Sfântul Maximos Cavsocalivitul (Μαξίμους ο Καυσοκαλυβίτης), Preadumnezeiescul Părinte al Bisericii, e pomenit pe 13 ianuarie şi a trăit 95 de ani. Şi am ales această Sfântă Icoană, care îi povesteşte viaţa pe scurt, pentru a sublinia fiecare secţiune în parte a icoanei.

Prima secțiune ne vorbește despre rugăciunea sa în fața Icoanei Maicii Domnului. Adică despre relația sa de mare profunzime cu Maica lui Dumnezeu. Pe care a rugat-o să-i dea harul rugăciunii minții[30]. Și a simțit în inima sa „o căldură și o flacără ce venea din Sfânta Icoană” și astfel a început să spună rugăciunea lui Iisus în mod tainic. Minune pe care i-a mărturisit-o Sfântului Grigorie Sinaitul[31].

Sfântul Maxim devenise monah la 17 ani[32] și trăia nebunia pentru Hristos în Marea Lavră[33]. Iar Maica lui Dumnezeu i s-a arătat de trei ori în vedenie și l-a trimis pe vârful muntelui Athos[34]. Sfântul Maxim a ascultat porunca Născătoarei de Dumnezeu și îl vedem, în a doua secțiune de sus, pe vârful Athosului, având o nouă vedenie a Maicii Domnului. Căci după multe ispite demonice, el a văzut-o pe Maica Domnului în multă slavă, ca o Împărăteasă, înconjurată de mulți Sfinți, având în brațe pe Ziditorul a toate[35].

Și Sfântul Maxim i s-a adresat Maicii Domnului, spunându-i: „Bucură-te cea cu dar dăruită, Domnul este cu tine!”[36]. Iar ea a spus către el: „Primește dar asupra diavolilor[37], cinstite pătimitorule, și locuiește în Muntele Atonului [Athosului]; căci aceasta este voia Fiului meu, ca să te sui la vârful faptei bune și să te faci dascăl și povățuitor al multora, ca să-i mântuiești”[38].

Și a primit și pâine dumnezeiască, pe care, atunci când a mâncat-o[39], „l-a înconjurat de sus o lumină dumnezeiască și a auzit laudă cerească. Iar Născătoarea de Dumnezeu s-a suit la ceruri și bună mireasmă a rămas în vârful muntelui, încât Sfântul a rămas uimit”[40].

În a treia secțiune a Icoanei îl vedem pe Sfântul Maxim arzându-și colibele în care locuia temporar. Cavsocalivitul tocmai asta înseamnă: arzător de colibe[41]. Obicei pe care Sfântul Maxim l-a integrat în nebunia sa pentru Hristos după ce a rămas profund dezamăgit de un ascet bătrân, căruia el i-a mărturisit marile sale vedenii dumnezeiești, iar acela l-a crezut „rătăcit și amăgit”[42] de demoni.

Și pentru ca să se smerească continuu, Sfântul Maxim locuia în câte „o colibă mică din iarbă și din frunze”[43] și după o vreme o ardea și pleca în altă parte[44].

În a 4-a secțiune a Icoanei avem dumnezeiasca și experiențiala discuție dintre Sfântul Maxim și Sfântul Grigorie Sinaitul. Pe care Părintele Stăniloae a introdus-o în Filocalia 8[45].

Sfântul Grigorie l-a căutat și a vorbit cu el și a aflat de la el marea sa experiență mistică.

Și Sfântul Grigorie l-a sfătuit să își înceteze nebunia sa pentru Hristos și să vorbească oamenilor, pentru ca să ia plată mai multă în ceruri pentru că a venit în folosul altora. Și Sfântul Maxim l-a ascultat[46]! A început să locuiască lângă o peșteră, într-o chilie improvizată, făcută din ramuri și buruieni[47].

A cincea secțiune a Icoanei nu îl prezintă pe Sfântul Maxim întins pe pământ cizburând. Minune copleșitoare despre care ne-a dat mărturie scriitorul vieții sale[48], Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped[49]. Acesta îl aștepta la chilia sa pe Sfântul Maxim…și l-a văzut în depărtare[50]. Însă, ne spune Teofan, „o!, minune, am văzut pe Sfântul că s-a înălțat de la pământ sus în cer și, ca un vultur înaripat, zbura pe deasupra pădurii celei dese și a pietrelor celor mari și venea spre mine. Deci, văzându-l zburând în acest fel, m-am cutremurat și am strigat: „Mare ești, Doamne!”. Iar de frică m-am tras puțin înapoi, și într-o clipeală de ochi a sosit și Sfântul acolo, unde stăteam eu. Dar ce cânta, eu nu am înțeles, însă mă minunam. Am căzut deci la picioarele lui și l-am primit. Iar el m-a întrebat de când am venit în locul acesta. Apoi, apucându-mă de mână, m-a dus în coliba lui; și după aceea m-a învățat și m-a sfătuit mult, zicându-mi: „Caută să nu spui cuiva ceea ce ai văzut, atât[a] [timp] cât voi fi în această viață””[51].

—————————-

[28] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, Ed. Episcopiei Romanului și Hușilor, Mănăstirea Sihăstria, 1993, p. 220.

[29] Dumnezeiasca sa Icoană am preluat-o de aici: http://3.bp.blogspot.com/-Id1djLMOlVE/VK4LxtcDqAI/AAAAAAAAYrM/0H3h7uM_Mj0/s1600/13.%2BMAXIMOS%2BKAUSOKALUBITHS%2B(2).jpg.

[30] Din viața Cuviosului Părintelui nostru Maxim Cavsocalivitul, în Filocalia românească, vol. 8, trad., introd. și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, București, 1979, p. 541. [31] Ibidem.

[32] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, ed. cit., p. 204. [33] Idem, p. 205-206.[34] Idem, p. 206. [35] Idem, p. 207. [36] Ibidem. [37] Putere asupra demonilor. [38] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, ed. cit., p. 207. [39] Ibidem.[40] Ibidem. [41] Idem, p. 208. [42] Ibidem. [43] Ibidem. [44] Ibidem.

[45] Filocalia românească, vol. 8, ed. cit., p. 541-545.

[46] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, ed. cit., p. 213. [47] Idem, p. 213-214.[48] Idem, p. 218. [49] Idem, p. 203, n. *. [50] Idem, p. 218. [51] Ibidem.

Sursa: teologiepentruazi.ro