Predica Preafericitului Patriarh Chiril în Ajunul Botezului Domnului la catedrala „Hristos Mântuitorul”

La 18 ianuarie 2013, în Ajunul Botezului Domnului, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat liturghia sf. Vasile cel Mare şi cinul sfinţirii mari a apei la biserica „Schimbarea la Faţă” (de jos) a catedralei „Hristos Mântuitorul” la Moscova.

După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţia Voastră! Dragi părinţi, fraţi şi surori! Vă felicit cordial pe toţi cu ocazia marii sărbători – Botezul Domnului, Arătarea lui Dumnezeu.

În ajunul acestei mari sărbători noi sfinţim apa, sfinţim firescul fizic, natura fizică, mărturisind că prin naşterea, viaţa, suferinţele, moartea şi Învierea Domnului şi Mântuitorului în faţa noastră s-au deschis porţile ce duc în împărăţia Cerurilor, în Împărăţia harului lui Dumnezeu, în Împărăţia Duhului Sfânt. Noi vieţuim aici, pe pământ, încă în această lume, întinată de păcat, dar prin venirea în lume a Mântuitorului în faţa noastră s-a deschis poarta în Împărăţia Cerurilor, în comunicarea cu Însuşi Dumnezeu. În semn al acestei comunicări, în semn de această copărtăşire a neamului omenesc cu Dumnezeu, prin arătarea Fiului lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Iisus Hristos, ni se dăruieşte marea taină a sfinţirii apei.

Harul lui Dumnezeu, atingându-se de firea apei, transformă natura fizică. Apa rămâne a fi apă, se păstrează formula ei chimică, toate capacităţile ei fizice, dar ea se umple de harul lui Dumnezeu. Noi ştim că această apă capătă putere făcătoare de minuni. Cum am auzit adineaori în rugăciunea înainte de sfinţirea apei, această putere ajută oamenilor să depăşească maladiile, patimile, suferinţele, ajută să schimbăm lumea înconjurătoare. Anume de aceea noi ne stropim cu aghiasmă, stropim locuinţele noastre şi, precum a fost din totdeauna în Rusia, stropim pământul, care îi hrăneşte pe oameni, stropim vitele, pe cei apropiaţi şi pe cei depărtaţi. Harul lui Dumnezeu, arătat nouă prin venirea în lume a Mântuitorului, s-a oglindit atât de clar în acest dar al apei sfinţite.

Mulţi întreabă: prin ce se deosebeşte viaţa de până la venirea în lume a Mântuitorului de ceea cea a fost după venirea Lui? Răspunsul este următorul: prin darul harului lui Dumnezeu. Noi nu suntem singuri în această lume – în faţa noastră este deschisă uşa spre veşnicie, uşa în Împărăţia lui Dumnezeu, ni s-a dat posibilitatea de a ne atinge de puterea lui Dumnezeu şi harul, pogorând pe oameni, le schimbă viaţa.

Cu nimic altceva nu se poate de explicat prin ce modalitate s-a păstrat Biserica lui Dumnezeu, trecând pe parcursul a două mii de ani prin enorme încercări. Nici o organizaţie obştească, nici un stat, nici o instituţie laică nu s-a păstrat în decurs de două mii de ani, toate au fost măcinate de procesul istoriei. Doar ele deţineau putere, forţă, bani, domnie asupra lumii, precum a fost în Imperiul Roman – însă nimic nu s-a păstrat. Chiar monumente au rămas puţine, deoarece multe din ele au rămas sub stratul istoric de două mii de ani. Iar noi cu voi ne întâlnim în jurul pristolului Domnului, precum ucenicii în jurul mesei de la Cina cea de Taină. La fel ca şi primii creştini, care se ascundeau de prigoniri în catacombe, precum ulterior Biserica, care a căpătat libertate, în bisericile vechi, minunate prin frumuseţea lor, ale Romei şi ale Bizanţului, tot aşa şi noi ne adunăm azi, în secolul al XXI-lea, ca şi strămoşii noştri acum două mii de ani. Oare aceasta nu este o mărturie a puterii harului lui Dumnezeu, a prezenţei lui Dumnezeu în istoria omenirii?

Când noi luăm din aghiasmă, noi trebuie să ţinem minte că luăm dintr-o mare sfinţenie, ne atingem de o altă existenţă, de o altă realitate Dumnezeiască. Iată de ce noi trebuie cu evlavie să luăm din apa sfinţită. Uneori oamenii se grăbesc să ia aghiasmă şi să meargă la treburile lor, uneori vor să treacă mai repede decât vecinul său. Ce să mai ascundem, noi deseori turnăm aghiasma necuvios, vorbind în gura mare, iar uneori chiar intrând în conflict – din cauza slăbiciunii omeneşti, a unei nechibzuinţe, a neînţelegerii faptului ce semnifică pentru noi luarea aghiesmei.

Eu vă chem azi pe toţi să aveţi duh paşnic, bucurie, deoarece prin harul lui Dumnezeu ni se deschid uşile veşniciei, care ne arată calea către Împărăţia Cerurilor. Şi fie ca apa sfinţită, luată în bisericile lui Dumnezeu, de la fântâni, acolo, unde se săvârşeşte sfinţirea ei, să fie cu adevărat darul Sfântului Duh, să fie apa care curge în viaţa veşnică. Amin.

Vă felicit pe toţi cu ocazia sărbătorii!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii