Pastorala de Crăciun a ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos:
Sărbătoarea bucuriei comunitare
*
Înalt Preasfinţite Părinte Arhiepiscop Casian, cum ar trebui să sărbătorească un creştin Naşterea Domnului?
Sărbătoarea Naşterii Domnului nu este doar un eveniment cinstit în diferite moduri şi potrivit cu mentalităţile noastre, ca oameni, tot mai dependenţi de comandamentele sociale, ci minunea înomenirii Fiului lui Dumnezeu. Mântuitorul S-a făcut om ca pe om să-l îndumnezeiască, aşa cum ne învaţă Biserica, prin dumnezeieştii Părinţi.
Este deci un parteneriat divino-uman, în cel mai profund şi mai curat înţeles, având drept scop ridicarea omului la înţelesurile cereşti ale existenţei sale temporare pe pământ. De aceea, mărturisim cu toţii, cei credincioşi, coborârea Cerului pe pământ, a îngerilor şi a doxologiilor lor în inimile noastre şi ridicarea noastră la binefacerea iubirii Preasfintei Treimi. Aceste realităţi pot fi exprimate concentrat în cuvintele Sfintei Evanghelii: „Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Lc. II, 14), sau în înălţătoarele mărturii ale Sfântului Grigorie Teologul, la Naşterea Domnului:
„Hristos se naşte, slăviţi-L!
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!”
Acesta este, pe scurt, înţelesul Naşterii Domnului în legătură cu mântuirea noastră şi aşa trebuie gândită şi participarea noastră în mod efectiv la împlinirea sensului real al Întrupării Domnului, îndumnezeirea omului, şi nu secularizarea sărbătorii de dragul modernităţii. Nu-L reducem pe Dumnezeu la înţelesurile noastre, ci ne ridicăm noi la bogăţia iubirii şi milostivirile Sale faţă de noi, oamenii.
Deci trebuie, nu ar trebui, să cinstim Naşterea Domnului creştineşte, aşa cum ne învaţă Biserica negreşelnic de două milenii. Să primim darul Ceresc, pe Hristos, în mintea, în inimile, în casele noastre şi mai ales între noi!
Ne îndepărtează de adevăratul sens al Naşterii Domnului latura comercială a sărbătorii?
Evident, Naşterea Mântuitorului ne ridică deasupra aspectelor seculare ale vieţii. Ne oferă ajutor şi model de acceptare şi de urmare a unui nou stil de vieţuire. Ne arată Hristos calea de urmat în viaţa aceasta, cu scopul moştenirii celei veşnice. Naşterea Domnului este Darul prin excelenţă pentru om, pentru lume şi pentru creaţie. Este o reală primenire a firii omeneşti şi o şansă reală de ridicare a acesteia la comunicarea cu Dumnezeu, Părintele creaţiei şi al nostru. Din acceptarea sensului spiritual, vindecător şi înălţător al îndumnezeirii omului decurg şi consecinţe benefice în perimetrul social al existenţei. Mai întâi, pâinea cea cerească şi apoi cea de toate zilele! Mai întâi, curăţirea de păcate, iertarea, împăcarea şi împărtăşirea cu Preacuratele Taine şi apoi agapa!
Nu sunt satisfăcătoare pregătirile, masa şi darurile materiale de Crăciun fără participarea la Sfânta Liturghie şi la agapele creştineşti, prin care suntem invitaţii Mântuitorului la praznicul Naşterii Sale. Apoi ne invităm, ca fraţi şi prieteni, în casele noastre, unii pe alţii. Latura comercială este doar unul din cele din urmă aspecte, dacă le-am urmat mai întâi pe cele ce se cuvine să le urmăm. Nu putem înlocui aspectele comerciale, noi dorim să le convertim din simple exerciţii economice sau tradiţionale în acte filantropice, menite să-i ajute şi să-i bucure pe toţi! Crăciunul este sărbătoarea bucuriei spirituale şi apoi comunitare. Să nu dispară Hristos din nici o iniţiativă omenească la Naşterea Sa!
În ultimii ani, aspectul comercial al Crăciunului este din ce în ce mai prezent, mulţi dintre oameni nici nu mai fac diferenţa între sărbătoarea creştină şi cea importată din Occident. Cu toate acestea, sunt şi anumite aspecte pozitive ale sărbătorii, printre care şi bradul, care au fost primite şi adaptate la creştinism. Care sunt aceste aspecte pozitive şi care sunt acelea la care ar trebui să renunţăm?
În parte s-a răspuns la acest aspect. Desigur, cât suntem oameni pe pământ trebuie să recunoaştem şi semnificaţia şi rolul acestor manifestări mai lumeşti. Dar să nu se izoleze total în interese comerciale. Să nu îngăduim, ca şi creştini, secularizarea totală a sărbătorii. Ce putem cumpăra, pentru bucuria sufletului, din magazine?! Aceasta este, în fond, problema. Să nu reducem sărbătoarea doar la aspectele trecătoare şi prea lumeşti. Evident, sunt anumite aspecte pozitive şi în iniţiativele economice ale darurilor de Crăciun. Cele ce contribuie la bucuria decentă şi la înzestrarea omului şi a casei cu semne ale sărbătorii trebuie apreciate, cu măsură şi după posibilităţile fiecăruia. Ar fi mult mai utilă oferirea de daruri simbolice şi mai ales de ajutoare pentru cei nevoiaşi. Putem transforma darurile materiale în mesaje spirituale prin filantropie. Bradul şi celelalte podoabe venite din Occident au intrat deja, în mod echilibrat, în tradiţia noastră. Păcat este atunci când vechile şi sfintele noastre tradiţii, obiceiuri şi manifestări de Crăciun dispar sau sunt modernizate cu scopul ignorării identităţii, specificului şi bogăţiei sufletului creştin românesc. Să asculte creştinii, tinerii şi noi toţi de mesajul Bisericii, în care găsim mereu cumpăna dreaptă între partea duhovnicească şi cea omenească a Sărbătorii.