Gabriel Bunge a fost tuns in schima mare:
http://www.cerkov-ru.eu/Епископ-Нестор-совершил-монашеский-постриг-протоиерея-Николая_a794.html
Zic cu durere ca, decat sa-i dea schima mare, mai bine se gandeau sa-l hirotoneasca si nu-l mai lasau sa slujeasca ca preot ne-fiind hirotonit. Mai precis, Gabriel Bunge a fost primit numai prin mirungere la ortodocsi si a fost lasat imediat sa slujeasca direct ca „ieromonah”, desi nu a fost hirotonit de ortodocsi preot si nici tuns in monahism de ei (ci de catolici, deci nu este lucratoare hirotonia, fiind nula). Prin cartile sale traduse la noi era prezentat de 15 ani incoace drept „ieromonah” si cunosc oameni care erau convinsi ca Gabriel Bunge era ortodox. Cam asa fac unii servicii teologiei Acordului de la Balamand, spre zapacirea poporului. La o miniconferinta tinuta la Man. Antim prin 1998, intrebat fiind de ce nu se face ortodox sau daca crede in invatatura Sfantului Grigorie Palama despre energiile necreate etc, Bunge a evitat sa raspunda si a zis ca el spera in reintoarcerea romano-catolicismului la invatatura primului mileniu. Adica, am inteles noi, nu avea constiinta ca ei sunt in afara Bisericii, ca au pierdut succesiunea apostolica in har si Adevar, ci doar ca sunt pe o cale gresita si este de ajuns sa redescopere vechea cale, fara sa vorbeasca de o intoarcere/primire in Biserica Ortodoxa. Probabil ca dupa mai bine de zece ani a inteles ca Vaticanul nu-si va schimba nicidecum pozitiile si a trecut la ortodocsi (slava Domnului!), insa se pare ca a fost lasat sa creada in continuare ca avea preotie valida, fiind primit fara hirotonie. Asa cred si cei care urmeaza Balamandului – si, iata ca sunt dintr-acestia si la rusi si in alte parti!
Cunosc cazuri in care teologi ortodocsi au cerut catolicilor sa nu se converteasca la Ortodoxie, desi aceia voiau. De ce? Pentru ca ar fi fost inutil, pentru ca erau bine unde erau, pentru ca trebuie sa pastram diversitatea in unitate etc etc. – teologia de la Balamand…
Cunosc si cazuri de oameni simplii, din popor, care in 1999, cand a venit papa Ioan Paul II la Bucuresti, au crezut sincer ca ne-am unit cu papa (la televizor se spunea in mod insistent ca suntem „Biserici surori”, ca suntem cei doi plamani ai Bisericii celei Una, Patriarhul de atunci spunea ca venirea Papei este dorita de Duhul Sfant, iar profesorii de la teologie si stundetii mergeau si-i pupau mana papei in semn de supunere si cerere de binecuvantare [mi se spunea ca „este, totusi, episcopul Romei”!]). Pe atunci, inca foarte tanar fiind si ne-existand nici profesori care sa ne invete Adevarul, nu-mi dadeam seama de gravitatea situatiei. Cand intrebam profesorii ce acorduri s-au facut cu romano-catolicii sau necalcedonienii (alaturi de Acordul de la Balamand mai exista acordul de la Chambesy cu necalcedoneenii – care si el trebuie lecturat cu multa grija, de vreme ce Patriarhia Antiohiei a ajuns sa aprobe si sa pun in act conslujiri de Liturghie cu necalcedonienii) dadeau din umeri. Nu stiam ca li se recunoscusera deja Tainele la Balamand, ca unii s-ar fi asteptat ca unul dintre cei doi (Papa sau Patriarhul) sa faca „un gest profetic” si sa se impartaseasca din potirul celuilalt – lucru care, slava Domnului, nu s-a intamplat! Am aflat mai tarziu aceste lucruri. Cu toate acestea, desi unii ma considerau (si, poate, ma considera) aberant, nu am mers sa pup mana papei sau sa iau de la el binecuvantare (desi multi in jurul meu o faceau). Constiinta, inima, mintea, trupul imi spuneau ca este gresit. Totusi, multi s-au lasat pacaliti, chiar si dintre cei cu functii de raspundere, cum spuneam.
Revenind la cazul lui Gabriel Bunge, nu inteleg, insa, de ce ii mai fac tunderea in schima de vreme ce si voturile monahale le avea de la romano-catolici. Adica, tainele ar fi valide/lucratoare la catolici, dar ierurgiile ar trebui repetate sau cum? Nu stiu ca in Apus sa se fi separat schima monahala in mare si mica, asa cum s-a facut intr-o epoca mai tarzie la noi. Nu stiu ca ordinul benedictin, din care facea parte Gabriel Bunge, sa aiba schime mari si mici – ca sa spui ca avea valida pe cea mica si acum o ia pe cea mare. Si in Rasarit au fost Sf. Parinti (de ex. Sf. Teodor Studitul in Testamentul sau) contra acestei separari in schima mare si mica, aratand ca ingerul nu i-a dat Sfantului Pahomie doua feluri de schima, ci doar una, adica pe cea mare (sa nu uitam ca numai in Bisericile de influenta slava se mai practica separarea in schima mare si mica).
Deci, inca o data: de botezarea lui ecumenistii rusi nu se ingrijesc (hai sa zicem ca s-a aplicat iconomia), de hirotonie nu se ingrijesc (aici e problema mare, mare), dar au grija sa-l tunda in schima mare???… Romantisme duhovnicesti legate de viata pustiei patristice, dar nu si de invatatura dogmatica patristica?… Stiu ca unele persoane (unii chiar ortodocsi!!!) au fost foarte atasate de Gabriel Bunge de pe vremea cand era romano-catolic, ca il admirau pentru ca se arata bland, linistit, ascetic, rugator. Dar, daca il iubim cu adevarat, si daca iubim mai mult pe Hristos, trebuie se intelegem ca trebuie sa urmam Adevarului. Si trebuie inteles tocmai ca Gabriel Bunge poate duce (si a si dus, cu sau fara voie) in eroare pe cei fara discernamant eclesiologic si constiinta dogmatica, oameni care trec usor peste invatatura Scripturii si a Parintilor si care confunda anumite trairi psihologice de pace si deschidere a inimii – pe care le aduc asumarea unor practici de tip filocalic ortodox chiar si la heterodocsi – cu darurile pe care numai primirea sacramentala in Ortodoxie le poate aduce. De altfel, cred ca si Gabriel Bunge a inteles acestea – de vreme ce a trecut in Biserica Ortodoxa. Mie nu-mi erau clare acest lucruri la acea vreme (ma impresionase si pe mine cumva Gabriel Bunge ca prezenta, dar la nivel formal – deh, mreaja in care cad incepatorii), dar cautand invatatura patristica am vazut ca este o problema si ca duhurile trebuie cercetate. Desigur, nu trebuie demonizat omul, dar trebuie avut mare grija. Am cunoscut convertiti apuseni care nu au depasit nivelul gandirii de tip Balamand. Pentru ei Ortodoxia este doar o varianta culturala, uneori perceputa ca exotica si, deci, interesanta si atragatoare, si nu spatiul UNIC al Adevarului si harului care „bate unde voieste” („vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu stii de unde vine si nici incotro se duce” – afirmatie scripturistica pe care insista relativistii ecumenisti care o interpreteaza tendentios), dar care ne-a si spus unde NU bate si NU VOIESTE: in toata erezia si necuratia (raspunsul pe care il da tot Scriptura, dar in interpretare patristica). Nu poti fi ortodox atata timp cat inca faci parte dintr-un corpus eclesial heterodox, ci te minti pe tine.
In plus, se aude ca in Apus (in special in spatiul mediteraneean) „preotii” catolici ii pacalesc pe romanii ortodocsi naivi botezandu-le copiii si conferindu-le certificate de botez „valabile si la catolici si la ortodocsi”. Alteori asemenea „preoti” (SI STIU CAZ PRECIS!) au ajuns sa ameninte pe preotul comunitatii ortodoxe (pe care il lasau sa slujeasca Liturghia pentru ortodocsi in bisericile catolice) ca daca mai face botezuri ortodoxe, atentie, pentru credinciosii ortodocsi (nu era vorba de a boteza convertitii catolici), ii dau afara din biserica pusa la dispozitie „frateste” de Vatican. Alteori, „preotii” catolici (de obicei greco-catolici) fac botezul prin scufundare si pacalesc ochii necunoscatorilor. Mai mult, la Athena (deci, nu in Apus – dar aud ca se fac lucruri asemenea si in Italia, spre exemplu), era scandal anii trecuti pentru faptul ca „preotii” greco-catolici se imbraca si slujesc exact ca ortodocsii (nu ca la noi, unde cultul lor s-a apusenizat si este mai greu sa te pacaleasca), si ii vaneaza pe muncitorii romani sau alti ortodocsi naivi, fara sa le explice ca sunt papistasi (li se dadeau chiar „tainele” catolice unor astfel de naivi). Mai exista si cazul catolicilor care vin si se impartasesc la ortodocsi „pentru ca au binecuvantare de la duhovnicul lor catolic”, pentru ca „Papa a dat voie” sa ne impartasim cu orientalii etc. Cine stie cazuri si detalii (sunt sigur ca citesc cele scrise aici si unii dintre romanii din diaspora), ar fi bine sa le faca publice!
Desigur, toate acestea sunt in legatura cu teologiile de tip Acordul de la Balamand care ii bantuie pe ecumenisti. Dar chiar si asa, ce rost avea sa-i dea schima mare? Tocmai pe aceasta nu i-o recunosteau – de vreme ce a fost atatea zeci de ani nu numai preot catolic, ci si pustnic catolic???? O taina se poate, o ierurgie nu?
Este un tip de inconsecventa in gandire, de lipsa de logica teo-logica de care nu ma mir la ecumenisti.
Dar poate imi scapa mie ceva… Stie cineva mai mult?
……
Adaug doar ca si aplecarea spre controversatul Evagrie (cartile lui Gabriel Bunge traduse la noi sunt dedicate in mod special teologiei ascetice evagriene; desi nu cunosc motivul pentru care a abordat cu precadere aceasta tema, cu siguranta nu Evagrie este persoana in care sa redescopere cineva „unitatea Bisericii primului mileniu” si sa se reintoarca la ea romano-catolicii) trebuie facuta cu mare grija, pentru ca unii au ajuns sa-l admire asa de mult pe Evagrie, incat incalca cugetul Bisericii si considera pe Evagrie ca fiind un nedreptatit, un mare neinteles. In duhul acesta antipatristic il aparau unii pe „ieromonahul” Gabriel Bunge, cand era membru al „Bisericii” Romano-Catolice, era in comuniune cu papa si purta, desigur, preotia cu care-l delegase papa (la catolici numai papa are voie de drept sa poarte omofor [pallium], pentru ca el este singur preot; ceilalti poarta omofor [doar unii episcopi catolici au pallium in zilele noastre, conferit ca distinctie de insusi papa!] si au preotie numai in masura delegarii lor de catre papa; ei poarta, intr-un sens, preotia papei, „loctiitorul lui Hristos”, acolo unde nu poate ajunge el direct: „Worn by the pope, the pallium symbolizes the plenitudo pontificalis officii (i.e., the „plenitude of pontifical office”); worn by archbishops, it typifies their participation in the supreme pastoral power of the pope, who concedes it to them for their proper church provinces. ” cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Pallium).
(vedeti mai ales commenturile sentimentaliste de aici: http://theologhia.wordpress.com/2007/12/30/ieromonahul-gabriel-bunge/)
„Limonariul”, insa, o alta carte folosita, de buna seama, doar de fanatici, antiecumenisti/traditionalisti si oameni fara bun simt (ca doar ne invata unii profesori de teologie cu mult bun simt ca la Sinodul V Ecumenic condamnarea lui Origen si a lui „avva” Evagrie – pe care unii, din greseala, il mai numesc „sfantul” Evagrie – a fost curata politichie si nedreptate, pt ca ar fi fost post mortem etc etc), zice cum vedeti mai jos (ca si Patericul si Sfintele Canoane ale Sinoadelor Ecumenice). Ce ne alegem?:
CAPITOLUL 26
VIATA FRATELUI TEOFAN, MINUNATA LUI VEDENIE SI DESPRE PARTASENIA CU ERETICII
Un batran cu numele Chiriac traia in lavra Calamon din apropierea sfantului rau Iordan. Si era batranul imbunatatit in fapte dumnezeiesti. La el a venit un frate strain din tinutul Dara, cu numele Teofan, ca sa-l intrebe pe batran despre gandul curviei. Batranul a inceput sa-l sfatuiasca cu felurite cuvinte de intelpciune si viata curata. Folosindu-se mult fratele din cuvintele batranului, i-a spus:
– Eu, avva, am partasanie in tara mea cu nestorienii. Din aceasta pricina numai pot ramane cu ei si vreu sa locuiesc impreuna cu tine.
Cand a auzit batranul de numele lui Nestorie s-a intristat de pierderea fratelui si l-a sfatuit si l-a indemnat sa se desparta de aceasta erezie vatamatoare si sa vina la sfanta sobornica si apostolica Biserica. Si i-a spus:
– Nu este alta mantuire decat numai in a cugeta drept si a crede ca Sfanta Fecioara Maria este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu.
– Intr-adevar, avvo, a raspuns fratele, toti ereticii asa spun: daca nu esti cu noi, nu te mantui. Sarmanul de mine nu stiu ce sa fac. Roaga-te deci Domnului ca Domnul sa ma incredinteze, prin fapta, care este credinta cea adevarata.
Batranul a primit cu bucurie cuvantul fratelui si i-a spus:
– Sezi in chilia mea si am nadejde in Dumnezeu ca bunatatea lui iti va descoperi adevarul!
Lasadu-l pe fratele in pestera s-a dus la tarmul Marii Moarte si s-a rugat pentru el. Si iata cam pe la ceasul trei dupa amiaza in ziua urmatoare, vede fratele pe cineva infricosator la vedere, stand in fata lui si-i spune:
– Vino si vezi adevarul!
Si luandu-l, la dus intr-un loc intunecos, cu miros urat si cu foc si-i arata in mijlocul focului pe Nestorie si Teodor, pe Eutihie si Apolinarie, pe Evagrie si pe Didim pe Dioscor si pe Sever, pe Arie si pe Origen si pe alti cativa.
– Iata, ii spune acela ce i s-a aratat, acesta-i locul pregatit ereticilor si celor ce urasc pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si celor ce urmeaza invataturile lor. Daca iti place locul, ramai in credinta ta! Dar daca nu vrei sa incerci chinul acesta, vino la Biserica cea sfanta si sobornica, asa cum ti-a spus batranul. Caci iti spun: chiar daca ai savarsi toate virtutile, ajungi in locul acesta daca n-ai dreapta credinta.
La cuvantul acesta fratele si-a venit in sine. Cand a venit batranul, i-a povestit toate cele intamplate asa cum le-a vazut si a trecut la sfanta sobornica si apostolica Biserica. Si a ramas impreuna cu batranul in Calamon. Dupa ce a stat multi ani cu el, a adormit in pace.
(http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/limonariu.htm)
Iertati-ma si rugati-va pentru mine, si, daca am gresit undeva, indreptati ne-uitand ca sunt si eu om cu pacate!
Pozitia dumneavoastra(a redactorului nu a blogmasterului) desi de incadreaza in acrivie lasa de dorit din mai multe motive.
1.nu ati citit nicio carte de Gabriel Bundge
2.Nu veti citi curand vreo carte de el
3.textul pe care l-ati scris arata ca aveti multe lacune vis-a-vis de Evagrie (n-ati citit nici Evagrie acuma vad din ce ziceti)
4.sunteti fanatic, antiecumenst si celelalte precum insasi va numiti
5.scrieti cu patima lucruri pe care Parintii le-ar fi grait, dar altfel, cel putin primele dati cand ar fi vorbit de o problema – cu dragoste
…
289.sa arunce cu piatra cine nu a are pacate
ştii care-i diferenţa dintre ăsta şi popa „ortodox” de prin urbele şi cătunele mioritice? Ca aceea dintre o rachetă sol-sol şi o pocnitoare chinezească cu confetti…
@ o sora:
1. Am citit si Evagrie, am citit si din Gabriel Bunge (nu tot) si, intamplator sau nu, l-am si cunoscut si am si vorbit cu el personal. Nu am spus niciunde ca este un om rau sau ca nu este un om de treaba. Spun, insa, cu tarie, ca lucrurile sunt lunecoase (si stiu si opiniile publice ale celui care a publicat scrierile lui Gabriel Bunge despre ascetismul Evagrian) si este evident si cunoscut faptul ca in lumea teologica moderna multi au alunecat in acest sens pe o panta gresita. Roadele le-am cunscut deja si nu sunt in acord cu invatatura patristica: relativismul. De aceea le si combat teologic! Deci, aici este vorba de o discutie legata de altceva. Atata tot! Si, da aveti dreptate, sunt un om cu pacate, cu patimi. Asa cum am si spus in mail.
2. Intrucat dumneavoastra, in mod vizibil, nu aveti patimi, va multumesc de cuvantul plin de duh si dragoste, de cunoastere si intelegere pe care-l dati si, mai ales, de faptul ca nu aruncati prima cu piatra in mine. Insa, in inselare pacatelor mele, cred de folos sa fac adaugirile de fata.
3. Faptul ca am trimis ceva pe mail unui cunoscut nu inseamna ca am si cerut sa fie publicat. El este un comment al meu de pe alt site. Daca ati fi citit contextul, poate va lamureati despre ce este vorba.
4. Personal sau prin mail, am spus lucrurile de mai sus de multe ori, si, atat cat ne-am priceput la acea vreme, am incercat (asa cum scrie si in mail), sa le spunem si personal lui Gabriel Bunge, cu dragoste si pace (spun „ne-am” pentru ca nu eram numai eu, ci si un parinte de la man. Antim care era de fata si care ne-a deschis si noua ochii – la acea vreme inca pe jumatate vrajiti). Credeti-ma ca stiu mai multe si nu spun tot ce stiu!
5. Nu sunt femeie, deci nu are rost sa va adresati catre mine cu „insasi va numiti”…
6. Am facut aici niste adaugiri. De data aceasta publicate la cere: http://acvila30.ro/2011/10/09/mm-up-date-ieromonahul-gabriel-bunge-nu-a-fost-nici-macar-miruns-pentru-ca-asa-este-practica-la-rusi/
Ca sora ce sunteti, va salut cu sarut dreapta!
@ sanda: Eu nu m-as aventura sa fac astfel de afirmatii. Mai ales ca am intalnit preoti cu viata sfanta prin „urbele si catunele mioritice”. Unii, trecuti la Domnul au si moaste (de exemplu, un preot obscur, fara opera academica ca personajele ne-„mioritice” care va impresioneaza, care a facut inchisoare pe vremea comunistilor, si se numeste Ilie Lacatusu). Ramane sa avem ochii pentru a-i vedea. In general nu este bine a trai prin astfel de comparatii superficiale si generalizatoare. In plus, racheta sol-sol, asa cum ii spune si numele, nu este in stare sa sa inalte la cer si sa ramana acolo, ci se prabuseste strivind pe multi; in ea s-au investit multe chestii savante scumpe, dar, oricat de sofisticata si teleghidata ar fi, aerodinamica si placuta ochiului la vedere, ea este gandita, totusi, pentru a ucide! Pocnitoarea chinezeasca cu confetti (=dubla cacofonie?), are macar avantajul ca este simpla, inofensiva (cel putin ca scop pentru care a fost creata) si nascuta din sudoarea unor oameni sarmani. Si, spre deosebire de rachete, in general, aduce bucurie si copiilor si adultilor. De aceea ma gandesc ca, de fapt, poate nu voiati sa spuneti chiar ceea ce spuneti. Iertare!
MM,
Ştim amîndoi – dincolo de tentaţia unei analize (previzibile) prea amănunţite a expresiei pe care am folosit-o pentru a sugera distanţa uriaşă dintre forţă şi fîsîit – că ceea ce contaminează BOR-ul recent, nu e „subtilul” aer de rătăcire strecurat „perfid”, prin savantlîcul, să zicem, cvasi-ortodox al lui Bunge, în bronhiile ozonate ale pravoslavnicilor valahi, ci cacofonia polifonică a discursului teologic ce răsună din mai toate amvoanele patriei; incult, neglijent, absent, nepenetrant, corect-politic, de multe ori îndobitocitor tocmai pentru că nu e luminător. Pentru cine are pasiunea întregului, astfel de generalizări sunt mai mult decît legitime. Dominanta atmosferei ecleziale nu o dă nici Lăcătuşu şi nici Bunge.
Aşadar, eu nu aş inocenta petardele… Zgomotoase, inutile, pompoase, insistente şi tiranice în ciuda vacuităţii lor substanţiale, transformă, în final, inima omului într-un cămin cultural de ţară, ornat în grabă, neapărat vinerea, pentru o nuntă kitsch, alta decît cea pomenită în Evanghelie. Cred că treaba asta e mult mai ofensivă decît o rachetă sol-sol trasă de o minte şlefuită bine, nu în naos cum se întîmplă prea des cu petardele, ci aiurea, prin săli de curs, prin academii…
@Sanda: Sunt de acord ca dominanta nu o da Gabriel Bunge sau par. Ilie Lacatusu. Insa nu mi se pare corect, ci inutil a-l compara pe Bunge cu aceia despre care pomenesti in a doua postare. In comparatie cu ei, orice lucru un pic mai bun decat ei pare bun. In comparatie cu un preot care umbla dupa bani, orice preot care nu umbla pare un sfant. O comparatie isi are rostul, as indrazni eu sa zic, in momentul in care il compari cu par. Arsenie Papacioc, cu par. Paisie Aghioritul, cu Gheron Iosif, cu par. Porfirie Bairaktaris. Si n-as zice ca este in favoarea lui Gabriel Bunge.
Nu cred ca comparatia pe care o propuneti face un real serviciu nimanui si din motivele urmatoare.
Asa cum spuneti, poporul este in mare masura necatehizat – iar acest lucru se datoreaza foarte mult si lipsei catehezei in parohii, a calitatii mediocre sau submedicore a unora dintre preoti. De acord! Insa literatura teologica, de spiritualitate ortodoxa etc, exista, slava Domnului! Mari duhovnici am avut si inca avem, slava Domnului! Totusi, lipsa catehizarii sau auto-catehizarii la cei simpli ii face pe acestia sa nu aiba constiinta dogmatica, eclesiologica, sa alunece spre relativism. Aceasta constiinta lipseste si unor teologi si preoti – dupa cum bine stiti. Se poate sa fie de vina si tendinta romanilor de a fi sentimentalisti, pe alocuri pietisti. Cati dintre cei care merg la biserica – chiar si intelectuali- nu au deviatii, crezand si in zodii, reincarnare, fel de fel de bioenergii orientale, superstitii, nea-age-ime amestecand grav lucrurile? Eu cunosc preoti sau simpli credinciosi care (la predica sau in discutii libere) spun „Sfantul Evagrie” (iar el este in iad) sau il propovaduiau pe atunci catolicul Gabriel Bunge care mare duhovnic. Primirea lui direct ca preot si calugar ortodox de care rusi creeaza si mai mare confuzie in mintile celor care nu cunosc Scripturile, teologia patristica, canoanele etc.Tocmai aceasta situatie ne cere sa nu ramanem pasivi, sa incercam sa explicam poporului care este problema. Este o datorie a dragostei de Dumnezeu si de aproapele, o datorie de constiinta. Atata tot. In rest, toata simpatia:)
Pana atunci, semnalez aici, in premiera, acest studiu, scris de parintele Gheorghios Metallinos si publicat si in engleza de Man. Sf. Pavel din Sf. Munte, cu privire la invaliditatea botezului heteordox, studiu pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, avem binecuvantarea autorului sa-l traducem si raspandim: http://www.oodegr.com/english/biblia/baptisma1/perieh.htm
Bucurie!:)
MM
*new-age-isme
MM,
1.E de notorietate că Evagrie a fost condamnat cu strîngere de inimă al acel SE.
2. Pr. Stăniloae îl lasă la locul lui în Filocalia.(fără teama toxicităţii lui)
3. Pe Ioan I. Ică jr., editor (şi nu numai) al inculpatului unde-l plasaţi?
PS. Mulţumesc pentru replica amplă şi civilizată.
De ce credeati ca nu sunt civilizat?
Am apreciat răsppunsul civilizat şi atenţia acordată. Simplu.
Cu sau fara strangere de inima, este condamnat. Traditia mistica ortodoxa adevereste prin viziuni ca este in iad si ca cei care-i urmeaza… ii pot urma si in vesnicie. Par. Staniloae il lasa. Eu nu l-as fi pus.
Par. I. Ica jr. , dincolo de eruditia sa incontestabila si admirabila, are greselile lui. Intre altele, l-am auzit public, in Aula Patriarhiei, contestand Sinodul V Ecumenic. Eu nu-mi permit astfel de afirmatii.
Nu uitati ca el a fost si la Ravenna, in 2007, ca reprezentat al BOR si nu am auzit ca ar fi protestat pentru documentul semnat acolo cu romano-catolicii. Insa teologii din diferite parti au contestat documentul ca problematic/eretic. Pana si Patriarhia Moscovei l-a contestat. Deci, nimeni nu este infailibil. Nici macar dragul parinte Staniloae, fie-i tarana usoara! Probabil ca parintele nu s-a gandit la consecintele pe termen lung ale traducerii. In plus, l-a tradus la tinerete, acum 70 de ani (Evagrie este in primul volum din Filocalie!). Asa cum la tinerete a avut opinii ecumeniste de care fac caz ecumenistii de astazi, uitand pozitiile sale de la maturitate, din cartile si interviurile ulterioare. Eu nu am gasit vreun text in care par. Staniloae sa-i faca elogiul sau, si mai rau, sa desconsidere un sinod ecumenic. In plus, sunt teologi care contesta faptul ca scrierile puse pe seama lui Evagrie ar fi ale lui si nu ar fi existat cu adevarat un Nil… Si cred ca daca scrierile (sau o parte din ele) s-au pastrat sub alt nume de catre Traditie, este mai bine sa le lasam asa. Stiau Parintii ce stiau legat de pericolul raspandirii unor scrieri puse sub numele unor eretici condamnati! Este foarte periculos sa promovezi astfel de persoane, pentru ca, asa cum arata Traditia Patristica, modul cazut in care iubim noi ni se face capcana si ajugem sa uram Biserica si pe Hristos pt ca nu ar avea, vezi Doamne, dragoste si adevar cand condamna pe cineva. Cu acest gen de dragoste a incercat si diavolul sa-l insele pe Sf. Antonie cel Mare si sa-l arunce in hula de Dumnezeu. De aceea, Parinti invata sa nu incepem in viata duhovniceasca prin dragostea cosmica, ci numai prin cea de Dumnezeu si aproapele si prin lucrarea pocaintei, adica a despatimirii. Doar cei ajunsi la inaltimi foarte mari (dincolo de ceea ce ne putem inchipui noi printr-o reprezentare psihologizanta/naturalista a realitatilor duhovicesti) se pot avanta in a-i iubi si pe eretici si, chiar, diavoli. Dezvolta aceasta tema dl. J. Cl. Larchet intr-o carte despre iubire la Sf. Parinti. Dar cine sa discearna aceste lucruri dintre credinciosii nostri? Sa stiti ca si Arie a fost condamnat cu durere de Parinti si s-a incercat recuperarea lui ani si ani de-a randul chiar si dupa anatemizarea lui. Dar tocmai iubirea cere anatemizarea ereziei si ereticului, mai ales cand acesta duce, chiar si dupa moarte, in inselare pe cei multi.
Pentru mine nu este atat de important ce spune critica filologica protestantoida (lipsita de experienta Duhului Sfant) la adresa paternitatii unor scrieri, la adresa Sfintei Scripturi, a Sfintilor Parinti sau a Sinoadelor Ecumenice (in care ei nici nu cred cu adevarat), ci ma intereseaza ca a pastrat Traditia ca inspirat de Duhul Sfant. Iar Traditia a pastrat ceea ce vedeti si in Limonariu si am citat eu in mail. Nu uitati ca Limonariul a fost proslavit ca fiind carte canonica pentru credinta Ortodoxa la Sinoadele Ecumenice ulterioare!
Si in cazul Sf. Isaac Sirul, ma intereaza mai putin ce ganguresc cei lipsiti de Har, ci ma intereseaza Traditia Ortodoxa si experientele duhovnicesti ale Parintilor. Stiti ca un teolog de acesta modernist i-a zis parintelui Paisie Aghioritul ca Sf. Isaac a fost de fapt eretic ne-calcedonian conform unor studii critice (am citit mai demult ce zice diac. I. Ica jr. in introducerea sa vasta si nu mai stiu ce pozitie are el personal), iar Batranul s-a tulburat si s-a pus la rugaciune. Iar in ruma postului si rugaciunii (caci asa se cauta Adevarul in Ortodoxie), Sfantul i-a aparut in vedenie si i-a lamurit ca nu era ne-calcedonian, spunandu-i „Sa nu te indoiesti nicidecum de Ortodoxia mea!”.
Cand i-am povestit asta lui Sabino Chiala (calugar catolic, membru al comunitatii hyper-ecumeniste de la Boze, unde este o manastire mixta si din cauza ca sunt „calugari” si barbati si femeie la un loc, si romano-catolici si protestanti, iar protestantii se impartasesc la missa catolica) editorului italian al partilor asa numite „re-descoperite” (dar care au interferente eretice clare), mi-a replicat: vezi, asta arata inca o data ca ne-calcedonienii sunt Ortodocsi. Intelegeti diferenta de raportare? Cand omul este in afara Bisericii si de i se va arat aievea, nu va vedea, si de va auzi, nu va intelege… Deci, eu ma bazez pe Limonariu, nu pe cugetele unora si altora. Pentru ca altfel, ar trebui sa numesc inselati pe Parintii din Limonariu, pe Sf. Ioan Moshu – care l-a scris-, si Sinoadele Ecumenice ulterioare care au considerat cartea ca fiind canonica pentru Ortodoxie (si nu sunt multe carti in situatia acesta)!
Bucurie!
Vei fi un preot bun.Bucurie!
PS: sa stiti ca Parintii au deplans in modernitate faptul ca scrierile filocalice (cele foarte canonice) s-au vulgarizat prin traducerea si distribuirea lor oricui. Par. Porfirie marturiseste ca in primii ani de calugarie in Sf. Munte Batrinii sai nu-l lasau (nici pe el nici pe alti incepatori!) sa citeasca altceva decat Noul Testament si Vietile Sfintilor (si, desigur, Patericul si Limonariul sus citat). Noi, cu dintii de lapte fiind, incepem de obicei cu Vechiul Testament si cu Filocaliile si judecam pe Parinti si Sfintele Sinoade Ecumenice. Citim cu placere Imnele Dumnezeistii Iubiri si extazele descrise acolo de Sf. Simeon Noul Teolog. Apoi, in parerea noastra de sine, ni se pare ca mai avem un pic si experiem ceva din asceza si harismele descrise acolo. Sau le judecam cu mintea noastra si tragem concluzia ca sunt asa si pe dincolo (unii indraznesc sa spuna ca ar fi, eventual, similare cu ale cine stie caror „mistici” eretici sau cu „minunile” yogine etc. – si-s gata sa faca si doctorate pe aceasta tema – asa cum stiu un caz la Teologia din Bucuresti), apoi ne avantam si in speculatii dogmatice, contrazicand-i cu nonsalanta pe Sfinti. Si uite asa, nu ne mai ajung nici Sfintii, si zicem ca noi vorbim direct cu Hristos. Si apoi… sa nu fie!, unii nu-L mai accepta nici pe El… Deci, trebuie multa iscusinta si grija si la duhovnici si la teologi si la credinciosi!