Protoprezbiter Theodoros Zissis:

IMPORTANŢA PĂRINŢILOR BISERICII ŞI

APOSTAŢII EI PATROMAHI

         –  Rezumat al omiliei Protopresbiterului Profesor emerit, Theodoros Zisis la Conferinţa Sfintei Mitropolii de Pireu pe tema  „Teologie patristică şi erezie post-patristică” –

          Biserica, potrivit conştiinţei ei diacronice, din epoca apostolică până astăzi, îi respectă şi îi cinsteşte pe Sfinţii Părinţi şi Dascăli, nu pentru înţelepciunea lor omenească, care fiind creată se învecheşte, se degradează şi apune, ci pentru luminarea lor de către Sfântul Duh, ale Cărui energii şi în învăţătura lor şi în viaţa lor nu se învechesc, nici nu apun, ca să aibă nevoie de depăşire şi surmontare, după insolita învăţătură a teologilor post-patristici, vechi şi contemporani.

          Biserica nu este doar Apostolică, ci şi Patristică. Dacă s-ar fi permis să se facă vreun adaos în Simbolul de Credinţă, în articolul eclesiologic – „Întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică” – am fi putut foarte bine să adăugăm „şi Patristică” – „Întru Una, Sfântă, Sobornicească, Apostolească şi Patristică Biserică”. Părinţii nu au nevoie de depăşire şi surmontare, tot aşa cum nu este depăşită nici predica Apostolilor, pentru că, aşa cum zice Canonul I al Sinodului al VII-lea Ecumenic, „Fiind luminaţi de Unul şi Acelaşi Duh ei au hotărât cele de folos”. Predica Apostolilor şi dogmele Părinţilor ţes împreună tunica Adevărului, după cum se spune în frumosul Condac al Praznicului Sfinţilor Părinţi. Şi potrivit Sinodiconului Ortodoxiei, care reia hotărârea Sinodului al VII-lea Ecumenic: „Aceasta este credinţa Apostolilor, aceasta este credinţa Părinţilor, aceasta este credinţa Ortodocşilor, aceasta este credinţa care a întărit Lumea”.

          Regretăm că papismul, protestantismul şi iluminismul, care i-au subestimat cei dintâi pe Sfinţii Părinţi şi-au câştigat buni ucenici şi partizani şi dintre ortodocşi, în principal dintre susţinătorii pan-ereziei ecumenismului, cărora aparţine şi „Academia de Studii Telogice din Volos”, ce a determinat această conferinţă, în urma simpozionului ei patro-mahic [luptător împotriva Părinţilor] despre teologia „post-patristică” şi „contextuală”. De ce oare actualii patromahi [luptători împotriva Părinţilor] îi dau la o parte şi îi surmontează  pe Părinţi? Din acelaşi motiv pentru care a reacţionat şi  teologul catolic Ioan de Rangusa cu puţin timp înainte de Sinodul de la Ferrara – Florenţa, înaintea căruia patriarhii ortodocşi îi îndatorau prin scrisori oficiale pe reprezentanţii lor să urmeze toate câte Părinţii le-au hotărât în Sinoadele Ecumenice şi în scrierile lor. Dacă s-ar fi păzit lucrul acesta, n-am fi ajuns la trădarea finală şi la apostazia de la credinţă. Aşadar, pentru că şi acum prin ecumenism se creionează o apostazie asemănătoare şi chiar mai gravă, ei consideră că un mare obstacol în planurile lor sunt Părinţii Bisericii şi vor să-i surmonteze, să treacă peste ei. Însă şi această conferinţă constituie o victorie strălucită a Sfinţilor Părinţi, deoarece ea demonstrează că teologii „post-patristici” nu pot să dialogheze, înfruntând învăţătura lor şi deschizând un alt drum prin surmontarea lor.

          Cu toate acestea, poziţia anti-patristică a ecumenismului şi a sincretismului de inspiraţie masonică, este o dovadă clară a caracterului lor antihristic, de vreme ce conform textului sfânt al Apocalipsei, însuşi Antihrist îi va huli pe sfinţi: „Şi şi-a deschis gura sa, ca să-L hulească pe Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer”. Noi, membri Bisericii, vom continua să-i urmăm pe Sfinţii Părinţi, „urmând dumnezeieştilor Părinţi”, şi nemutând hotarele acelea pe care ei le-au pus – după cuvântul „Nu muta hotarele cele veşnice, pe care le-au pus Părinţii noştri!”. Iar către toţi [teologii] post-patristici şi anti-patristici ai ecumenismului contemporan şi ai sincretismului pan-religios, care în afară de altele sunt posedaţi  de egoism şi aroganţă filosofică, repetăm cuvântul Sfântului Grigorie de Nyssa: „Să încetăm a pretinde să fim dascăli ai dascălilor! Să urâm polemicile spre distrugerea celor ce ascultă! Să credem după cum Părinţii noştri ne-au încredinţat! Nu suntem mai înţelepţi decât Părinţii! Nu suntem noi mai stricţi ca dascălii!”.

Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfântul Marcu al Efesului”; sursa: Ι.Μονή Παντοκράτορος Μελισσοχωρίου