Lecții dure, dar necesare
*
Europa și America, Occidentul adică, ne-au aruncat recent încă o găleată cu apă foarte rece în cap. Și nu pentru că aveam nevoie de un duș rece pe vreme de caniculă. Nu pentru că vroiau să fie cool cu noi.
Dacă vrem să fim sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că, cel puțin în ochii unora dintre politicienii occidentali, nu suntem decât o vacă de muls și, eventual un vot de pus la bătaie în favoarea cui are nevoie.
Că între România și Siria ei nu fac prea mare diferență.
Dacă Mubarak ar fi fost bun și pe mai departe, în optica reacției inițiale americane la criza din Egipt, deși poporul egiptean nu-l mai vroia, la fel se întâmplă și cu TB, care e în continuare…președintele ales de Angela Merkel și de Hillary Clinton/ Ph. Gordon.
Ce ar trebui acum, pentru ca să fie convinse și cancelariile occidentale?
Ar trebui ca mii de oameni să fie secerați pe străzi ca în Siria și Egipt, pentru ca să se indigneze în sfârșit marii apărători ai democrației din Europa și America?
Dacă un vot majoritar și decisiv, care este însăși esența democrației, nu contează pentru cei care ne-au predat de zeci de ani ideile democratice și ne-au tras de urechi cu severitate și regularitate pentru că nu am avea cultura democrației, ce concluzii putem să tragem de aici și la ce putem să ne așteptăm mai departe?
Prima concluzie și cea mai înfiorătoare este că democrația se termină unde începe interesul care nu se împiedică de vorbe frumoase.
Și că libertatea sau egalitatea nu e…„pentru căței”.
A doua concluzie e că…românilor ar trebui să le vină ceva mai mult mintea la cap și, în fața unui așa de binevoitor dispreț, să strângă rândurile și să oprească ofensiva ipocriziei și a nesimțirii.
Și să nu mai stea cu garda jos, gata oricând de a mai importa orice alții au de aruncat aici, dintr-un interes sau altul, fără discernământ.
La prima impresie, s-ar părea că e o lovitură dură, chiar mortală, dată bunului simț, respectului pentru demnitate și valoare.
În realitate însă reflexele spiritului lovit în credința lui cea mai fermă în bine și adevăr pot să uimească prin…determinare.
Spiritul tăvălit prin noroi nu se murdărește. Nici nu moare, ci…se trezește.
În aceste zile s-au despărțit apele cum n-am mai văzut de mult, cred că nici la Revoluție, într-un mod atât de limpede.
Mulți și-au spus gândurile inimii…
Și România n-a pierit, nici n-a căzut, ci se privește cu foarte mare atenție în oglindă!
*
Sursa: http://www.teologiepentruazi.ro
Despre Doamna Preoteasă Picioruș aș putea spune că she hit the nail on the head. Dar nu numai asta: Dacă nu citeam această minunată luare de poziție în Vestitorul Ortodox, aș fi îndrăznit să afirm că dumneaei a comis furt intelectual pentru că ceea ce afirmă în articol reprezintă 99,99% gândurile și convingerile mele. Sper, împotriva oricărei speranțe, că nu peste multă vreme România va scăpa de tiran, în pofida conspirațiilor antihristice masonice internaționale care au început să sugrume pe față pe cei care se opun planurilor lor diabolice. Pentru cei care se mai îndoiau de adevărata față a U.E. (să-i numesc naivi ar fi un termen foarte blând!) acum au văzut că oligarhii Noii Ordini Mondiale nu se mai tem să-și arate colții! Eu cred totuși că Dumnezeu nu Și-a luat total mâna de pe România! +Fr. Dumitru
DOAMNE AI MILA DE NOI PACATOSII!
@Pr. Conf. Univ. Dr. Dumitru Măcăilă
Da, intr-adevar suntem in perioada in care avem nevoie de lectii dure, care sunt absolut necesare. Ceea ce a precizat doamna preoteasa in aceasta postare e foarte adevarat, din pacate. Spun din pacate, pentru ca Romania se multumeste doar cu „privitul in oglinda”, mai mult nu are puterea sau vointa sa savarsesca. Dar speram toti ca rugaciunile oamenilor cu-adevarat spirituali si ale noastre ale celor mai putin vrednici, sa fie ancora, dar si stalpul care sa ne tina alaturi de Dumnezeu. Cert este ca Dumnezeu are mana pusa peste noi si nu ne va lasa.
Si totusi, chiar daca suntem sub stapanirea indirecta a Bruxellesului, stapanitorii directi ai tarii noastre sunt de la Dumnezeu. Asa scrie in Biblie: ca toate stapanirile sunt de la Dumnezeu. Trebuie sa ne rugam pentru ei. (Doar ca Traian Basescu este incapabil sa faca ceva pentru tara…)