Pastorala pascală a PS Mihail al Australiei:

PRIN CRUCEA DOMNULUI HRISTOS, SPRE BIRUINŢA VIEŢII ASUPRA MORŢII 

† M I H A I L
Prin Harul lui Dumnezeu
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Australiei
si Noii Zeelande

Preacucernicilor parinti si dreptmaritorilor crestini
Har, Mila si Pace de la Hristos Domnul
iar de la Noi parintesti binecuvantari.

„Daca Hristos n-a inviat, atunci zadarnica este propovaduirea noastra, zadarnica insa si credinta voastra” (I Cor. 15,14)

Iubiti credinciosi si credincioase,

Hristos a Inviat!

Sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos este sarbatoarea bucuriei si a luminii, a vietii si a pacii. Astazi ne bucuram pentru ca „aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea”; si pentru aceasta cantam impreuna „Desi te-ai pogorat in mormant, Cel ce esti fara de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit si ai inviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicand femeilor mironosite Bucurati-va! si apostolilor Tai pace daruindu-le, Cel ce dai celor cazuti ridicare” (Condacul, glasul al 8-lea). Invierea Domnului este sarbatoarea luminii, pentru ca din mormantul intunecat, Hristos Domnul a inviat si „toate s-au umplut de lumina si cerul si pamantul si cele dedesubt…”. Prin cruce Hristos Domnul a impacat pe Dumnezeu Tatal cu neamul omenesc. Pentru aceasta, Domnul cel inviat le graieste ucenicilor, zicand „Pace Voua” iar ucenicii „s-au bucurat vazand pe Domnul” (In. 20, 19-20).

Dreptmaritori crestini,

Mantuitorul nostru Iisus Hristos a vestit ucenicilor Sai mai inainte, ca se apropie de Patimi si de Moarte, indemnandu-i la staruinta in rugaciune. El a considerat jertfa ca singura cale posibila de a reda viata intregii lumi, care se indepartase de Dumnezeu Tatal: „si, dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aibe viata vesnica” (In. 3,14-15).

Desi era Dumnezeu adevarat si Om adevarat, in afara de pacat, Iisus a acceptat Patimile in mod liber si real, stiind ca moartea Sa este o jertfa de ispasire adusa lui Dumnezeu Tatal pentru toti oamenii „El a gustat moartea, pentru fiecare om” (Evr.2,9). Apostolii, respectand Legea, pregateau Pastele iudaic pentru a sarbatori impreuna cu Domnul Iisus, dar El devine „Pastele nostru, prin cinstitele lui Patimi” (I Cor. 5,7), caci prin cruce se implineste scopul Intruparii Sale:”Nu trebuia oare, ca Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa?” (Lc.24,26). Pentru aceasta, Biserica, in Canonul Invierii, canta: „Ziua Invierii, popoare sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamamt la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta”.
In ascultare deplina fata de voia lui Dumnezeu Tatal, cu evlavie si smerenie adanca, El ne arata ca scopul misiunii Sale pamantesti este mantuirea si viata vesnica la care se poate ajunge prin jertfa pe cruce.

In acelasi timp, Patimile Domnului au adus si proslavirea Sa. Inaintand spre moartea pe cruce, Iisus se descopera ca Dumnezeu tot mai mult si de aceea Invierea este momentul suprem al proslavirii Sale dar si de schimbare a noastra, fapt pentru care Sfantul Apostol Pavel ne indeamna „sa-I dam multumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinta prin Domnul nostru Iisus Hristos” (I Cor.15, 57).

Iubiti frati si surori in Domnul cel Inviat,

Puterile religioase si politice L-au invidiat si L-au dusmanit pe toata perioada misiunii Sale pamantesti si L-au condamnat pe nedrept la moarte pe cruce, o executie umilitoare, rezervata sclavilor. Crucea era dispretul total si tortura cea mai cruda si mai oribila. si totusi a acceptat-o liber si linistit. Ceea ce Il intrista insa pe El, care cunostea inimile si gandurile oamenilor, era atitudinea poporului lui Israel care cu cateva zile mai inainte Il primesc in Ierusalim si Il aclamau: „Osana, Fiul lui David”( Mt. 21,9),”Binecuvantat este Imparatul Cel ce vine in numele Domnului” (Lc. 19, 38), iar apoi multi se vor lepada de El. Pentru aceasta era trist stiind ca aici, in Ierusalim, proorocii si dreptii Vechiului Testament si-au varsat sangele, anticipand jertfa Sa, care se apropia. Pentru aceasta, cand S-a apropiat si a vazut cetatea, a plans pentru ea, proorocind: „Daca ai fi cunoscut in ziua aceasta cele spre pacea ta! Vor veni zile peste tine cand dusmanii te vor impresura, te vor face una pamantul si pe fiii tai care sunt cu tine, pentru ca n-ai cunoscut vremea cercetarii tale”(Lc. 19, 41-44). Durerea Ii cuprinse inima pentru ca „Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit” (In. 1,11). Multimea a devenit insetata de sange nevinovat, pe care il vor cere cu multa inversunare. Putini au ramas alaturi de El in timpul Patimilor, Mortii si dupa Inviere. Sfintii Apostoli si cei apropiati lor Il vad si Il aud dupa Invierea din morti timp de patruzeci de zile, timp in care sunt pregatiti pentru misiunea de a propovadui Evanghelia la toata lumea. In aceasta perioada Apostolii se intaresc in credinta, aud invatatura Domnului despre imparatia lui Dumnezeu si primesc fagaduinta Duhului Sfant. 

La Cincizecime Duhul Sfant se coboara peste Sfintii Apostoli (F.A. 2,4) si se intemeiaza Biserica crestina, ca Trup al Lui Hristos si templu al Duhului Sfant.

Iubiti credinciosi,

Jertfa unica a Domnului Iisus Hristos este actualizata astazi prin jertfa euharistica. In Biserica, la Sfanta Liturghie, prin rugaciunea slujitorilor – episcop, preot si diacon, si a comunitatii liturgice, Hristos se jertfeste si se imparte lumii spre viata vesnica. Astfel, cu constiinta curata, marturisiti de pacate, ne impartasim cu El care se da in forma vazuta a painii si vinului, transformat in Trupul si Sangele Sau, insemnand semnul crucii pe trupul nostru pentru ca prin Cruce, Hristos Domnul ne-a impacat cu Dumnezeu Tatal, prin Cruce ne-a deschis portile vietii celei vesnice.
Sfantul Apostol Pavel scrie corintenilor: „Hristos m-a trimis … sa binevestesc, nu cu intelepciunea cuvantului, ca sa nu se faca zadarnica crucea lui Hristos. Caci cuvantul crucii este nebunie pentru cei pieritori, iar pentru noi cei ce ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 17-18).

Anul acesta in special – 2013, care a fost inchinat in Patriarhia Romana ca „An omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena”, pentru ca se implinesc 1700 de ani de libertate religioasa acordata crestinilor de catre imparatul Constantin cel Mare, prin Edictul de la Milan (in anul 313), ne amintim de minunea pe care a trait-o imparatul Constantin. El a vazut semnul crucii pe cer, alaturi de care scria: „In acest semn vei invinge”. Imparatul a crezut in aceasta descoperire, punand semnul crucii pe steagurile si pe scuturile armatei sale, care a iesit invingatoare in lupta cu armata lui Maxentiu, mult mai numeroasa.

Prin inspiratia divina, Sfantul Constantin ramane credincios crucii Domnului, pe care o descopera mama sa, Imparateasa Elena, la Ierusalim, iar prin masurile luate in timpul lor, cei doi impatati au devenit protectori ai crestinismului, aparatori ai unitatii Bisericii si ai libertatii crestinilor.

Noi ne bucuram de roadele acestor actiuni ale sfintilor Bisericii crestine si suntem chemati sa-L primim si sa-L marturisim pe Hristos Domnul Cel Inviat din morti, asa cum L-au primit cu bucurie Apostolii si femeile mironosite si sa-L marturisim prin faptele si prin viata noastra, asa cum L-au marturisit Mucenicii, Dascalii, Invatatorii Bisericii noastre si toti inaintasii care au avut in ajutor crucea cea datatoare de viata. Cu acest semn vom invinge si noi in lupta noastra duhovniceasca spre Imparatia lui Dumnezeu, datatoare de viata, lumina si pace dumnezeiasca.

La sarbatoarea Invierii Domnului va transmitem cele mai alese urari de sanatate si bucurie, pace sufleteasca si ajutor in toata lucrarea cea folositoare, impreuna cu salutul pascal:

„Hristos a Inviat”.

Al vostru catre Domnul rugator,

† M I H A I L
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Australiei si Noii Zeelande