Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea Soborului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după liturghia în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin
La 8 ianuarie 2013, de sărbătoarea Soborului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala Patriarhală „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin (or. Moscova). După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.
Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi părinţi, fraţi şi surori!
Astăzi Biserica sărbătoreşte Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Sub această denumire se subînţelege sărbătoarea în cinstea rudelor după trup ale Domnului şi Mântuitorului nostru – Logodnicul Iosif, sfântul împărat, proorocul şi psalmistul David şi sfântul Iacov, fratele Domnului şi primul episcop al Ierusalimului.
Logodnicul Iosif, văduv, pe care la al 80-lea an de viaţă arhiereul l-a binecuvântat să o ia în casă pe Fecioara Maria pentru păstrarea virginităţii şi purităţii Ei, care l-a educat pe Mântuitor în copilărie ca un tată, care i-a ferit pe Preacurata Fecioara Maria şi pe nou-născutul Prunc Iisus de la mânia lui Irod prin fuga în Egipt, este proslăvit de Biserică ca ruda cea mai apropiată după trup a Domnului şi Mântuitorului nostru.
Astăzi Biserica pomeneşte, de asemenea, pe sfântul împărat, prooroc şi psalmist David, deoarece linia genealogică a lui Iosif era din neamul lui David. Anume sfântul împărat, proorocul şi psalmistul, care multe a făcut pentru întărirea credinţei în unul Dumnezeu, care a trăit o viaţă lungă, prin această viaţă şi-a pecetluit credinţa sa în venirea lui Mesia, a Mântuitorului, a Salvatorului lumii, Care a şi fost Domnul nostru Iisus Hristos, după trup fiind din neamul lui David, născut de Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioara Maria.
Logodnicul Iosif era căsătorit în prima căsătorie cu o femeie pe nume Salomia, ei au avut câţiva copii. Cel mai mare, Iacov, trăia împreună cu Iosif şi, conform tradiţiei, împreună cu el şi cu preacurata Fecioara Maria au fugit în Egipt. Biserica îl numeşte pe Iacov fratele Domnului şi primul episcop al Ierusalimului, deoarece, după înălţarea Mântuitorului, el a condus prima comunitate creştină la Ierusalim.
Pomenind rudele apropiate în trup ale Domnului şi Mântuitorului nostru, noi prin sărbătorirea bisericească afirmăm valoarea relaţiilor de familie, valoarea relaţiilor dintre rudele apropiate. Din păcate, azi viaţa se aranjează astfel, încât oamenii au pierdut închipuirea despre valoarea Dumnezeiască a familiei. De ce „valoarea Dumnezeiască?” Fiindcă familia este stabilită de Dumnezeu. Însă, asupra oamenilor azi se prăbuşeşte un torent informaţional, în care nu-şi găsesc locul valorile familiale – din contra, păcatul ca modalitate a vieţii este ridicat în rang de romantică de pseudoarta contemporană.
Multe familii se despart anume din cauza că oamenii devin incapabili în relaţii apropiate să îndeplinească porunca lui Hristos: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (vezi: Gal. 6:2). Tinerii, căsătorindu-se, în primul rând aşteaptă de la căsnicie voluptate. Însă căsnicia nu este doar voluptate şi comunicarea oamenilor ce se iubesc, este şi purtarea sarcinilor celuilalt. Iar sarcinile se arată şi în maladii, şi în scârbiri, şi în insuccese la serviciu, şi în pierderea bunăstării materiale, în pierderea locuinţei, a serviciului, – numai câte dificultăţi pot apărea în calea oamenilor! Iar aceste greutăţi trebuie să fie întâmpinate de familie ca fiind un tot întreg. Soţia nu trebuie să-i spună soţului în permanenţă că este un ratat, dacă cauza nu este păcatul sau vreo slăbiciune, cum se întâmplă deseori în cazul utilizării alcoolului. Soţia trebuie cu bărbăţie să perceapă o parte din ceea cu ce trebuie să se ciocnească soţul, inclusiv problemele, cu care va trebui să lupte.
Acelaşi lucru trebuie să-l facă soţii, să ia asupra lor sarcinile soţiilor, mai ales când sunt vizitate de maladii sau când pleacă tinereţea. Aceste sarcini soţii trebuie să le perceapă cu mulţumire lui Dumnezeu – pentru darul dragostei, pentru darul familiei, pentru darul copiilor şi cu bărbăţie să întâmpine diferitele modalităţi de ispite, păstrând fidelitate soţiei, familiei, unităţii căminului familial.
Sărbătoarea Naşterea Domnului este numită uneori sărbătoarea familială, nu doar din cauza că există tradiţia de a o marca în sânul familiei, dar şi pentru faptul că este sărbătoarea întregii familii. Pruncul Iisus s-a născut în familie. El era şi Dumnezeu, şi Om, Tatăl Lui era Însuşi Dumnezeu, dar, conform voinţei lui Dumnezeu, El s-a născut într-o familie de oameni. Alături de El erau nu doar Maica şi Logodnicul Iosif, dar şi alte rude, de aceea noi numim această sărbătoare ca fiind una de familie, care afirmă valorile de familie.
Dumnezeu a dorit ca instituţia familiei să fie legată de venirea Lui în lume. Prin Întruparea Domnului familia nu doar se sfinţeşte – ei i se transmite statutul Dumnezeiesc. „Ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu desparte” (Mc. 10:9) sunt cuvinte măreţe ale Scripturii Dumnezeieşti, care se realizează în relaţiile de familie. De aceea în această a doua zi a Naşterii lui Hristos rugăciunea noastră deosebită este pentru familii, pentru soţi şi soţii, pentru părinţi şi copii, pentru ca Domnul să ajute tuturor celor care vieţuiesc în căsnicie să-şi păstreze puritatea relaţiilor, dragostea, prietenia, susţinerea reciprocă, capacitatea de a purta greutăţile unii altora, transmiţând valorile familiale viitoarei generaţii, care într-o măsură şi mai mare este vulnerabilă în faţa acelui torent informaţional.
Să ne rugăm Domnului, Maicii Lui Preacurate, Logodnicului Iosif, împăratului David, lui Iacov, fratele Domnului, ca pentru rugăciunile lor Domnul să întărească şi să binecuvânteze familiile noastre, să fortifice dragostea dintre soţi, dintre copii şi părinţi, ca prin viaţa de familie să se realizeze acea măreaţă vocaţie a omului, care este legată de continuarea neamului, de educarea generaţiei viitoare în credinţă şi cuvioşie. Să ţinem minte că de la familie în multe depinde şi starea societăţii umane, iar de la starea societăţii umane depinde şi starea statului, starea întregului neam omenesc. Rugându-ne pentru bunăstarea familiilor, noi concomitent ne rugăm şi pentru cei care nu au familie, deoarece aluatul moralităţii, descoperită lumii prin relaţiile de familie, influenţând benefic asupra relaţiilor sociale, se reflectă benefic şi asupra vieţii oamenilor singuratici.
Să păstreze Domnul familiile noastre, părinţii şi copii, să ne ajute nouă tuturor să păstrăm credinţa ortodoxă, iar împreună cu ea – respectul în relaţiile familiale, date de Dumnezeu neamului omenesc. Amin.
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii