Rugăciunea Starețului Iosif Isihastul
Trimite pe Preasfântul şi Mângâietorul Tău Duh, ca să mă înveţe, să mă lumineze, să mă acopere spre a nu păcătui, ci a Te iubi din tot sufletul şi inima mea pe Tine, Preadulcele meu Mântuitor şi binefăcător Dumnezeu.
Pentru început Stareţul Iosif Isihastul se ruga cu rugăciuni alcătuite de el. Stătea în picioare cu mâinile încrucişate şi rostea în linişte:
„Doamne lisuse Hristoase, Preadulce Părinte, Dumnezeule şi Doamne al milei şi a toată făptura Ziditorule, caută spre smerenia mea şi iartă-mi toate păcatele pe care în toată viaţa mea le-am făcut până în ziua şi ceasul de acum. Şi trimite pe Preasfântul şi Mângâietorul Tău Duh, ca să mă înveţe, să mă lumineze, să mă acopere spre a nu păcătui, ci a Te iubi din tot sufletul şi inima mea pe Tine, Preadulcele meu Mântuitor şi binefăcător Dumnezeu, Cel vrednic de toată dragostea şi închinarea. Aşa, Bunule Părinte, Cel fără de început, Fiule Cel împreună fără de început şi Preasfinte Duhule, învredniceşte-mă de luminarea dumnezeieştii cunoştinţe, ca să văd Harul Tău cel dulce şi prin el să port greutatea acestei privegheri de noapte a mele şi curate să-Ţi aduc rugăciunile şi mulţumirile mele cele către Tine, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor. Amin”.
(Arhimandritul Efrem Filotheitul, Starețul meu Iosif Isihastul, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2010, p. 260)
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/rugaciunea-unui-cuvios