Preafericitul Patriarh Chiril a condus slujba privegherii la catedrala „Sfânta Treime” a Misiunii duhovniceşti ruse din Ierusalim

Preafericitul Patriarh Chiril a condus slujba privegherii la catedrala „Sfânta Treime” a Misiunii duhovniceşti ruse din Ierusalim

 

*

În seara zile de 10 noiembrie 2012 Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a sosit la Misiunea duhovnicească rusă din Ierusalim. La poartă, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a fost întâmpinat de şeful Misiunii duhovniceşti ruse arhimandritul Isidor (Minaev), de clerici şi membrii Misiunii, de stareţa şi surorile mănăstirii Gornensky.

În timpul privegherii la catedrala „Sfânta Treime” a Misiunii, împreună cu Preafericitul Patriarh au slujit: mitropolitul de Volokolamsk Ilarion, preşedintele Departamentului pentru relaţii externe bisericești al Patriarhiei Moscovei; prim-vicepreşedintele Sinodului Arhieresc al Bisericii Ruse din Străinătate arhiepiscopul Marcu al Berlinului, Germaniei şi Marii Bretanii; episcopul de Solnecinogorsk Serghii; arhimandritul Isidor (Minaev) şi membrii Misiunii în treaptă de preot; vicepreședintele Departamentului pentru relații externe bisericești protoiereul Nicolae Balaşov; secretarul DREB pentru relaţii interortodoxe protoiereul Igor Iakimciuk; protoiereul Pavel Al-Alam (Patriarhia Ierusalimului).

Printre cei prezenţa la serviciul divin au fost ierarhii Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului: mitropolitul de Kapitoliad Isihii (Patriarhia Ierusalimului), reprezentantul Patriarhului Ierusalimului pe lângă scaunul Patriarhal de la Moscova arhimandritul Stefan (Dispirakis), preşedintele Departamentului sinodal informaţional V.R. Legoida, numeroşi pelerini, care au umplut biserica.

Arhimandritul Isidor, adresându-se după încheierea serviciului divin către Preafericitul Patriarh cu un cuvânt de salut, a menţionat în special că în această zi este marcată o dată semnificativă în istoria catedralei „Sfânta Treime” a Misiunii: se împlinesc 140 de ani de la sfinţirea ei.

În calitate de dar memorabil de la Misiunea duhovnicească rusă din Ierusalim, dumnealui i-a înmânat Preafericitului Stăpân odăjdii arhiereşti.

În cuvântul său de răspuns Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a spus:

„Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, cuvioase părinte Isidor, dragi părinţi, fraţi şi surori, maici egumene!

Vă felicit cordial cu ocazia marii sărbători pentru voi: într-adevăr, astăzi se sărbătoreşte aniversarea a 140 de ani de la sfinţirea mare a acestui sobor. Câte s-au întâmplat în anii trecuţi! Aceste ziduri au văzut slava prezenţei ruse aici, în Palestina, şi mulţime de pelerini. Apoi ele au fost martorii evenimentelor îngrozitoare politice în Orientul Apropiat, martorii pustiirii treptate a Palestinei Ruse. Am văzut această pustiire, venind încoace prima dată în anul 1969. Pe parcursul a câtorva decenii, vizitând catedrala „Sfânta Treime”, am oficiat aici servicii divine, de fapt, între zidurile goale: în biserică erau circa zece oameni, cineva din ei – un pieton intrat întâmplător. Este greu de imaginat, văzând câţi oameni astăzi umplu catedrala.

Acei ani au fost din cei mai grei, când Sfânta Rusie era ruptă de acest loc haric, de pământul, sfinţit de tălpile ale Însuşi Mântuitorului. Doar grupuri mici de pelerini a câte 10-12 persoane erau trimise de către Biserică în Pământul Sfânt de două ori pe an, şi mai mult nici un fel de legături. Situaţia se înrăutăţea şi din cauza relaţiilor rele dintre Uniunea Sovietică şi Israelul.

În acea vreme între Rusia şi Pământul Sfânt era ridicat un perete enorm, se părea că este de netrecut. Cu mila lui Dumnezeu noi astăzi putem mărturisi că acest zid s-a prăbuşit: sute de mii de pelerini din toată Rusia Sfântă – din Rusia, Ucraina, Belarusi, Moldova, precum şi din ţările din străinătatea apropiată, unde locuiesc ruşi, vin în Pământul Sfânt pentru a se închina cu inima la marele har, pe care îl emană sfintele ei relicte.

Şi în timpurile grele, când era imposibil să gândeşti la vizitarea Sfintei Rusii, aici, în Ierusalim, niciodată nu se stingea rugăciunea pentru pământul nostru. În anii de după revoluţie truda cu privire la păstrarea Palestinei Ruse a luat-o asupra sa Biserica Rusă din Străinătate. Lipsită de susţinere financiară şi politică, ea, bazându-se doar pe propriile forţe, a păstrat sfintele relicte ale Palestinei Ruse. După cel de-al doilea Război Mondial a apărut posibilitatea de a trimite încoace slujitori ai bisericii de la Moscova. Însă atunci prezenţa ruşilor pe pământul Sfânt era adumbrită de scindarea din Biserică, dese erau neînţelegerile şi conflictele amare. Nu exista o prezenţă deplină a Bisericii Ruse aici.

Când de la înălţimea zilei de azi privim la acele zile din trecut, adresându-ne Domnului, nu putem să nu spunem: ”Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni” (Ps. 76:13). Căci noua realitate a apărut pe neaşteptate, a anulat orice eforturi omeneşti, toate gândurile viclene ale oamenilor, şi astăzi noi avem posibilitate să ne atingem de sfintele relicte ale acestui pământ, să luăm puterea harului lui Dumnezeu de la Mormântul Dătător de Viaţă, să ducem acasă emoţiile vii şi puternice duhovniceşti, care nicăieri în altă parte nu pot fi obţinute decât aici, în acest loc.

Pe parcursul întregii istorii, în faţa Mormântului Domnului ardea permanent o candelă, ea era susţinută de Patriarhul Ierusalimului, de frăţia Sfântului Mormânt, care s-au rugat şi se roagă pentru întreaga lume ortodoxă şi pentru toţi oamenii. În corespundere cu tradiţia existentă în Ortodoxie, după alegerea mea în tronul Patriarhal de la Moscova, eu am venit într-o vizită de pace la Biserica Ierusalimului, la Patriarhul ei Preafericit, la clerul şi poporul ei evlavios. Se bucură inima mea de faptul cum se organizează relaţiile între cele două Biserici, cum apar noi oportunităţi pentru vizitarea Pământului Sfânt de către concetăţenii noştri. Mă bucur, de asemenea, că locurile sfinte ale Palestinei Ruse se umplu de pelerini evlavioşi.

Cu bucurie privind la aceste evenimente, să ţinem minte jertfa taţilor noştri, a fraţilor şi surorilor, care în cei mai grei ani au păstrat aici prezenţa rusă duhovnicească şi nu au pierdut speranţa că într-un anume moment vor cădea obezile şi se vor prăbuşi pereţii şi din nou va fi restabilită comunicarea duhovnicească dătătoare de viaţă dintre Pământul Sfânt şi Rusia istorică”.

În amintirea serviciului divin, Preafericitul Patriarh a transmis arhimandritului Isidor (Minaev) o Evanghelie, care cândva se afla pe pristolul catedralei „Sfânta Treime” a Misiunii duhovniceşti ruse din Ierusalim, iar ulterior s-a pomenit în Rusia. „După întronarea mea, cineva a venit cu această Evanghelie, spunând ceea ce ştia: ea este din Ierusalim, şi cerea să o returnez în această catedrală „Sfânta Treime” de îndată ce va avea loc vizita mea Patriarhală”, a relatat Preafericitul Stăpân. „Aş vrea să înmânez această relictă istorică, această sfinţenie Dumneavoastră, părinte  Isidor. Se prea poate că nu este întâmplător că acest eveniment are loc într-o zi, când sărbătorim o sută patruzeci de ani de la sfinţirea acestei sfinte biserici”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a înmânat şefului Misiunii o cruce pectorală; tuturor celor prezenţi în biserică au fost împărţite icoane ale Mântuitorului Cel Nefăcut de Mână cu binecuvântare Patriarhală.

Serviciul de comunicare al DREB/Patriarchia.ru