Biserica Ortodoxă Română se află astăzi, 17 martie 2013, în Duminica izgonirii lui Adam din Rai. La Sfânta Liturghie s-a citit pericopa evanghelică de la Sf. Ev. Matei, capitolul 6, versetele de la 14 la 21.
În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat învățăturile ce reies din Evanghelia de astăzi, făcând referire la perioada Postului Sfintelor Paşti.
Perioada Postului este perioadă de apropiere mai mare de Dumnezeu, o perioadă de intensificare a legături noastre duhovniceşti cu Dumnezeu, o perioadă de sporire, de creştere duhovnicească în relaţia noastră de credinţă vie şi iubire smerită faţă de Dumnezeu, a arătat Preafericirea Sa evidenţiind apoi învăţăturile centrale ce reies din pericopa evanghelică de astăzi.
„Evanghelia pe care Biserica a rânduit-o a fi citită în Duminica a IV-a din perioada Triodului sauDuminica Izgonirii lui Adam din Rai este scurtă ca text, dar plină de înţelesuri duhovniceşti folositoare pentru perioada de post în care intrăm împreună, cler şi popor; Biserica întreagă intră în perioadă de post. Mântuitorul nostru Iisus Hristos mai întâi vorbeşte despre importanţa iertării greşelilor semenilor noştri pentru ca şi Dumnezeu să ne ierte nouă greşelile noastre. Apoi, Mântuitorul vorbeşte despre modul de postire spunând că atunci când postesc oamenii nu trebuie să fie trişti, ci postul să se facă cu bucurie, într-un mod firesc, fără a atrage atenţia prin faţa posomorâtă, fără să căutăm slava de la oameni pentru că postim. În partea a treia a textului evanghelic de astăzi Mântuitorul vorbeşte despre comori. Ce fel de comori adunăm în viaţa noastră? Comori materiale trecătoare, instabile şi permanent în pericolul de a-şi pierde valoarea sau comori netrecătoare şi sigure, comorile duhovniceşti care se adună în suflet, în inimă şi care sunt singurele comori pe care le luăm în Ceruri”, a precizat Preafericirea Sa.
Iubirea milostivă este mai tare decât păcatul
Părintele Patriarh a vorbit apoi despre scopul final al acestei perioade de post şi anume dobândirea iubirii milostive care ne face asemănători cu Dumnezeu Cel Milostiv: „Evanghelia ne cheamă să începem această perioadă a Postului Sfintelor Paşti prin iertarea acordată semenilor noştri şi prin cererea de iertare din partea lor şi astfel omul merge spre Hristos Cel Răstignit şi Înviat, Cel care a iertat greşelile celor care l-au răstignit şi a arătat prin aceasta că iubirea milostivă este mai tare decât păcatul, decât violenţa, decât dedublarea, decât toate formele de degradare ale fiinţei umane. Deci, iubirea milostivă este scopul principal al tuturor nevoinţelor duhovniceşti din perioada Postului Sfintelor Paşti. Scopul final al acestei perioade de luptă duhovnicească este dobândirea iubirii milostive care ne face asemănători cu Dumnezeu Cel Milostiv”.
Fiecare om este liber în măsura în care poate iubi pe Dumnezeu şi pe semenii săi
De asemenea, Patriarhul României a vorbit despre importanţa nevoinţei în vederea dobândirii iubirii milostive, darnice şi iertătoare.
„Mântuitorul Iisus Hristos ne cheamă să adunăm comoara iubirii milostive în suflete şi această iubire milostivă, darnică şi iertătoare nu se dobândeşte doar prin simplă dorinţă, ci ea necesită şi multă nevoinţă, nevoinţă înseamnă tăierea voii proprii şi împlinirea voii lui Dumnezeu în viaţa noastră. Cuvântul nevoinţă, după cum remarca părintele Petroniu Tănase de la Schitul Românesc Prodromu din Muntele Athos, nu este un simplu exerciţiu de asceză, ci este în primul rând renunţarea la voinţa proprie pentru a împlini voia lui Dumnezeu în viaţa noastră, eliberarea de voinţa pătimaşă, egoistă prin ridicarea ei la un nivel duhovnicesc superior, acela al voinţei de a asculta de Dumnezeu de a-l iubi pe Dumnezeu şi pe semenii noştri astfel încât numai omul cu voinţă asemănătoare cu Dumnezeu este cu adevărat liber, este liber pentru că poate iubi. Fiecare om este liber în măsura în care poate iubi pe Dumnezeu şi pe semenii săi”, a spus Preafericirea Sa.
Iubirea milostivă este o comoară care se dobândeşte prin biruinţă asuprea duhurilor rele
În Evanghelia de astăzi avem programul complet şi concentrat al urcuşului spre Înviere, al pregătirii pentru Sfintele Paşti, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel arătând că acest urcuş cuprinde două componente: învierea sufletului din moartea păcatului şi simţirea ca arvună, încă din timpul Postului, a bucuriei Sfintelor Paşti.
„Deci, comoara pe care noi o adunăm numită iubirea milostivă este o comoară care se dobândeşte prin biruinţă asuprea duhurilor rele care încearcă să despartă pe om de Dumnezeu, să-l facă neascultător, nemilostiv, neîngăduitor şi nepăsător din punct de vedere duhovnicesc. Deci, avem în Evanghelia de astăzi programul complet şi concentrat al urcuşului spre Înviere, al pregătirii pentru Sfintele Paşti. Acest urcuş spre înviere are două componente, în primul rând învierea sufletului din moartea păcatului, din mormântul egoismului, al orgoliului al vieţii pătimaşe şi eliberarea sufletului din această moarte duhovnicească ca uitare, despărţire, neascultare de Dumnezeu, neînfrânare, iar a doua componentă este simţirea ca arvună, încă din timpul Postului, a bucuriei Sfintelor Paşti prin întâlnirea mai deasă, prin împărtăşirea euharistică mai deasă cu Hristos cel Răstignit şi Înviat. Deci, prin această perioadă ne înfrânăm de la bucate de origine animală pentru a putea să ne hrănim mai mult duhovniceşte cu hrana pe care ne-o oferă Dumnezeu în cuvintele Sfintei Scripturi, în rugăciune, în sfintele slujbe, în primirea iertării ca urmare a spovedaniei şi prin primirea iubirii milostive în sufletul nostru, în fiinţa noastră întreagă, a lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat”.
Postul care nu este însoţit de rugăciune nu este o lucrare duhovnicească
Totodată, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că postul reprezintă nu numai o înfrânare de la bucate, ci şi de la păcate.
„Este vorba de o postire a întregii fiinţe, nu numai materială ci şi spirituală. Aceasta înseamnă o transformare a noastră din oameni care sunt obişnuiţi cu un mod de viaţă păcătos, în oameni care prin înfrânare, rugăciune, milostenie, pocăinţă, dobândesc gândirea lui Hristos, folosind gândurile, cuvintele şi faptele ca manifestări ale prezenţei iubirii milostive şi smerite a lui Hristos în viaţa noastră. Postul nu este o înfometare, ci este o schimbare a hranei dând prioritate hranei duhovniceşti faţă de hrana materială. Postul care nu este însoţit de rugăciune nu este o lucrare duhovnicească, ci doar un exerciţiu de a cultiva estetic corpul sau din punct de vedere igienic şi medical. De ce? Pentru că rugăciunea este hrana principală a postitorului. Cine se înfrânează de la cele materiale trebuie să sporească rugăciunea şi să intensifice hrana spirituală prin citirea Sfintelor Scripturi, prin spovedanie şi împărtăşanie mai deasă şi prin săvârşirea faptelor de milostenie în mod mai intens”, a spus Preafericirea Sa.
În continuare, Preafericirea Sa, a subliniat importanța recunoașterii propriilor noastre greșeli, mai ales în perioada postului: „Duminica a ceasta a izgonirii lui Adam din Rai se numeşte aşa deoarece ea ne aminteşte de ce a pierdut Adam Raiul şi anume pentru trei greşeli. În primul rând pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, în al doilea rând că nu a postit, nu s-a înfrânat şi în al treilea rând că nu s-a pocăit pentru greşeala sa, ci în loc să se pocăiască s-a scuzat acuzând pe altul. Ori, perioada postului este perioada în care noi scuzăm pe alţii acuzându-ne pe noi înşine. Ne recunoaştem propriile noastre greşeli nu judecăm greşelile altora, ci le recunoaştem pe cele care le-am săvârşit”.
În cuvântul său, Părintele Patriarh a arătat că prin postul de 40 de zile din pustie şi prin respingerea celor trei ispite Hristos Domnul a vindecat comportamentul lui Adam cel neascultător, nepostitor şi nepocăit.
„Ascultarea de Dumnezeu şi înfrânarea sunt lucrări pe care însuşi Mântuitorul ni le arată în timpul postului său de 40 de zile în pustie când a respins cele trei ispite: lăcomia consumului de bunuri materiale, lăcomia de a stăpâni lumea şi lăcomia de slavă deşartă, de autoafirmare egoistă a omului în izolare de Dumnezeu şi adesea împotriva semenilor săi. Mântuitorul Hristos, respingând aceste ispite, de fapt vindecă comportamentul lui Adam cel neascultător, nepostitor şi nepocăit. De aceea, în duminica aceasta a izgonirii lui Adam din Rai, Hristos Domnul ne vorbeşte despre post, despre nevoia de a aduna comori duhovniceşti în sufletul nostru; această duminică a izgonirii lui Adam din Rai pentru că nu a postit ne îndeamnă la un urcuş duhovnicesc pentru recuperarea raiului, pentru reîntoarcerea în Paradis”, a spus Preafericirea Sa.
Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că postul este expresia iubirii noastre faţă de Dumnezeu şi nu ceva constrângător, ci o ofrandă a iubirii omului faţă de Dumnezeu.
„Postul în ortodoxie nu este o obligaţie exterioară impusă, nu este o formalitate, nu este ceva constrângător, ci este o ofrandă a iubirii omului faţă de Dumnezeu. Postul este o manifestare a iubirii noastre faţă de Dumnezeu. Cum? Prin faptul că arătam dragoste faţă de Dumnezeu Dăruitorul mai mult decât dorinţă de a consuma darurile materiale pe care ni le-a dat. Când ne înfrânăm de la mâncăruri şi de la lăcomia materială în general, dar ne gândim la Dumnezeu Dăruitorul vieţii noastre atunci noi stabilim o prioritate şi anume îl iubim pe Dumnezeu în rugăciune şi in fapte buna mai multe decât lucrurile materiale primite de la El pentru a trăi biologic. Cu alte cuvinte, postul este expresia iubirii noastre faţă de Dumnezeu şi cine înţelege că postul este dăruire de sine ca iubire faţă de Dumnezeu pentru a se umple mai mult în suflet de iubirea milostivă a Lui Dumnezeu nu simte greutatea postului. Deci, postul este adunarea comorilor de lumină de har de la Dumnezeu, de iubirea lui Hristos în sufletul nostru”, a spus Patriarhul României.
În prima duminică a Postului Sfintelor Paşti, Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica Ortodoxiei. Aceasta a fost sărbătorită pentru prima dată la 11 martie 843, în cea dintâi duminică a Postului Mare.
FOTO: ZIARUL LUMINA