Creştinătatea de pretutindeni aşteaptă sărbătoarea Naşterii Domnului, în fiecare an, ca pe o împlinire unică, mântuitoare şi aducătoare de lumină, bucurie, înnoire şi sfinţenie.
Cuvintele proorocului Isaia, cel care a descris ca un martor „plinirea vremii” Naşterii după trup a Domnului Iisus Hristos, arătând în ce fel „poporul cel ce locuia întru întuneric a văzut lumină mare” (Isaia 9, 1) şi în ce chip a avut loc această „luminare a neamurilor” (Isaia 42, 6), dobândesc o nouă strălucire şi actualitate, cu fiecare prăznuire a acestei mari sărbători a Crăciunului.