Predica Preafericitul Patriarh Chiril de ziua adormirii cuviosului Serghie, egumenul de Radonej, ţinută de pe balconul blocului Patriarhal al lavrei „Sfânta Treime” a cuviosului Serghie
.
La 8 octombrie 2012, de ziua adormirii cuviosului Serghie, egumenul de Radonej, a toată Rusia făcător de minuni, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” de la lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie şi a oficiat un Te Deum în cinstea cuviosului Serghie pe piaţa Lavrei. După terminarea Te Deum-ului, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat de pe balconul blocului Patriarhal către participanţii la solemnităţi cu o predică.
Dragi părinţi, fraţi şi surori, vă felicit cordial cu ocazia marii sărbători a pomenirii sfântului cuviosului şi purtătorului de Dumnezeu părintelui nostru Serghie, egumenul de Radonej.
De fiecare dată, când venim la Lavră, noi ne atingem nu doar de istoria Patriei noastre – noi ne atingem de izvoarele ei duhovniceşti. Unul din aceste izvoare a fost jertfa duhovnicească a cuviosului Serghie de Radonej. În depărtatul secol al XIV-lea el a făurit aici o mănăstire – în desişul pădurii, în depărtare de localităţi şi, probabil, puţini şi-au putut imagina că pe acest loc va străluci Lavra Sfintei Rusii, că jertfa duhovnicească a multor oameni va aduce roade enorme, că pe acest loc de multe ori în istoria Rusiei se va hotărî soarta ei, inclusiv în cei mai groaznici ani ai năvălirilor tătaro-mongole şi ai intervenţiei poloneze.
Într-adevăr, noi stăm cu voi acum pe pământ sfânt. Însă Lavra era puternică nu datorită puterii zidurilor cetăţii şi nu datorită puterii armamentului său, pe care practic nu l-a deţinut. Lavra a fost întotdeauna puternică prin forţa duhului şi fidelitatea faţă de credinţa ortodoxă. Deoarece anume puterea duhului, puterea rugăciunii, puterea credinţei a fost comoara principală a acestui loc, încoace veneau din toate colţurile Sfintei Rusii oameni, care erau însetaţi de jertfa duhovnicească; care ardeau de dorinţă să-şi arate în faptă credinţa. Ce semnifică aceasta? Semnifică doar una – că un om sfânt este un purtător real, vădit al prezenţei harului lui Dumnezeu în lume, el este cea mai vie mărturie a existenţei lui Dumnezeu. Ca să-şi întărească credinţa, oamenii întotdeauna au apelat la cei puternici cu duhul, ca, atingându-se de ei, să devină singuri mai puternici.
Astăzi, se prea poate ca niciodată, Lavra, care este centrul spiritual al Sfintei Rusii, duce această mărturie despre prezenţa harului lui Dumnezeu. Noi venim încoace, în primul rând, pentru ca să ne atingem de sfintele moaşte ale cuviosului Serghie, ca să luăm de la el har şi fiecare, cine intră sub bolţile catedralei ”Sfânta Treime”, simte acest har, în caz dacă inima nu i-a încremenit. El simte o mişcare deosebită a Duhului lui Dumnezeu, el simte că se află într-un loc sfânt. Închinându-ne la moaştele sfântului cuviosului Serghie, noi ne închinăm harului lui Dumnezeu, care ni se arată prin aceste sfinte moaşte, şi plecăm de aici mângâiaţi, înaripaţi, întăriţi în credinţă, capabili să facem fapte bune şi să mărturisim despre credinţa noastră.
Sfântul cuviosul Serghie a început viaţa cu nevoinţă. Nevoinţa semnifică purtarea jertfei duhovniceşti, iar jertfa întotdeauna presupune dezicerea de sine. Jertfa nu se poate săvârşi acolo, unde omul are grijă doar de sine, de bunăstarea lui, de bani, de carieră, de deşertăciune. Jertfa întotdeauna cere dăruirea de sine în numele apropiaţilor şi îndepărtaţilor, în numele soluţionării multor probleme pământeşti şi cereşti, care cer dăruirea de sine de la om. Jertfa este un fel de răstignire pentru Hristos. Cu o astfel de jertfă a început viaţa cuviosului Serghie, şi el creştea din putere în putere, iar actualmente este pentru noi un măreţ exemplu al faptului că dacă dorim să trăim aşa, cum Domnul ne-a poruncit, dacă dorim să urmăm marilor sfinţi ai lui Dumnezeu, trebuie să ne învăţăm să trăim aducând jertfă, mai mare sau mai mică – totul depinde de faptul, câtă putere avem, ce situaţie ocupăm, care va fi influenţa rezultatelor acestei jertfe pentru cei din jur. Dar noi trebuie să o săvârşim prin dezicerea de sine, prin sacrificiu, prin capacitatea de a sluji faptei şi idealurilor supreme ale lui Dumnezeu.
Dacă omul nu se schimbă din punct de vedere duhovniceşte, dacă în viaţa lui nimic nu se întâmplă, înseamnă că el degradează. Cât este de important ca fiecare din noi să înţeleagă ce se petrece cu noi în mod real – creştem sau stăm pe loc. Dacă stăm pe loc, înseamnă că degradăm, înseamnă că nu mergem pe calea cuviosului Serghie, nu mergem pe calea sfinţilor. Anume de aceea noi trebuie să avem grijă de gândurile noastre, de faptele noastre, în permanenţă evaluându-le în faţa propriei conştiinţe şi în faţa lui Dumnezeu în timpul rugăciunii. Şi dacă omul doreşte să meargă spre cele de sus, dacă fiecare zi adaogă măcar o părticică la puterea lui duhovnicească, aceasta înseamnă că un astfel de om se află pe calea mântuirii.
Cu lucruri mici a început jertfa cuviosului Serghie şi s-a încheiat în calitatea de egumen al întregii Rusii, s-a încheiat cu mii de pelerini, care în această zi, în pofida timpului posomorât, vin ca să se închine la sfintele lui moaşte. Să-l rugăm deci pe cuviosul şi purtătorul de Dumnezeu părinte al nostru Serghie să ne ajute să creştem duhovniceşte din putere în putere, să ne ajute să învăţăm a face jertfe, mari sau mici. Noi trebuie să ţinem minte că fără jertfă nu există mântuire şi atunci nici un fel de greutăţi şi ispite, nici exterioare, nici interioare, nu ne vor împiedica să mergem pe acea cale, pe care a mers cuviosul Serghie, egumenul de Radonej, iar împreună cu el şi marea ceată a sfinţilor de Radonej, călugări proslăviţi şi neproslăviţi ai acestui sfânt lăcaş. Fie ca binecuvântarea cuviosului Serghie, rugăciunea lui pentru Patria noastră, pentru Biserica noastră să ne ajute fiecăruia din noi să mergem pe acea cale, pe care el a trasat-o pentru mulţi şi mulţi – pentru acei care prin viaţa lor au proslăvit numele lui Dumnezeu. Amin.
Vă felicit cu ocazia sărbătorii, dragii mei! Vă doresc pace, binecuvântare, credinţă puternică! Să vă ţineţi de credinţă cu toată puterea, educaţi în credinţă pe copiii voştri, pe nepoţii voştri. Să ţineţi minte – credinţa ortodoxă este piatra unghiulară a existenţei noastre naţionale, şi atât de clară şi pe înţeles este acest adevăr în măreţile ziduri istorice ale lavrei sfântului Serghie. Să vă păzească Domnul!
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii