La 17 iunie 2013, în ajunul sărbătoririi  aducerii moaştelor sfântului cuviosului mare cneaz Igor de Cernigov şi Kiev, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala în cinstea sfântului cneaz Igor de Cernigov din suburbia Moscovei Peredelkino. După terminarea serviciului divin Preafericitul Stăpân s-a adresat către credincioşi  cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi părinţi, fraţi şi surori,

Îmi exprim profunda satisfacţie că de ziua pomenirii sfântului cuviosului cneaz Igor de Cernigov am avut posibilitatea să oficiez Dumnezeiasca liturghie în această frumoasă biserică nou construită, a cărei aniversare de un an noi azi o sărbătorim. Noi de asemenea am oficiat în această biserică marea taină a hirotoniei în treaptă de episcop a arhimandritului Leonid, care trebuie să fie episcop ortodox în oraşul Buenos-Aires, să fie păstor, responsabil de continentul Americii de Sud, pentru păstoriţii ortodocşi ce se află acolo.

Azi mai avem un mare eveniment. Proslăvind pomenirea sfântului cuviosului cneaz Igor de Cernigov, noi ne amintim şi de viaţa lui. Mulţi dintre voi cunosc bine viaţa sa, dar eu aş vrea să vă atrag atenţia la circumstanţele canonizării lui.

Din punctul de vedere istoric, sfântul cuviosul cneaz Igor nu este un erou. Şi acesta este răspuns tuturor celor care deseori se adresează către Biserica Ortodoxă Rusă cu rugămintea a canoniza pe vreun anume erou, vreun conducător de oşti, vreo personalitate anumită, care a dobândit multe merite în faţa Patriei. De cele mai dese ori Biserica noastră aceste rugăminţi nu le satisface, deoarece noi canonizăm nu eroi şi nu personalităţi marcante, dar pe sfinţi. Drept că se întâmplă că într-o personalitate se uneşte totul – şi eroismul, şi nevoinţa, şi multele talente, fie în calitate de conducător de oşti, fie de conducător al statului; dar pe baza pildei cneazului Igor noi putem clar înţelege ce este cel mai decisiv pentru ca omul să fie recunoscut sfânt.

Sfântul Igor a devenit cneaz al Kievului în depărtatul an 1146. Aşa s-a întâmplat că poporul nu l-a acceptat. Unii kieveni în genere nu îi iubeau pe toţi cnejii din neamul Oligovici, iar era Oligovici. Nu a reuşit să se menţină Igor pe tronul cnejilor kieveni nici o lună, cum a fost dat jos, iar pe locul lui a venit alt cneaz. Şi nu a fost suficient că a fost scos de pe tron – orice se întâmplă, lumea politicii este crudă, unii vin, alţii pleacă – el a fost ucis de kieveni, deşi nu avea nici o vină în faţa lor. Trupul lui însângerat şi mutilat a fost tras prin tot oraşul, făcându-se o fărădelege.

Dar ce e cu cneazul Igor? Se prea poate că el s-a opus scoaterii de pe tron, a organizat părtaşii săi, a aranjat încă o luptă fratricidă?  El cu smerenie a cedat tronul marilor cneji şi cu smerenie a primit moarte de mucenic.

Pe acei oameni, care primesc suferinţă nu pentru Hristos, nu pentru credinţă, dar acceptă suferinţe, arătând în acest timp puterea duhului creştin, a smereniei şi a dragostei, noi îi numim „mult-pătimitori”. Sfântul cuviosul cneaz Igor de Cernigov a fost un astfel de mult-pătimitor, aidoma rudelor sale – primii sfinţi ruşi Boris şi Gleb.

Noi ştim că în istoria noastră au fost şi alţi mult-pătimitori. Aş vrea să numesc azi numele încă a unui mult-pătimitor – sfântul ierarh Filip, mitropolitul Moscovei.

Sfârşitul lui aminteşte foarte mult de sfârşitul sfântului Igor de Cernigov – aceleaşi patimi politice, care pe unul l-au lipsit de cnezat, iar pe altul – de tronul sfinţitului ierarh al Moscovei. Aceleaşi cauze de ucidere, nimic în comun neavând cu mărturisirea credinţei sau cu încercarea de a-l face pe om să se lepede de credinţă. În ambele cazuri pricinile au fost altele. Dar şi în primul caz, şi în cel de al doilea, Biserica noastră a îngenunchiat în faţa jertfei acestor oameni. În anul 1147 sfântul cneaz Igor a fost ucis. Iar peste trei ani, în anul 1150, au început să se întâmple tămăduiri la mormântul său. Puteţi să vă imaginaţi starea sufletelor acelora, care l-au alungat pe cneazul lor, care mişeleşte şi în mod criminal l-au omorât. Se prea poate, aceşti oameni veneau şi se rugau la rămăşiţele lui pământeşti, ca să primească ajutor, să se tămăduiască de boli.

Moaştele sfântului cneaz Igor au fost aduse din oraşul Kiev, care nu l-a primit şi care a devenit locul morţii sale muceniceşti, în oraşul Cernigov, unde se odihnesc în catedrala din secolul al XII-lea, ce s-a păstrat până în zilele noastre.

Noi ştim că, în esenţă, tot aşa a fost omorât şi sfântul ierarh Filip. La ieşirea din biserică veţi vedea două sculpturi, două monumente minunate – lui Igor de Cernigov şi sfântului ierarh Filip al Moscovei. Ele stau alături – în primul rând, pentru că aceşti sfinţi, şi unul, şi celălalt, L-au proslăvit pe Domnul în smerenia lor, în credinţa fermă şi dragostea pentru oameni; L-au proslăvit fără a se teme de moarte. Dar mai este o cauză, de ce aceste monumente sunt alături. Aici, după cum ştiţi, se află reşedinţa Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii. Ei iată, conacul pe al cărui teritoriu se află reşedinţa, este conacul istoric al boieriilor Kolycev. În interiorul conacului se află un monument vechi, pe care sunt scrise numele celebre ale celor, care au aparţinut la familia Kolycev. Au fost conducători de oşti, boieri cunoscuţi şi printre ei sfântul ierarh Filip (Kolycev), mitropolitul Moscovei, mult-pătimitorul.

Iată astfel se îmbină azi câteva teme în acea acţiune, pe care urmează să o săvârşim. Noi vom sfinţi monumentele acestor doi sfinţi, pe care îi uneşte dragostea pentru Dumnezeu şi oameni chiar şi până la moarte, acceptarea morţii cu o putere creştină şi demnitate smerită, precum şi această apropiere geografică: în acelaşi loc sunt situate şi biserica în cinstea sfântului cneaz Igor, şi acel pământ pe care a trăit sfântul ierarh Filip şi toată familia lui.

Aş vrea să aduc mulţumire cordială acelor oameni, care au luat asupra lor truda de ridicare a acestor două minunate monumente. Mulţumesc din inimă lui Igor Alexandrovici Naivalt, preşedintele „Companiei Baltice de construcţii”. Pe mijloacele acestei companii şi pe mijloacele personale ale lui Igor Alexandrovici a fost construită măreaţa biserică, care se deosebeşte de toate bisericile oraşului Moscova, dar şi ale Bisericii Ruse, prin frumuseţea sa de basm, prin căldură, lumină. Noi v-am felicitat un an în urmă, Igor Alexandrovici, şi azi, de ziua ocrotitorului Dumneavoastră ceresc, aş vrea să vă aduc în dar această icoană a Maicii Domnului de la Vladimir, ca să vă păzească de orice rău şi să vă întărească în trudele Dumneavoastră şi în facerea de bine.

Iar acum vă propun să ieşim cu toţii afară, unde vom săvârşi o scurtă rugăciune şi vom sfinţi monumentele  celor doi mult-pătimitori – sfântul cuviosul cneaz Igor de Cernigov şi sfântul ierarh Filip, mitropolitul Moscovei. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii