Părintele Patriarh, făcând referire, la cuvintele femeii din mulţime care ridicându-şi glasul ei a zisfericit este pântecele care te-a purtat şi fericit este pieptul care te-a alăptat, a arătat că învăţăm de la femeia din popor că ori de câte ori Îl vedem pe Hristos trebuie să ne gândim şi la Maica Sa, la fiinţa care L-a născut ca om şi care L-a crescut, L-a purtat pe braţele ei şi L-a arătat lumii ca fiind Mântuitorul lumii, Izvorul Vieţii veşnice şi a fericirii veşnice: „Această legătură dintre Hristos Domnul şi Maica Domnului se vede din faptul cum femeia din popor o cinsteşte pe ea. Hristos Domnul când a auzit aceste cuvinte a zis: Aşa este, fericită este mama care m-a născut şi m-a crescut, dar fericiţi sunt şi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc . Prin aceasta Maica Domnului devine icoana tuturor credincioşilor, icoana întregii Biserici care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl întrupează, îl arată concret în faptele credinţei, ale sfinţeniei, ale bunătăţii. Deci, Maica Domnului apare ca fiind icoana Bisericii celei vii care ascultă cuvântul lui Dumnezeu, iar cuvântul lui Dumnezeu devine sensul, temelia şi împlinirea vieţii oamenilor. Deci, Maica Domnului este icoana vie a Bisericii”.

„Astăzi, Biserica noastră prăznuiește sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și a mutării ei nu numai cu sufletul, ci și cu trupul la cer. Această sărbătoare, fiind cea mai mare sărbătoare a Maicii Domnului este prăznuită cu o deosebită evlavie. Maica Domnului are 9 zile de pomenire în calendar dintre care 5 cu culoare roșie. Aceasta este cea mai mare și este fixată de Biserică în ultima lună a anului bisericesc, în ziua a noua după marea sărbătoare a Schimbării la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, care ne arată slava Sa înainte de Pătimirea Sa pentru a arăta slava învierii și slava celei de-a doua veniri a Sa să judece viii și morții a cărei Împărăție nu va avea sfârșit. Slava Domnului de la schimbarea la Față se împărtășește sfinților și cei mai apropiați sfinți ai Domnului se împărtășesc de mai multă slavă, mai multă lumină veșnică, netrecătoare. Maica Domnului este ființa umană Preasfântă, Preacurată, Preabinecuvântată, care se împărtășește cel mai mult din harul, din lumina și slava lui Hristos, pentru că din ea s-a născut Hristos ca om, Fiul veșnic al lui Dumnezeu”, a mai spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Părintele Patriarh a evidenţiat faptul că mutarea Maicii Domnului la Ceruri este o icoană a mutării, existențiale a celor care cred în Hristos de la viața pământească la viața cerească.

„Sărbătoarea aceasta a fost fixată de Biserică în luna august pentru ca să ne arate nouă Taina Bisericii exprimată de ea și anume Taina Bisericii care ne trece, ne mută din lumea aceasta trecătoare în Împărăția Cerurilor cea netrecătoare; ne mută de la viața omenească trecătoare, plină adesea de necazuri, de ispite, de supărări la viața cea netrecătoare, la bucuria, fericirea și lumina Preasfintei Treimi. Mutarea Maicii Domnului la Ceruri este o icoană a mutării, a mutației existențiale a celor care cred în Hristos. Aceştia trec de la viața pământească la viața cerească. Sărbătoarea este numită adormire, nu moarte pentru că Hristos Domnul a binevoit ca trupul din care S-a născut El și a luat propriul trup să nu fie dat stricăciunii. Astfel, Maica Domnului moare dar nu rămâne în moarte, ci după trei zile a fost ridicată în mod tainic și cu trupul la cer, în templul cel nefăcut de mână omenească din ceruri, pentru că Fiul ei a arătat iubire față de ea și cinstire prin însuși faptul că nu a lăsat trupul ei să fie cuprins de stricăciune și nici să nu rămână în moarte, deoarece El, Hristos Fiul, care S-a născut din ea, deși a trecut prin moarte, a biruit moartea prin Înviere și s-a înălțat întru slavă la ceruri ca să ne dăruiască nouă viață veșnică. Și Cel care S-a născut din Fecioara Maria, Biruitorul morții, Cel care nu a cunoscut stricăciunea și S-a ridicat întru slavă după ce a biruit moartea, El o ridică pe ea, El o mută pe ea din mormânt în Ceruri. De aceea, Sfântul Ioan Damaschin spune că Maica Domnului, ca fiică a lui Adam cel vechi, prin ascultare față de o rânduială a legiuitorului, a asumat urmare a vinei, a greșelii protopărinților Adam și Eva și a trecut prin moarte. A împărtășit aceeași stare pe care o au toți oamenii trecând prin moarte, pentru că o consecință primordială a păcatului a fost moartea, dar nu a rămas în moarte, ci a fost dusă la viață, fiind Maica Vieții. De aceea, în troparul sărbătorii de astăzi se spune că „întru naștere, fecioria ai păzit, întru adormire, lumea nu ai părăsit de Dumnezeu născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă ceea ce eşti Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Totodată, Patriarhul României a arătat că deşi se mută la Ceruri, Maica Domnului rămâne în Biserică pururi ca rugătoare pentru noi.

„Maica Domnului, deşi se mută la Ceruri, nu este indiferentă la ceea ce se întâmplă la viaţa oamenilor pe pământ, ci cu rugăciunile ei din Ceruri şi cu ajutorul pe care îl trimite celor care cred în Fiul ei şi o cinstesc pe ea, aceasta este mereu prezentă în Biserică. De aceea, Sfântul Ioan Damaschinul spune cum vom numi trecerea ta? Nu o putem numi moarte, căci nu ai rămas în moarte, ci o numim adormire şi mutare şi nepărăsire, adică nu ne-ai părăsit şi, deşi, eşti în ceruri cu trupul, în slava Fiului Tău, eşti în acelaşi timp prezentă în Biserica lui Hristos şi eşti rugătoare pentru noi şi izbăveşti din moarte sufletele noastre. Moartea înseamnă aici despărţirea omului de Dumnezeu. Deci, Maica Domnului rămâne în Biserică pururi ca rugătoare pentru noi înaintea tronului Fiului Ei şi al Preasfintei Treimi”, a mai spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Părintele Patriarh a evidenţiat faptul că Maica Domnului este icoana Bisericii rugătoare, este mijlocitoare şi rugătoare nebiruită (se spune în cărţile noastre de cult) adică nerefuzată: „Ea a arătat la nunta din Cana Galilei că a putut schimba timpul, a devansat timpul facerii de minuni a lui Hristos şi, la rugămintea ei, ca să ajute familia nou întemeiată care nu mai avea vin, Hristos a schimbat apa în vin arătând prin această că la fiecare cununie când invităm pe Hristos, pe Maica Domnului, pe Apostoli primim binecuvntarea lui Hristos care sfinţeşte viaţa noastră şi transformă firescul în ceresc, transformă viaţa zisă naturală în viaţă binecuvântată, în pregătire pentru Împărăţia Cerurilor. Maica Domnului este ocrotitoarea familiei, ocrotitoarea copiilor, ocrotitoarea părinţilor, ea însuşi fiind mamă care a născut şi a crescut pe pruncul Iisus, ea este ocrotitoarea fecioarelor pentru că a rămas pururi fecioară, este ocrotitoarea călugărilor şi călugăriţelor din mănăstiri, este ocrotitoarea slujitorilor sfântului altar: a diaconilor, preoţilor şi arhiereilor pentru că Hristos Domnul este arhiereul cel veşnic, este Marele preot, este slujitorul Tatălui pentru mântuirea oamenilor”. 

„În această zi de sărbătoare a Maicii Domnului ne rugăm ei ca să ne ocrotească, să ne ajute să ne întărim în credinţă, să creştem copii în credinţă, să avem grijă e cei bolnavi, de cei săraci, de cei flămânzi, de cei care nu se mai pot ajute ei înşişi şi atunci devenim mâinile iubirii milostive a lui Hristos şi mâinile milostive a Maicii Domnului”, a mai adăugat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La final, Părintele Patriarh a dăruit pentru biblioteca mănăstirii mai multe cărţi liturgice şi de folos duhovnicesc. De asemenea, maica stareţă a dăuit Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române o icoană reprezentând pe Sf. Prooroc Daniel, iar Mitropolitului Basarabiei, ÎPS Petru o icoană reprezentând pe Maica Domnului. Totodată, Înaltpreasfinţia Sa a mulţumit Patriarhului României pentru invitaţia de a sluji la hramul aşezământului monahal de la Techirghiol.

Aşezată aproape de malul Mării Negre, în staţiunea balneară Techirghiol, Mănăstirea „Sfânta Maria” îşi are începutul în anul 1928, când patriarhul Miron Cristea a cumpărat aici o casă cu 16 camere. Aici a fost înfiinţat un sanatoriu preoţesc, deservit de câteva monahii, pentru clerul din întreaga ţară. Mai târziu, în 1951, a fost adusă aici o bisericuţă de lemn de la stâna regală din Sinaia, luând fiinţă un schit de maici, iar sanatoriul a devenit o anexă a schitului.

FOTO: ZIARUL LUMINA