distrugerea acestei biserici și spun că este un „cuib al Moscovei”, nu sunt deloc oameni ai bisericii, ci sunt „atei ai Patriarhiei Kievului”, așa cum s-au numit ei înșiși, ei sunt cei care nu au nevoie de biserică, ci de o organizație socio-politică de tip religios cu decorațiuni de rit și funcții caritabile… Ce fel de creștini sunteți? Sunteți niște păgâni”.
Potrivit lui Iaroslav Iaseneț, din această cauză „atât timp cât în biserică se săvârșesc adevăratele Taine, indiferent de patriarhie, astfel de oameni nu trebuie să aibă nimic de-a face cu ea”.
El a comentat și situația cu alte sfinte lăcașuri ortodoxe. El crede că autoritățile actuale acționează în cele mai bune tradiții ale bolșevismului, căutând să transforme Lavra Peșterilor de la Kiev într-un muzeu: „Ei nu înțeleg în ce constă monahismul, cum este organizat și pentru ce este nevoie ca el să existe. Se comportă cu adevărat ca niște bolșevici… Lavra trebuie să rămână mănăstire”.
Reprezentantul BOaU spune că nu poate sprijini autoritățile sub care se distrug bisericile ortodoxe și se închid mănăstirile. El a avertizat că cu o asemenea atitudine față de problemele religioase, o soartă similară așteaptă atât BOaU, cât și Biserica Greco-Catolică Ucraineană, amintind de schisma renovaționismului din cadrul Bisericii Ruse de la începutul secolului XX.
„Această structură le convinea foarte mult bolșevicilor. Сeva timp, a fost în favoare și s-a bucurat de această favoare. Bolșevicii au pus mâna pe sfintele lăcașuri ale Bisericii Ortodoxe și le-au transmis în folosință renovațioștilor. Dar acest joc nu a durat mult. Pe măsură ce renovaționiștii au încetat să mai fie de folos autorităților bolșevice, ei au fost imediat interziși, dispersați, mulți dintre ei – exterminați, împușcați și întemnițați. Zeloșii noștri patrioți care sunt dedicați BOaU și Bisericii Greco-Catolice (pentru că, din păcate, greco-catolicii s-au bucurat și ei de distrugerea acestui lăcaș al credinței noastre ortodoxe), nu înțeleg că de îndată ce vom înceta să mai fim de folos acestor autorități, după ce „ne vom juca rolul ordonat de sus”, ei se vor ocupa de noi și la fel ne vor izgoni din Lavra care a fost transmisă BOaU, la fel de ușor cum au expulzat de acolo Biserica Ortodoxă Ucraineană. Iar bisericile noastre vor fi demolate și distruse așa cum s-a făcut cu mănăstirea Zecimii”, a avertizat el.
UJO a informat mai devreme că un ierarh al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a declarat că demolarea biserici memoriale a Zecimii în care se săvârșeau sfintele slujbe nu este doar un eveniment tragic în istoria Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a Ucrainei ca stat. Autoritățile au încălcat din nou drepturile civile ale credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și au jignit sentimentele religioase a milioane de credincioși din Ucraina.
Ierarhii bulgari au coliturghisit cu BOaU. Imagine: UJO
Arhiereii bulgari au conliturghisit cu reprezentanții lui Dumenko la Fanar. Ar trebui să ne așteptăm că BOB va recunoaște oficial BOaU? Dacă da, atunci de ce și când?
Pe 19 mai 2024, la mănăstirea Patriarhală și Stauropegică Izvorul Dătătoar de Viață, situată în cartierul Balıklı (greacă: Βαλουκλή) din Istanbul, a avut loc o liturghie. La liturghie au participat ierarhi ai Fanarului și ai Bisericii Ortodoxe Bulgare (BOB), alături de „ierarhii” Bisericii Ortodoxe a Ucrainei nou înființate (BOaU).
Liturghia a fost oficiată de patriarhul Bartolomeu. Cu el au coliturghisit mai mulți ierarhi fanarioți, precum și de mitropoliții Bisericii Ortodoxe Bulgare Nicolai de Plovdiv, Ciprian de Stara Zagora, Iacov de Dorostol și episcopii Sion de Velicika și Vissarion de Smolian. La liturghie au participat și reprezentanți ai BOaU, Evstratie Zorea și Avraamie Lotyș, fapt prezentat de resursele pro-Dumenko drept „recunoașterea BOaU de către Biserica Bulgară”. Să analizăm ce se află în spatele acestei coliturghisiri.
Biserica Bulgară și Biserica Ortodoxă a Ucrainei până în 2024
Pe fotografiile făcute la slujba comună a fanarioților, bulgarilor și BOaU, publicate de presa greacă, Evstratie Zorea pare cel mai fericit. De înțeles – o persoană lipsită de hirotonire canonică și unul dintre cei mai activi urâtori ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene și dușmani ai Bisericii a primit onoarea de a „coliturghisi” cu niște ierarhi respectați și influenți. Avraamie Lotyș pare mai puțin mulțumit, probabil că nu înțelege pe deplin ce se întâmplă în jurul lui.
În același timp, este puțin probabil ca bulgarii să nu fi înțeles cu cine au de-a face. Prin urmare, această situație pare cu atât mai regretabilă.
După cum vedem, cu puțin timp înainte de „unificarea” BOU–PK cu Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană, bulgarii susțineau că aceste structuri sunt schismatice.
Bulgarii au fost de această părere chiar și în ajunul primirii Tomosului de către BOaU de la patriarhul Bartolomeu. De exemplu, pe 04 octombrie 2018, în cadrul unei ședințe a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, membrii acestuia au discutat situația alarmantă rezultată din acțiunile Patriarhiei Ecumenice pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare – mitropolitul Gavril de Loveci, mitropolitul Ioan al Varnei și Veliki Preslav și mitropolitul Daniel de Vidin – au cerut ca această problemă să fie abordată în cadrul unui Sinod Ecumenic. Totuși, această inițiativă a respectaților ierarhi ai Bisericii Bulgare nu a fost susținută de Sinod.
În același timp, publicația bulgară „Glasove” a scris că șapte episcopi ai Bisericii Bulgare s-au adresat Sinodului printr-o scrisoare în care afirmă necesitatea sprijinirii Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.
Anterior, în timpul unei vizite din 2018 la Kiev la invitația Bisericii Ortodoxe Ucrainene pentru a sărbători Creștinarea Țării Rusiei, mitropolitul Ciprian a declarat într-un interviu acordat UJO: „Viața bisericească trebuie să se bazeze pe canoanele bisericești. Acesta este fundamentul Bisericilor noastre Ortodoxe. Orice lucru în afara acestui fundament canonic nu poate fi corect și adevărat”.
La începutul lunii februarie 2019, același mitropolit Ciprian (Kazandjiev) de Stara Zagora și-a exprimat speranța că „problema ucraineană” va fi rezolvată într-un cadru canonic și și-a exprimat sprijinul pentru Preafericitul Mitropolit Onufrie și pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană. Mitropolitul Ciprian a subliniat că „cu un astfel de Întâistătător, Biserica Ortodoxă Ucraineană va rămâne una, sobornicească și apostolicească” și „va rămâne unită – prin harul și îngăduința lui Dumnezeu”.
Între timp, potrivit mitropolitului Gavriill de Loveci, situația bisericii din Ucraina trebuie să fie rezolvată printr-un Sinod Panortodox, iar decizia Sinodului Patriarhiei Ecumenice nu se conformează canoanelor bisericești, întrucât doar Biserica care a impus pedeapsa, în acest caz, Biserica Ortodoxă Rusă, o poate ridica. Mitropolitul Gavriill a subliniat că Biserica Ortodoxă Bulgară „recunoaște doar o singură Biserică în Ucraina, cea condusă de Preafericitul Mitropolit Onufrie”.
Totuși, când Patriarhul Teofil al Ierusalimului i-a invitat pe bulgari să participe la Sinaxa Întâistătătorilor de la Amman, Sinodul Bisericii lor a refuzat invitația.
Între timp, patriarhul Bartolomeu îi convingea încet și constant pe bulgari să recunoască BOaU, afirmând deschis că „Patriarhia Ecumenica cuprinde toate popoarele și națiunile cărora le-a transmis credința ortodoxă prin activitatea misionară și botezul ortodox”, iar „primul dintre aceste popoare este poporul bulgar, Biserica Bulgariei. Fiica cea mare a Bisericii din Constantinopol este Biserica Ortodoxă a Bulgariei”.
În data de 17 mai 2019, mitropolitul Daniel de Vidin, ierarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, a adresat o scrisoare tuturor mitropoliților Bisericii Ortodoxe a Greciei cu privire la autocefalia ucraineană.
În scrisoarea sa, mitropolitul Daniel susține că patriarhul Ecumenic este o persoană care încearcă prin violență să uzurpeze puterea în Ortodoxia mondială. Ierarhul Bisericii Bulgare le cere arhiereilor ortodocși să „ridice vocea” împotriva situației care are loc. „În acest caz, patriarhul Constantinopolului nu este un tată, ci o persoană care încearcă să preia puterea prin violență”, scrie mitropolitul. „Și aceste ambiții se extind nu numai asupra Sfintei Mitropolii a Kievului, ci și asupra întregii Biserici Ortodoxe, deoarece patriarhul Bartolomeu își revendică dreptul de a interveni în treburile interne ale fiecărei Biserici Autocefale. Dacă suntem adevărați copii ai Bisericii noastre Mame, ai Bisericii Ortodoxe, suntem datori să ne ridicăm vocea împotriva a ceea ce se întâmplă acum; altfel, îl vom sprijini pe cel care, folosind puterea, încearcă să uzurpeze acele drepturi care aparțin exclusiv întregii Biserici”.
Mitropolitul și-a exprimat convingerea că acțiunile Patriarhiei Ecumenice distrug Ortodoxia și duc în cele din urmă la o nouă schismă, similară cu cea care a avut loc în 1054.
Aceeași poziție este susținută și de mitropolitul Gavriil de Loveci, afirmând că Biserica Ortodoxă Ucraineană este singura Biserică canonică din Ucraina: „Singura Biserică Ortodoxă canonică din Ucraina este Biserica condusă de mitropolitul Onufrie, Biserica care are harul lui Dumnezeu. Iar dacă o Biserică nu are harul lui Dumnezeu, atunci este lipsită de sens, pentru că într-o asemenea biserică nu poți dobândi mântuirea”.
La sosirea în Lavra Peșterilor de la Kiev în iunie 2019, mitropolitul Gavriil de Loveci a subliniat că „a venit cu binecuvântarea Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Bulgare, prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, să-l felicite în numele Bisericii noastre pe Preafericitul Mitropolit Onufrie cu ocazia aniversării sale și a zilei Sfintului său ocrotitor și pentru a transmite dragostea Bisericii noastre și a creștinilor din Bulgaria, care iubesc Biserica Ortodoxă Ucraineană, îl respectă și-l iubesc pe Întâistătătorul ei, Vlădica Onufrie”.
Pe 4 noiembrie 2021, la Mitocul Patriarhului Moscovei și al întregii Rusiei din Sofia, mitropolitul Serafim de Nevrokop a spus în predica sa de după Sfânta Liturghie că Biserica Bulgară se roagă pentru iluminarea celor care denaturează cu răutate adevărul în Ucraina și pentru o modalitate de depășire a schismei: „Ne rugăm ca să fie găsită în curând o soluție – în primul rând prin pocăință, și o acceptare rațională a circumstanțelor istorice așa cum sunt ele. Acestea mărturisesc clar despre calea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse și în mod clar indică asupra celor s-au îndepărtat de la unitatea acestei Biserici Autocefale. Suntem îngrijorați de ceea ce se întâmplă astăzi, când constrângerea este folosită pentru a impune o situație greu de acceptat pentru ortodocși”, a menționat ierarhul Bisericii Bulgare.
Să ne amintim, de asemenea, de cuvintele aceluiași mitropolit Nicolae de Plovdiv (care a coliturghisit cu Zorea și Lotyș în Fanar), care a afirmat în timpul unei slujbe la Mitocul Patriarhiei Moscovei din Sofia: „Vă asigur că facem tot posibilul pentru a menține unitatea în Sfânta Ortodoxie. Ne amintim de porunca de a „păstra unitatea Duhului în legătura păcii” (Efes. 4:3)”, a spus ierarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, adăugând că „vom fi mereu recunoscători cu dragoste față de poporul rus și vom lucra pentru unitatea popoarelor ortodoxe”.
În plus, mitropolitul Iacov de Dorostol (un alt coliturghisitor cu Zorea și Lotyș) l-a invitat la slujbă pe mitropolitul Agapit de Mohyliv-Podilski.
Primii pași spre Dumenko
Totuși, unele acțiuni ale unor anume ierarhi bulgari denotă că situația în cadrul Bisericii Bulgare cu privire la BOaU este complicată. Primul pas spre Dumenko din partea bulgarilor nu a avut loc în mai 2024, ci pe 27 noiembrie 2019, când mitropolitul Nicolai de Plovdiv a condus o slujbă în Eparhia Langadas a Bisericii Greciei. Conducător al acestei eparhii este mitropolitul Nicolai, un puternic susținător al BOaU, care l-a inclus pe Epifanie Dumenko în dipticele locale — împotriva tradiției conform căreia doar primatul îi pomenește pe întâstătătorii altor Biserici. La vremea aceea, nu a existat nicio reacție din partea Sinodului Bisericii Bulgare sau a Sinoadelor altor Biserici.
Dar a existat o reacție a lui Dumenko, care a declarat în decembrie 2019 că o astfel de „recunoaștere hibridă” a fost începutul „recunoașterii finale de către acele Biserici care acum încă ezită”.
Mai mult, la doar câteva zile după aceasta, patriarhul Neofit, în cadrul unei întâlniri cu mitropolitul Nicodim al Jitomirului, a spus că este la curent cu situația reală a Ortodoxiei în Ucraina și a cerut să transmită salutul și sprijinul său Preafericitului Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine.
Al doilea pas spre recunoașterea lui Dumenko a avut loc la 26 decembrie 2021, când mitropolitul Ciprian de Stara Zagora, conducătorul comisiei canonice pentru recunoașterea BOaU, care declarase anterior că nu a fost luată nicio decizie în această privință, a participat la o liturghie în care Epifanie Dumenko a fost pomenit ca „mitropolit al Kievului”.
Faza activă și deschisă de promovare a recunoașterii BOaU de către Biserica Bulgară a început în iulie 2023, când mitropolitul Emanuel de Calcedon a cerut efectiv ca patriarhul Neofit să intre în „comuniune” cu Dumenko. Totuși, prin acest amestec insolent al mitropolitului Emanuel în treburile Bisericii Bulgare a stârnit indignarea mitropolitului Nicolai de Plovdiv, care i-a amintit fanariotului de rang înalt că în Biserica Ortodoxă „nu există un centru de comandă care să dea ordine. Aici nimeni nu pretinde la dreptul de a fi sursa finală a adevărului. Aici fiecare voce este la fel de apreciată și la fel de importantă și are dreptul de a fi auzită”.
Cu toții am înțeles însă că unii ierarhi bulgari, sprijiniți de autoritățile țării, se îndreptau tot mai mult spre BOaU. Când preoții Bisericii Ortodoxe Ruse au fost expulzați din Bulgaria în septembrie 2023, scriam într-un articol că această situație „are toate șansele să se termine nu numai cu ruperea relațiilor dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Patriarhia Bulgară, dar și ar putea influența așa numita „problemă ucraineană”, adică recunoașterea BOaU de către Biserica Bulgară”.
Era clar că acest lucru se făcea cu un singur scop – să-i facă pe ierarhii Bisericii Bulgare să „se obișnuiască” cu ideea că mai devreme sau mai târziu vor trebui să slujească împreună cu această persoană îmbrăcată în veșminte de preot. De remarcat că atunci când Dumenko a încercat să intre în altar din soleea unde stătea, credincioșii prezenți la înmormântare au strigat: „Serhii Dumenko, plecați! Schismatici și ereticii, plecați!”
Este de notat faptul că ideea recunoașterii BOaU nu este populară printre mirenii Bisericii Bulgare. De exemplu, un cunoscut politolog din Bulgaria, Vassilianna Merheb, a spus în ianuarie 2020 că structura lui Dumenko este un proiect geo-religios ai cărui creatori nu au nicio legătură cu Biserica.
Care este rezultatul?
În Biserica Bulgară, problema recunoașterii BOaU este unul dintre acei factori care creează dezbinare între ierarhi (ca și în alte Biserici care l-au recunoscut deja pe Dumenko).
De fapt, în cadrul Sinodului există două tabere — susținătorii și oponenții BOaU. În timp ce oponenții sunt ghidați numai de normele canonice, susținătorii au făcut un salt semnificativ în ultimii câțiva ani – de la canoane până la coliturghisirea cu Zorea și Lotyș.
Mai mult, ei au încălcat nu doar canoanele Bisericii, pe care mulți ierarhi care l-au recunoscut pe Dumenko le ignoră acum, dar și-au trădat frații și pe ei înșiși. Oponenții BOaU sunt acei ierarhi care se bucură de un mare respect în rândul credincioșilor Bisericii Bulgare și ai altor Biserici.
Fără a obține consimțământul de a coliturghisi cu adepții lui Dumenko, ierarhii Bisericii Bulgare (mitropoliții Nicolai de Plovdiv, Ciprian de Stara Zagora și Iacov de Dorostol), care până de curând au afirmat că problema recunoașterii BOaU trebuie rezolvată într-un cadru canonic și de Sinodul Bisericii Bulgare, s-au aliniat acum cu schismaticii.
Dacă ar fi să analizăm actul lor din punctul de vedere al conștiinței creștine, acest lucru nu se poate numi decât trădare. Și dacă o persoană spune un lucru și apoi nu ține cont de ceea ce a spus, nu poate o astfel de persoană să fie numită mincinos? Și dacă BOaU caută recunoașterea prin astfel de acțiuni înșelătoare, poate această „recunoaștere” să fie considerată plăcută lui Dumnezeu?
Credem că cititorii noștri pot răspunde singuri la aceste întrebări.
Rămâne deschisă întrebarea de ce ierarhii menționați mai sus au mers împotriva conștiinței lor, a colegilor episcopi și a credincioșilor?
Primul motiv este politica.
Pe 18 mai 2024, înainte de a sluji împreună cu schismaticii, delegația Bisericii Bulgare l-a invitat pe conducătorul Fanarului la alegerile și întronarea noului patriarh al Bisericii Bulgare. Patriarhul Bartolomeu a menționat că a primit deja o scrisoare de la locțiitorul tronului patriarhal al Bisericii Ortodoxe Bulgare, mitropolitul Grigorie de Vrața. Nu este clar dacă această scrisoare a fost coordonată cu Sinodul sau dacă a fost o inițiativă personală a unui anumit grup de episcopi bulgari. Presupunem că ultima versiune este mai verosimilă.
Printre delegații Bisericii Ortodoxe Bulgare s-au numărat și câțiva reprezentanți ai autorităților și ai mediului de afaceri, ceea ce, desigur, amintește de modul în care autoritățile și oamenii de afaceri ucraineni au adus Tomosul BOaU în Ucraina. În special, printre bulgarii care l-au vizitat pe patriarhul Bartolomeu s-au numărat Radomir Ciolakov, deputat al partidului politic „Cetăţenii pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei”, şi Zdravko Dimitrov, fondatorul acestui partid şi fost primar al Plovdivului. Partidul lor promite bulgarilor prosperitate rapidă și o soluție rapidă pentru toate problemele.
El a fost în parlament de mult timp – din 2007. Și de mulți ani, reprezentanții săi au ocupat o poziție de lider în rândul parlamentarilor bulgari. Dar așa cum se întâmplă de obicei în rândul politicienilor, promisiunile lor nu sunt îndeplinite, ceea ce, desigur, influențează gradul de încredere din partea oamenilor obișnuiți.
Astfel, recentele alegeri parlamentare, din punctul de vedere al funcționarilor de partid, au fost nereușite, deoarece „Cetățenii pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei” au primit doar 25% din voturi (în 2009 – aproape 40%). Și este firesc ca la fel ca în Ucraina, politicienii să decidă să folosească Biserica în interesul lor.
„Cetățenii pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei” sunt susținătorii alianței euro-atlantice și NATO și, firește, în acest caz, nu sunt interesați să susțină cursul canonic al Bisericii, întrucât acest curs este perceput ca „pro-rus”.
Din acest motiv, presa macedoneană a afirmat că vizita la Patriarhul Bartolomeu indică faptul că „Biserica Ortodoxă Bulgară cu succes se îndreaptă spre trecerea de partea Patriarhiei Ecumenice, renunțând la politica de loialitate pe care o ducea până acum față de Biserica Ortodoxă Rusă”.
Prezența Patriarhului Bartolomeu ar trebui să garanteze alegerea unui patriarh „convenabil” pentru Bulgaria, care va sprijini linia Fanarului.
Prețul acestui sprijin este de asemenea cunoscut de toți.
El este un adversar activ al cursului Bisericii Ortodoxe Bulgare orientat spre menținerea unor relații normale cu Biserica Ortodoxă Rusă. În octombrie 2019, cu mult înainte de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, mitropolitul Nicolai a refuzat să participe la recepția delegației Bisericii Ortodoxe Ruse.
Explicându-și refuzul, el a scris că „momentul în care poziția Patriarhiei Bulgare (cu privire la recunoașterea BOaU– Red.) va fi anunțată public și transmisă altor Biserici Autocefale depinde de locul care ne va fi atribuit în Diptice”.
Potrivit acestuia, „pentru noi, respectarea ordinii din Diptice este în prezent de o importanță fundamentală. Așadar, dacă cineva consideră că opinia noastră este importantă și trebuie auzită urgent, să-și amintească că Biserica Ortodoxă Bulgară este autocefală încă din 927”.
În martie 2022, conturându-și poziția față de BOaU, el a spus că „cu mulți ani în urmă, în Eparhia Ucraineană a Bisericii Ortodoxe Ruse a început o dorință de separare și autocefalie… Există o veche regulă canonică conform căreia Bisericile respectă împărțirea administrativ-teritorială și frontierele de stat și au dreptul la organizarea bisericească autocefală proprie”. Dar aceste afirmații vin în contradicție cu ceea ce a spus el mai devreme, dar cine își va mai aminti?
Alegerea unui nou patriarh al Bulgariei va avea loc în luna iunie a acestui an. În perioada premergătoare acestor alegeri, episcopii care doresc să câștige puterea în Biserica Bulgară s-au bazat pe sprijinul Fanarului. Și putem fi siguri la 100% că dacă candidatul lor va câștiga, problema recunoașterii BOaU de către Biserica Ortodoxă Bulgară va fi soluționată inevitabil.
Dar chiar dacă acest lucru nu se va întâmpla, trebuie de avut în vedere faptul că Patriarhul Bartolomeu se va afla la Sofia nu doar ca observator, ci cel mai probabil va conduce o liturghie sinodală în cadrul căreia va fi pomenit Dumenko. Care va fi reacția acelor arhierei care nu recunosc BOaU? Care va fi reacția credincioșilor de rând din Bulgaria? Vom trăi și vom vedea.
Oricum, deja este clar că în cazul Bisericii Ortodoxe Bulgare, politica este din nou mai importantă decât canoanele, că interesele politice prevalează asupra intereselor Bisericii. Acest lucru este valabil nu numai pentru bulgari, ci și pentru Biserica Ortodoxă Rusă, care, pentru a le face pe plac politicienilor, a susținut războiul și a nesocotit Evanghelia. Drept urmare, credincioșii de rând ai Ucrainei, credincioșii din alte țări și în general toată Ortodoxia suferă.
Numai Dumnezeu poate opri acest proces. Pentru că bulgarii cu siguranță nu sunt ultimii. Nu ne rămâne decât să așteptăm și să ne rugăm.
Catedrala Adormirii Maicii Domnului (Sfântului Gheorghe) din secolul XII din Kaniv. Imagine: md-ukraine.com
„Un cuțit în suflet”, au scris utilizatorii pe internet când au aflat că instanța i-a lipsit pe credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene de catedrala din Kaniv.
Pe 23 mai 2024 a avut loc ședința de judecată la care a fost examinată cererea de apel a Mitropoliei Kievului din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) cu privire la decizia Tribunalului Economic al regiunii Cerkasy de a transfera în proprietatea statului catedrala Sf.Mc. Gheorghe din Kaniv care datează din secolul al XII-lea. De pe rețelele de socializare aflăm că instanța a respins recursul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În ajunul audierii, enoriașa Bisericii Ortodoxe Ucrainene Natalia Pocitovaia a făcut apel la rugăciuni pentru parohul catedralei, părintele Gheorghe, și enoriașii săi.
„Ne-au scos afară în stradă! Ce rău am făcut cuiva? Oamenii veneau să se roage pentru copiii lor, pentru compatrioții lor, pentru autorități, pentru Ucraina noastră. Câți dintre enoriașii noștri au murit în război! Câți sunt acum în prima linie! Ne-au înfipt un cuțit chiar în inimă!”, a scris ea pe 23 mai, comentând decizia instanței.
Şedinţa instanţei de apel a fost amânată de mai multe ori în ultimele două luni.
UJO a informat mai devreme că la la sfârșitul lunii martie, Tribunalul Economic a decis să fie transferată către stat catedrala Sfântului Gheorghe a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Kaniv. Departamentul Juridic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a declarat că vor ataca decizia cu recurs.
Ședința Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei (AIO) din mai 2024. Imagine: UJO
UJO a făcut apel la membrii Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei ca aceștia să-și ridice vocea în apărarea jurnaliștilor și avocaților persecutați de autorități.
Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi (UJO) s-a adresat Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei printr-o scrisoare, în care face apel către organizaţie să apere drepturile şi libertăţile jurnaliştilor ucraineni şi ale apărătorilor drepturilor omului persecutaţi de autorităţi.
Publicăm textul adresării:
„Stimate domnule Maximos Charakopoulos, secretar general al Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei,
Stimate președinte al Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei, domnule Eugeniusz Czykwin,
Dragi membri ai Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei,
Noi, jurnaliştii ortodocşi din Ucraina, credincioşii Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr), ne adresăm în numele colegilor şi fraţilor noştri în Hristos, jurnaliştilor şi preoţilor care sunt persecutaţi în Ucraina pentru activităţile lor profesionale şi sociale legitime, care se află în detenție timp de peste două luni, acuzați de Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU).
Subliniem că, deja timp de două luni, trei jurnalişti şi un preot se află în arest preventiv fără vinovăţie dovedită, de parcă ar fi criminali sau niște infractori periculoşi. Ei sunt reținuți pentru publicațiile și declarațiile lor.
Din păcate, în Ucraina, contrar tuturor declarațiilor privind alegerea europeană și de cursul democratic de dezvoltare, la care autoritățile actuale pretind că aderă, are loc o campanie deschisă de represiune și discriminare a Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a credincioșilor săi. Este suficient să spunem că Parlamentul Ucrainei pregătește pentru a doua lectură un proiect de lege inimaginabil care va permite interzicerea și lichidarea tuturor comunităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Se dorește interzicerea unei Biserici întregi. Proiectul de lege a fost deja aprobat în prima lectură.
Alături de jurnaliştii noştri, crucea mărturisitorilor o poartă episcopii, preoţii şi călugării persecutaţi.
În arest la domiciliu, sub acuzații dubioase din partea SBU, se află trei ierarhi conducători ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene: mitropolitul Teodosie de Cerkasy, mitropolitul Ionatan de Tulcin și mitropolitul Luca de Zaporijia. De asemenea, stareții celor mai mari două mănăstiri cunoscute în întreaga lume: mitropolitul Pavel și mitropolitul Arsenie. Mai mult, din 24 aprilie, episcopul Arsenie este reținut pentru cuvântul său de învățătură pe care l-a rostit cu 7 luni în urmă. În desfășurare este procesul împotriva mitropolitului Longhin de Bănceni și ai altor câțiva preoți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
După cum este cunoscut tuturor, încă de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei din 24 februarie 2022, Biserica Ortodoxă Ucraineană reprezentată de primatul său, Preafericitul Mitropolit Onufrie, și-a atestat angajamentul față de suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Preafericitul Onufrie a numit invazia rusă „păcatul lui Cain”, a cerut autorităților ruse să oprească războiul și și-a binecuvântat credincioșii să apere Ucraina.
Această poziție, precum și dezacordul public cu linia militară a patriarhului Chiril, a fost afirmată în repetate rânduri în hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În mai 2022, Biserica Ortodoxă Ucraineană, care și până în acel moment a fost autonomă și suverană în administrare, prin decizia Sinodului Local Ucrainean din Teofania (Kiev), a rupt toate legăturile administrative și comunicarea cu Biserica Ortodoxă Rusă. Sute de mii de enoriași se află în prima linie, apărând pământul ucrainean.
Totuși, în pofida acestui fapt, din toamna anului 2022, autoritățile ucrainene au organizat și desfășurat o campanie de discriminare, hărțuire, percheziții, persecuții și încercări de interzicere a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Acaparările lăcașurilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene au devenit un fenomen în masă, iar ura față de cea mai mare Biserică Ortodoxă din Ucraina curge ca râul în resursele mass-media.
Toate aceste evenimente au fost reflectate în mod obiectiv de jurnaliştii UJO în publicaţiile lor. Ei au descris sincer faptele revoltătoare ale confiscării forțate a bisericilor, când sfintele lăcașuri sunt demolate de buldozere și credincioșii sunt bătuți de militanți mascați. Puteți verifica cu ușurință acest lucru vizitând site-ul web și citind materialele lor.
Dar redacția UJO nu numai că a descris persecuțiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene în materialele lor, dar a condamnat și agresiunea rusă și a fost angajată în polemici cu propaganda rusă cu privire la problemele Bisericii. Redacția a susținut decizia Sinodului din Teofania și poziția Întâistătătorului. Iar jurnaliștii care sunt acum judecați pentru „trădare de stat” au publicat materiale critice cu privire la declarațiile pro-război și necreștine ale patriarhului Chiril și ale unor figuri văzute ale Bisericii Ortodoxe Ruse.
Este de remarcat faptul că lumea nu rămâne indiferentă și oarbă față de persecuțiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene și ale credincioșilor săi. Personalități publice proeminente și politicieni din Statele Unite au criticat în repetate rânduri autoritățile ucrainene pentru politicile lor nedemocratice și contraproductive față de Biserica Ortodoxă Ucraineană, atrăgând atenția societății asupra represiunii rușinoase împotriva Bisericii.
Printre ei se numără senatorul american din Ohio, republicanul James David Vance, senatorul din Kentucky Paul Rand, membrii Camerei Reprezentanților din Florida Matt Gaetz și din Georgia Marjorie Taylor Greene, copreședintele Federației Naționale a Tinerilor Republicani Catherine Whiteford.
Sinodul Bisericii Anglicane, în raportul său, a notat, de asemenea, problemele în legătură cu libertatea religioasă în Ucraina și fapte de persecuție împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Acest lucru este reluat și de teologii europeni și liderii religioși din întreaga lume.
Vă rugăm și așteptăm ca parlamentarii ortodocși și membrii Adunării Interparlamentare a Ortodoxie,i ca cea mai cu autoritate organizație internațională a politicienilor ortodocși, să își ridice vocea în apărarea drepturilor ucrainenilor ortodocși!
Preotul și jurnaliștii noștri sunt acuzați de trădare, crearea unui grup infracțional, incitare la ură și săvârșirea altor infracțiuni pentru activitățile lor publice legale, deschise.
Numele lor sunt Valerii Stupnițki, Andrei Ovcearenko și Volodimir Bobeciko. Aceștia sunt jurnaliștii principalei resurse ortodoxe de informare și analiză din Ucraina „Uniunea Jurnaliştilor Ortodocși” (UJO), care funcționează în șase limbi, inclusiv limba greacă, română și georgiană, și este foarte cunoscută în lumea ortodoxă. Alături de aceștia, a fost arestat și protoiereul Serhii Certilin, preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene și apărător al drepturilor omului.
Constatăm un atac lansat în mod deschis asupra drepturilor fundamentale ale omului în Ucraina, îndreptat împotriva credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, dar care îl amenință pe fiecare cetățean al țării. Libertatea religiei, libertatea de conștiință și acum libertatea de exprimare sunt în pericol. Este interzis de dictat oamenilor la care Biserică să meargă și să se exercite presiune pentru a alege o biserică anume. Principiul vinovăției colective nu poate fi aplicat unei confesiuni întregi. Acest lucru trebuie oprit în numele democrației, al drumului european de dezvoltare și al viitorului creștinismului în Ucraina.
Prin urmare, ne adresăm rugămintea Secretarului General, Adunării Generale și membrilor Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei să emită o declarație pentru autoritățile ucrainene prin care să-și exprimă îngrijorarea cu privire la situația libertății de exprimare și a mărturisirii cedinței din Ucraina, în legătură cu arestările jurnaliştilor și preoţilor ortodocşi, precum şi inadmisibilitatea unui tratament părtinitor față de mass-media ortodoxă și discriminarea religioasă în general, din exemplele care au fost aduse la cunoștința dumneavoastră.
Vă rugăm să faceți apel la autoritățile ucrainene să–i elibereze pe preotul și pe jurnaliștii ortodocși, a căror vinovăție nu a fost dovedită, din arest sau cel puțin să le fie schimbată sentința în arest la domiciliu.
Să cereți asigurarea unui proces judiciar transparent și legal pentru „cazul UJO”, fără încălcări, etichetări și standarde duble, astfel încât urmărirea penală să nu fie un instrument de represiune religioasă și politică.
Aceasta este rugămintea și strigătul nostru de ajutor pentru a salva libertatea de exprimare și libertatea de mărturisire a credinței în Ucraina. Ne rugăm pentru frații noștri întemnițați și pacea religioasă în Ucraina și rugăm Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei să ia atitudine”.
De ce preoții părăsesc Biserica Ortodoxă Ucraineană? Imagine: UJOâ
Pe 13 mai 2024, preotul Vasile Kovtaș din Bucovina, regiunea Cernăuți, a anunțat că trece la BOaU. Dar de ce a făcut acest pas?
În ultimul timp, câteva zeci de preoți au părăsit Biserica Ortodoxă Ucraineană pentru Biserica Ortodoxă a Ucrainei recent creată de politicieni. Nu se vorbește despre o „tranziție în masă” (cum credeau reprezentanții lui Dumenko la începutul războiului), dar chiar și aceste câteva zeci sunt mulți pentru Biserică. Pentru că plecarea unui om din Biserică este întotdeauna o tragedie pentru noi toți, mai ales dacă acel om este preot. Printre aceștia pot fi creștini sau pur și simplu oameni cumsecade. Dar cu fiecare „tranziție”, vedem din ce în ce mai mulți ca „Iuda”, trădători și oameni necinstiți. Pentru a nu vorbi fără de temei, vom oferi un exemplu concret.
„Momentul de faimă”
Nu cu mult timp în urmă, mass-media bucovineană a fost răvășită de vestea că un „vestit preot-vlogger din BOUkr a aderat la BOaU”. Vorbim despre fostul preot al Eparhiei Cernăuților și Bucovinei din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, protoiereul Vasile Kovtaș.
Unele resirse media l-au numit chiar „cel mai faimos vlogger-preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene”. Deși faima sa este relativă, pentru că nu are atât de mulți urmăritori pe TikTok și Facebook ca această faimă să fie luată în serios. Dar pentru un preot rural, 67000 de followeri este destul de mult.
Pe 13 mai 2024, Vasile Kovtaș a scris că „decizia este luată” și efectiv în aceeași zi a fost fotografiat cu „ierarhul” Teognost al Eparhiei Cernăuților din cadrul BOaU. Pe 16 mai, Kovtaș a vorbit pe canalul „GIT” despre motivele deciziei sale.
Nu vom lua în considerare întreg interviul cu această persoană, care de fapt nici nu-și poate exprima clar gândurile. Să ne concentrăm pe câteva momente cheie.
„A trădat sau nu a trădat?”
Astfel, de la bun început, jurnalistul întreabă de ce Vasile a trecut la BOaU. În loc de un răspuns concret, Kovtaș a spus că este din regiunea Lviv și a început imediat să-și promoveze paginile de pe TikTok și Facebook. „Sunt vlogger”, a declarat el, dar apoi s-a corectat, spunând: „dar în primul rând, sunt preot”.
Un alt moment curios a avut loc în minutul 20 când a fost întrebat despre trădare. Și anume, cum au reacționat enoriașii și cunoscuții săi la trecerea lui la BOaU. Era clar că această întrebare a atins un nerv și că el se străduia să găsească cuvinte. Când în sfârșit a început să vorbească, a venit cu asta: „Nu l-am trădat pe mitropolitul Onufrie, nici pe patriarhul Chiril… Sau… sau l-am trădat?”.
Deci, a trădat sau nu? Nu știm cum crede Vasile (pentru că nu am înțeles nimic din răspunsul lui), dar știm ce cred acei enoriași, despre părerea cărora au întrebat jurnaliștii. Iată doar câteva screenshot-uri cu comentarii la una dintre postările recente ale lui Kovtaș:
Abonații scriu: „Cum îți poți schimba opiniile din mers?”, „Vasile vorbește prostii”, „Ți s-a încălzit sufletul cu cei 30 de arginți?”, „Schismatici…”, „Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face”.
Alte câteva comentarii: „Din zbor… De Crăciun l-a filmat pe mitropolitul Onufrie pentru ca să apară pe fotografie împreună cu Serhii Dumenko de Paște… Șocant… Un trădător”, „nemernic”, „sămânța căzută între spini”, „iuda”.
La mijlocul interviului, Kovtaș a oferit o adevărată „capodoperă” despre rugăciunea către „dumnezeul ucrainean”. El a spus că în februarie 2024 și-a părăsit fuincția de preot în parohie, a plecat în străinătate pentru a-i „sprijini duhovnicește” pe ucrainenii de la Bruxelles, dar se pare că ceva nu a mers acolo și s-a întors pentru… „a se ruga dumnezeului său ucrainean”. Despre ce fel de „dumnezeu ucrainean” vorbește și cum diferă acest „zeu” de Hristos – Kovtaș nu a explicat.
Pe de altă parte, este trist că această persoană are mizerie în cap, dar și că această persoană a fost preot în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene timp de 10 ani. Ce i-a învățat pe oameni? Și cum a ajuns să devină preot? Dar în toate acestea există un moment.
Ce se întâmplă cu cei care se „transferă”?
Am observat de multă vreme că după „trecerea” la BOaU, ceva se întâmplă atât cu foștii preoți ai Bisericii noastre, cât și cu mirenii de rând. Și nu este vorba doar despre agresivitate, răutate și ura care se revarsă literalmente din ei într-un flux nesfârșit. Este vorba despre modul în care cuvintele, acțiunile și chiar aspectul lor se schimbă dincolo de recunoaștere. Se spune că dacă Dumnezeu vrea să pedepsească pe cineva, El îi lipsește de minte. La fel și aici: lucrurile pe care le spune Kovtaș acum sunt atât de diferite de ceea ce a spus el cu doar o lună sau două luni în urmă, încât am putea bănui unele afecțiuni grave, cel puțin pentru conștiința lui.
Pentru a evita afirmațiile fără temei, vom oferi câteva exemple.
Pe 18 mai 2024, Dumenko a ajuns în satul Mamaivți, lângă Cernăuți. Kovtaș l-a abordat cu nerăbdare pentru „binecuvântare” și, firește, a filmat totul – la urma urmei, este vlogger.
În timpul conversației sale cu Epifanie, Vasile a menționat că „a simțit pe pielea sa ce înseamnă „lumea rusă”, care este ideologia „lumii ruse”” și a notat că Dumenko este un exemplu bun pentru el. Un exemplu de ce, de trădare? Căci Serhii Petrovici l-a trădat de fapt pe Filaret Denisenko, care a participat direct la creșterea și educația sa. La fel cum Kovtaș și-a trădat enoriașii și Biserica sa.
De exemplu, iată ce a scris el după ce o persoană necunoscută l-a bătut pe mitropolitul Longhin: „Acesta este prețul purității credinței”.
Adică cu două luni în urmă, Kovtaș credea că mitropolitul Longhin este un exemplu de puritate a credinței, iar Biserica căreia îi aparținea a păstrat această puritate. Nu „lumea rusă”, ci credința.
Pe 14 ianuarie 2024, pe atunci încă preotul Vasile a postat o fotografie comună cu Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitul Onufrie. Fotografia este însoțită de o bandă audio pe care o voce digitală (din anumite motive) spune cât de recunoscător îi este lui Dumnezeu pentru toate.
În aceeași zi, el a mai postat două inregistrări video. Una întitulată „Preafericitul Nostru”, reprezintă un moment din slujba oficiată de Mitropolitul Onufrie în mănăstirea Bănceni a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În cea de-a doua, părintele Vasile, pe fundalul catedralei principale a Mănăstirii Banceni, vorbește că se află într-un „loc minunat”, sufletul său este „plin de harul și bucuria lui Dumnezeu” de la coliturghisirea cu Preafericitul Mitropolit Onufrie. El a subliniat în mod deosebit „dragostea pe care Preafericirea Sa o are față de oameni și față de Biserică”.
Dar peste trei luni, același (sau deja nu mai același?) Vasile Kovtaș spune că îi este recunoscător lui Dumnezeu pentru un astfel de „preafericit” precum Epifanie Dumenko. Când a mințit?
Publicitatea
Probabil, din momentul în care a decis să treacă la Dumenko. Părintele Vasile s-a hotărât să-și schimbe subordonarea nu pe 13 mai, ci cu mult mai devreme. Când? Probabil când și-a dat seama că a fi „vlogger-preot” i-ar putea aduce mai mult câștig decât doar a fi preot de rând.
Da, părintele Vasile s-a implicat în publicitate înainte de a trece la BOaU. Dar, ca cleric al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, el nu putea să facă reclamă la toate fără discernământ – trebuia să o facă selectiv pentru că există canoane, există arhiereul, există turma care i-a fost încrdințată și care ar putea pune întrebări incomode. Și de aceea preotul a făcut reclamă la pavilioanele din piața de la Cernăuți unde se pot cumpăra reverende, veșminte preoțești, potcapuri etc.
Este clar că publicul pentru o astfel de publicitate este neînsemnat și foarte specific, adică nu va putea câștiga prea mult. Dar cu adevărat își dorea bani.
Deja în străinătate, părintele Vasile înregistrează videoclipuri în care vorbește că este foarte solicitat în afacerile publicitare și a declarat că un minut din „serviciul” lui costă 50 de euro – „pentru că trebuie să-ți pui preț”.
Desigur, cei care se „aliniau” cu el nu erau proprietari de ateliere de croitorie ci oameni din diferite categorii de marketing.
De exemplu, proprietarul unui restaurant. Aici audiența este mai mare și, în consecință, câștigurile din publicitate sunt mai substanțiale. Așa că Kovtaș nu ezită și înregistrează imediat trei videoclipuri în care vorbește despre o crâșmă de pe autostrada Zhitomir.
Problema este că există Canonul Apostolic 54, conform căruia: „Dacă cineva din cler este găsit mâncând într-o cârciumă, să fie excomunicat, însă dacă nu a fost constrâns de necesitate, într-o călătorie, să se cazeze într-un han”. Este clar că aplicarea acestei reguli în toată severitatea ei astăzi ar duce la excomunicarea multor preoți și episcopi, motiv pentru care regula nu este respectată aproape nicăieri.
Dar în Biserica Ortodoxă Ucraineană, părintelui Vasile i s-ar fi amintit cu siguranță că a face reclamă unei cârciumi nu este bine, nu este potrivit pentru un duhovnic. Pentru că, după cum scrie canonistul grec Zonaras, „cei chemați să fie aleșii lui Dumnezeu trebuie să fie un exemplu de viață modestă pentru mireni, fără vină în toate, pentru ca numele lui Dumnezeu să nu fie hulit din cauza lor. Și vizitarea cârciumilor arată că cei care fac acest lucru duc o viață lipsită de modestie și că moralitatea lor este coruptă nu numai în ceea ce privește mâncarea și băutura, ci și în raport cu orice altă conduită”.
Mai mult, Kovtaș în Biserica Ortodoxă Ucraineană ar fi fost întrebat dacă un preotul trebuie să-și vândă timpul cu 50 de euro pe minut.
Însă în BOaU, nimeni nu va întreba despre asta. Conducătorii acestei structuri nu sunt preocupați de ceea cu ce se ocupă ai lor în timpul liber. Prin urmare, alegerea în favoarea lui Dumenko a fost predeterminată logic.
Și când privești un interviu cu Vasyl Kovtash, care nu poate răspunde clar de ce a trecut la BOaU, înțelegi că motivul este unul singur – banii.
Exact același motiv care l-a determinat pe Iuda să-L trădeze pe Hristos.
”Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, Însuți împreună mă preaslăvește, Mântuitorule, întru Împărăția Ta” (Canonul pascal)
Frații mei,
1.
”de aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi,
2.
Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
3.
Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
4.
Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
5.
Este un Domn, o credinţă, un botez,
6.
Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
7.
Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos”. (Efeseni 4: 1-7)
Frații mei,
29.
”din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.
30.
Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31.
Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate.
32.
Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos”. (Efesenie 4: 29-32)
Fraților,
1.
”fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi,
2.
Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă”.
(Efeseni 5: 1-2)
Fraților,
12.
”Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,
13.
Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.
14.
Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.
15.
Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori”. (Coloseni 3: 12-15)
14.
”Vă rugăm însă, fraților, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi.
15.
Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi”.
(I Tesaloniceni 5: 14-15)
Fraților,
1.
”Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii,
2.
Pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă,
3.
Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4.
Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”. (I Timotei 2: 1-4)
Fraților, ”harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi. Amin!” (I Tesaloniceni 5: 28)
Ne rugăm pentru pacea întregii lumi și pentru unitatea ortodocșilor de pretutindeni, pentru încetarea focului între oameni, popoare și țări și pentru alegerea unui dialog pașnic cu respectarea Dreptului Internațional.
Preoții și credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene se roagă la moaștele Sfântului Nicolai în Bari, 22 mai 2024. Imagine: Centrul de pelerinaj al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene s-au rugat pentru pace în Ucraina în fiecare biserică în timpul pelerinajului: „Desigur, ne-am rugat și la moaștele Sf.Nicolae”.
Un grup de pelerini, organizat de Centrul de Pelerinaj pe lângă Departamentul pentru Relații Bisericești Externe al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în ziua mutării moaștelor Sfântului Nicolai, pe 22 mai, a participat la slujbele solemne în orașul italian Bari, potrivit paginii de Facebook a Centrului de Pelerinaj al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În timpul pelerinajului, grupul a fost însoțit de duhovnicul și clericul eparhiei de Hust, arhimandritul Pimen (Mațola).
La slujba festivă au fost prezenți și protiereul Dimitrie Popescu, protoiereul Nicolae Popescu, preotul Nicolai Popadiuk și alți preoți care slujesc în Vicariatul Europei de Vest al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
„Traseul pelerinajului nostru trece prin Roma, Milano, Bari și alte orașe din Italia”, a comentat Neonila Vorsina, director interimar al Centrului. „Visul nostru principal este ca în Ucraina să se întoarcă pacea. Ne-am rugat pentru aceasta în fiecare biserică în timpul pelerinajului. Desigur, ne-am rugat pentru pace și la Bari, la moaștele Sfântului Nicolae”.
UJO a informat mai devreme că la Hmelnițki a fost adus de la Odesa chivotul cu piciorul sfântului Andrei cel Întâi Chemat.
Mitropolitul Longhin (Jar) la ședința de judecată din 21 mai 2024. Imagine: screenshot de pe canalul de YouTube al Mănăstirii Bănceni
Vlădica a spus că îi va ierta în continuare pe persecutorii săi, dar îl roagă pe Dumnezeu să-i lumineze.
O altă audiere în cazul mitropolitului Longhin (Jar) a avut loc la Judecătoria de Herța din regiunea Cernăuți la 21 mai 2024. După ședință, ierarhul s-a adresat păstoriților săi au venit să-l sprijine, precizând că timp de un an de când durează procesul împotriva sa, nu i s-a acordat nici măcar posibilitatea de a vorbi și de a se apăra.
Mitropolitul Longhin a spus că nu înțelege de ce „după operație mă poartă pe drumuri” și-mi sustrag atenția de la lucruri importante.
„A trecut un an, dar nu mă lasă să vorbesc. Trebuie să hrănesc 400 de copii”, a menționat el. „Am economisit statului 150 de milioane de grivne suportând toate costurile pentru întreținerea copiilor orfani. De ce suntem vinovați, de ce am devenit dușmani ai poporului?”.
Ierarhul a adăugat că a slujit cu fidelitate acestui stat, iar decorațiile pe care le-a purtat la ședință sunt o dovadă evidentă în acest sens.
„Este o rușine pentru acești oameni că vor să ne distrugă statul Ucraina și să ne împartă poporul în albi și negri. Dar nu vor reuși. Findcă noi iubim Ucraina”, a adăugat ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
El le-a recomandat persecutorilor Bisericii lui Dumnezeu și ai slujitorilor săi să citească Biblia pentru a înțelege că încercările lor sunt zadarnice.
„Este timpul ca acei oameni care vor să-și bată joc de Dumnezeu, de Biserica lui Hristos și de slujitorii săi, să se trezească. Citiți Biblia și vei afla ce se va întâmpla cu voi, cu cei care rănesc pe unșii și slujitorii lui Dumnezeu. Noi vă vom ierta. Noi vă iubim. Dar încă îl rog pe Dumnezeu să-i lumineze pe acei oameni, și ca Constituția și drepturile fiecărui om care trăiește în acest stat (să fie respectate – Red.).
Mitropolitul Longhin a subliniat că nimic nu-i poate speria pe credincioși și nu-i poate îndepărta de Dumnezeu și de Biserica Sa Ortodoxă.
„Vă sunt foarte recunoscător tuturor. Ne rugăm pentru acei mitropoliți și clerici care astăzi sunt persecutați, precum și pentru creștinii noștri. Să ne rugăm și să stăm de pază asupra credinței noastre Ortodoxe”, a spus el. „M-am săturat puțin de toate acestea, dar nu renunț. Suntem puternici pentru că Dumnezeu este cu noi!”
După cum a raportat UJO mai devreme, mitropolitul Longin de Bănceni a declarat că au fost efectuate expertize care au dovedit nevinovăția sa.
.jpg)
.jpg)
