Toţi îşi laudă credinţa ca fiind dreaptă, dar drept nu este cel care se laudă, ci cel pe care îl laudă Dumnezeu – iar credinţa noastră este proslăvită neîncetat de Dumnezeu însuşi prin sfinţii Lui. Mergeţi la moaştele sfinţilor şi vedeţi a cui credinţă este dreaptă. In ce credinţă mai face Dumnezeu minuni ca în cea ortodo-xă ? In ce credinţă se mai învrednicesc oamenii de nestricăciune şi de buna mireasmă a trupurilor după moarte ?..
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Cum s-au purtat oamenii cu însăşi Bunătatea şi însuşi Adevărul Ceresc întrupat, cu Domnul Iisus Hristos ? L-au ispitit în fel şi chip, au viclenit înaintea Lui, L-au zavistuit, L-au linguşit cu făţărnicie ca să ÎI prindă cu vorba şi să ÎI dea pe mâna judecăţii romane şi, în cele din urmă, după tot felul de batjocuri şi de chinuri, să îl omoare pe cruce. Ce au făcut oamenii cu credinţa adevărată, pe care Hristos a adus-o din cer, cu toată învăţătura Lui cea dumnezeiască, cu tainele de Dumnezeu rânduite ? Le-au schimonosit de nu mai
poţi să le recunoşti, unii le-au lepădat şi în locul învăţăturii Lui au pus propriile născocirii, cum au făcut cărturarii şi fariseii, iar în zilele noastre – Lev Tolstoi.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Din tâlcuirea greşită de către catolici a spuselor Mântuitorului: tu eşti Petru, şi pre această piatră voi zidi Biserica Mea (Mt. 16,18) vin multe rătăciri ale lor, mai ales nălucirea cum că papa este vicarul lui Hristos pe pământ. Ei sunt doar slujitori…
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Dacă Iisus Hristos ar fi avut de gând să dea Bisericii Sale, după înălţarea la cer, alt cap sau vicar în locul Său (cum pretind papii, socotindu-se vicari ai lui Hristos pe pământ), ar fi vestit limpede acest lucru dinainte de înălţarea Sa, pentru că este vorba de o dogmă foarte însemnată în ce priveşte mântuirea sufletelor omeneşti; dealtfel, şi apostolii ar fi vorbit despre acest lucru sau ar fi numit vicar pe unul dintre ei – însă nici unul dintre ei n-a suflat o vorbă, amintindu-şi de spusa Domnului: care între voi va vrea să fie mai mare, să fie vouă slugă (Mt. 20,26).
Cred în atotcurăţitoarea mijlocire a preacinstitului Sânge al lui Hristos Dumnezeu, care a fost vărsat spre iertarea păcatelor întregii lumi (ce crede după adevăr) şi spre iertarea păcatelor mele; cred în atotputernica mijlocire a Sângelui acestuia, care grăieşte mai bine ca al lui Abel. Catolicii nu le mai dau mirenilor acest atotmijlocitor Sânge – pesemne din economie, ca să consume mai puţin vin. Dar cu ce râvnă turbată se străduie să-i atragă pe ortodocşi la catolicism, la credinţa lor pierzătoare! Apără, Doamne, Ortodoxia de cumplitul catolicism, în care totul este supus samavolniciei papei…
Cât de sfântă este credinţa şi Biserica ortodoxă ! Cât de dreaptă este, cât de plină de pacea lui Dumnezeu, cât de plină de frumuseţe nesfârşită şi nedescrisă (aminteşte-ţi chipul fiecărui sfânt, aşa cum l-ai văzut în icoană, aminteşte-ţi viaţa lui, plină de toată fapta bună şi de minuni în timpul vieţii şi după moarte)! Biserica îndeplineşte toate cerinţele duhului omenesc şi îl mântuieşte pe orice om care sa dăruit ei şi a rămas credincios până la sfârşitul vieţii sale. Slavă sfintei credinţei Tale ortodoxe, Doamne! Papistaşii, recunoscându-l pe papă drept cap al Bisericii, l-au ridicat pe tron în locul lui Hristos, făcându-şi dumnezeu din el, iar pe Hristos l-au pus pe planul al doilea. Pe papă l-au făcut vicar al lui Hristos, deşi Hristos rămâne cu noi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28, 20). Dar uitaţi-vă câte rătăciri au fost îngăduite în credinţa papei (care nu este a lui Hristos!), câte ciudate rătăciri hulitoare, şi întoarceţi spatele acestei credinţe cu nemulţumire şi groază! O, trufie omenească! O, trufie satanicească! Papa – infailibil! O, iezuitism!
Dacă papa Romei ar fi întru totul de un cuget şi de un suflet şi de o învăţătură cu Domnul, ar putea – deşi nu în deplinul înţeles al cuvântului – să îşi dea numele de „Cap al Bisericii”. Dar întrucât este de alt cuget şi de altă învăţătură decât Hristos, este eretic şi nu poate fi numit „Cap al Bisericii”, pentru că ea e stâlpul şi întărirea adevărului (1 Tim. 3, 15), iar papa şi papistaşii sunt trestie clătinată de vânt şi au schimonosit cu desăvârşire adevărul lui Hristos şi în învăţătură, şi în slujbe (azime, lipsa proscomidiei), şi în cârmuire, făcând întregul catolicism rob ereziei lor şi făcându-l de neîndreptat.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Au innebunit papistasii! De fapt continua sa inainteze in inselare legati la ochi de mandrie-care intuneca si impietreste. E foarte trist, eu le inteleg in parte erezia si ma plang pe mine si apoi pe ei..asa cum e trist pana la lacrimi cand vad pe cineva suferind de o boala care ii aduce doar moartea trupului-mantuitoare pt cei rabdatori si multumitori; dar e mai amara suferinta cand ii moare si sufletul cartind si hulindu-L pe Domnul. Nu sunt partinitor. Nu! Sa ne lase cu pace sa inaintam spre Domnul! Caci Domnul a spus:”Cine nu aduna cu Mine, risipeste”, asadar sa ne rugam ca Domnul sa-i lumineze si pe ei. Iertare.
Podgorii bogate si lanuri manoase,
pamantul acesta, Iisuse Hristoase,
e raiul in care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-te in vie si vezi-te-n grane
si sangera-n struguri si frange-te-n paine
Tu, Viata de-a pururi a Neamului meu.
Cantecul potirului Nichifor Crainic.
Daca papa va trai aceste versuri, asa cum noi le traim duminica de duminica, il vom primi! Daca nu nu…. nici o paguba…
” Dupa cum Proorocii au vazut, Apostolii au invatat, Biserica a primit, Dascalii au dogmatizat, lumea impreuna a judecat…Acesta este Credinta Apostolilor, aceasta este Credinta Parintilor, aceasta este Credinta ortodocsilor, aceasta Credinta a intarit lumea ! ”
( din Sinodiconul Duminicii Ortodoxiei )
” Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita, caci ispititorul este pe pamant si umbla printre noi in diferite chipuri! Sa nu traim in nepasare, caci vremea este aproape; sa nu dispretuim ceea ce ne-a ramas in biserica noastra ortodoxa de la sfintii apostoli, de la sfintii parinti si de la mosii si stramosii nostri, care s-au nascut crestini; caci daca am pierdut credinta cea adevarata, ne-am pierdut sufletul, si nu mai ramane decat o asteptare infricosata a vesnicelor chinuri din iad.
…Sa fim asa cum zice Domnul Hristos: buni, drept credinciosi; caci pentru aceia se roaga si Biserica si zice: ” Doamne mantuieste pe cei bine -credinciosi!” (Ierodiacon Visarion Iugulescu, ” Predici. Paine si apa pentru suflet”).
Amin !
Pingback: Papa este calauza tuturor ereziilor de la anul 1054 incoace. De aceea nu este binevenit in Romania, decat daca vrea sa se pocaiasca si sa se boteze « † Apologeticum
Nu pot sa spun cat de mult am suferit afirmand si fiind deacord cu afirmatia unui profesor la teologie care spunea ca „botezul catolic este valid”.Vai, in ce adanca pierzare se afla cei care socotesc „biserica catolica” biserica si mai ales „sora”a Bisericii ortodoxe!Marturisesc din tot sufletul ca nu am nimic impotriva lor ca si oameni,chip si faptura a lui Dumnezeu ci mi-e mila de ei ca nu vor sa caute Adevarul ,ci fug de el. NU AU BOTEZ VALID PENTRU CA NU ESTE BISERICA-ESTE EREZIE.
Orice pacat se iarta ,dar pacatul impotriva Duhului Sfant nu se iarta niciodata!
Sa se intoarca toti la adevarata credinta,primind adevaratul BOTEZ in adevarata Biserica si atunci ii vom numi frati.Doamne ai mila de noi!