† MITROPOLITUL IOSIF – SCRISOARE PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI 2014
Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale
Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale
1 Bd du Général Leclerc 91470 Limours – Franţa
tel: (33) 1 64 91 59 24 ; fax: (33) 1 64 91 26 83; e-mail: cabinet@mitropolia.eu; site: www.mitropolia.eu
Nr. 9 002/2014
către tot clerul, cinul monahal
si poporul drept slăvitor
din intreaga arhiepiscopie
„ Și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut, și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.” (Lc 2,7)
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Nașterea Domnului Iisus Hristos împlinește făgăduința făcută de către Dumnezeu Însuși lui Adam și Evei de a trimite Răscumpărător celor ce nu au putut rămâne în ascultarea față de El, în comuniune cu El. Comuniunea cu Dumnezeu nu putea fi refăcută decât în ascultare desăvârșită de voia Lui. Neputința omului de a se pune în Voia lui Dumnezeu i-a adus atâta sărăcie și suferință! Cine ar fi putut să ne ridice din sărăcie și suferință, preschimbându-le cu harul dumnezeirii dacă nu Dumnezeu Însuși? Fiul devine Cel sărac și umilit încă din ieslea în care Se naște, neștiut decât de cei neînsemnați și uitat de cei care Îl așteptau și ar fi trebuit să Îl vestească drept Mesia – Mântuitorul omului, vestit protopărinților noștri Adam și Eva, « Care pentru noi S-a făcut înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfintire și răscumparare, pentru ca, după cum este scris: cel ce se laudă în Domnul să se laude »( I Cor 1, 30-31). « Nimeni nu-i mai sărac decât păcătosul – zice Sf. Ioan Gură de Aur – și nimeni nu-i mai bogat decât făcătorul de dreptate. De aceea Sf Pavel spune despre cei ce trăiesc în credință și în bogăție de fapte bune: Mulțumesc lui Dumnezeu că în toate v-ați îmbogățit în El, în tot cuvântul și în toată cunoștinta (1 Cor 1, 4-5). Iar despre cei necredincioși fericitul Ieremia spune: poate că sunt săraci, de aceea n-au putut să asculte cuvântul Domnului (Ier 5, 4). Vezi că numește săraci pe cei ce stau departe de dreapta credință? » (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a șaptea despre pocăință)
Hristos vine sărac și gol, ca pe cei săraci și goi să îi îmbrace cu veșmântul ceresc al iubirii dumnezeiești care este hrana nemuririi. Ne pregătim pentru ca veșmântul ceresc, prin Nașterea în peștera sărăcăcioasă, să se potrivească și nouă. Încercăm în toate cele 40 de zile care preced Nașterea Domnului să ne pregătim prin post, trupesc și sufletesc, pentru a nu trece pe lângă Hristos fără să Îl recunoaștem.
Iubiți frați și surori,
A posti mai înseamnă a te simți sărac cu Hristos – Cel Sărac, Care a sărăcit pentru noi, chiar dacă ni se pare că posedăm ceva, dar ceva ce nu ne aparține ci ne-a fost dat, dăruit odată cu viața, iar mai apoi împreună lucrat cu harul dumnezeiesc care înmulțește tot darul pe care Dumnezeu l-a pus în noi. Însă harul dumnezeiesc are nevoie de om, de conlucrarea cu el. Aceste 40 de zile de pregătire ne deschid de fiecare dată spre o altă lumină a înțelegerii Nașterii sau a înomenirii lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, devenit și Fiul Omului. Să ne gândim la lumina și adevărul care vin – pentru noi oamenii – din minunea Nașterii sau a Întrupării din Fecioara Maria a Celui ce a făcut Cerurile și Pământul, a Celui neajuns și neînțeles, a Celui mai presus de toate care devine ceea ce noi suntem, cei săraci. Fiul lui Dumnezeu sărăcește înomenindu-Se, ca pe cel sărac să îl îmbogățească, îndumnezeindu-l. Sărăcia noastră o cunoaștem: căutăm să avem pământul și sărăcim în cele ale Cerului; căutăm să iubim și adesea dragostea noastră se transformă în ură; căutăm să trăim cu orice preț viața de pe pământ și murim Cerului, dar în același timp și pământului; căutăm să ne îmbogățim în aurul pământesc și pierdem pe cel ceresc; căutăm să ne hrănim cu pâinea pământească și o ignorăm pe cea cerească; căutam să ne îmbogățim în știința lumii acesteia și sărăcim necăutând știința cea veșnică; căutăm să ne îmbogățim în plăcerea simțurilor și sărăcim în simțirea omului luminat lăuntric de harul dumnezeiesc; căutăm să ne îmbogățim în mândrie și pierdem smerenia plină de slava cerească a lui Hristos; căutăm să ne îmbogățim pe toate căile în raiul cel pământesc și pierdem pe cel ceresc; căutăm să ne ferim de iadul pământesc și îl câștigăm pe cel veșnic; căutăm să ne îmbogățim în orice bogăție trecătoare și pierdem sărăcia cea mântuitoare a lui Hristos-Pruncul Cel sărac din peștera Betleemului! El, născându-Se din Fecioara: găsește singurătatea și răceala grajdului deschis de răceala omului și aduce în el Căldura Cerului; găsește indiferența și repulsia lumii și aduce în schimb grija Cerului pentru cei uitați de toți; găsește sărăcie materială și aduce bogăția cea nefăcută de mâna omului; găsește întunericul nopții și al neputinței omenești și aduce lumina cea nepieritoare; găsește pe cei nebăgați în seamă de nimeni și îi face apostoli ai Cerului pe pământ; găsește pe cei ce-L caută peste întinderea pământului și astrele cerului și face înțelepciunea lor văzătoare de Dumnezeu întrupat Împăratul lumii; găsește ura lumii și o transformă în iubire cerească; găsește suferință și păcat și le primește și le poartă, făcându-le Cruce; găsește iadul păcatului și prin iertare îl schimbă în raiul desfătărilor cerești.
Iubiți cedincioși,
Hristos Domnul născut în ieslea celor necuvântătoare caută inima omului să o facă să vadă Cerul și să devină Sălaș Părintelui Ceresc; caută omul păcătos să îl ierte și să îl vindece; caută omul suferind să îl odihnească în sânul lui Avraam; caută să facă inimile curate și smerite să se înalțe tainic în cele nevăzute și neauzite de ochiul și urechea trecătoare; caută pe cei osteniți și împovărați pentru a le odihni sufletele; caută sărăcia cea simțitoare și căutătoare de adevăr, pentru a-i dărui bogăția nesecată a Cerului.
Câte daruri nu ne-a adus Pruncul din Betleemul Iudeii și câte daruri nu ne aduce de fiecare dată când Îl primim cu inima larg deschisă, care își recunoaște sărăcia și suferințele? Nimeni nu este mai sărac în lumea aceasta decât omul cu inima fără Dumnezeu. Omul cu adevărat sărac în viața aceasta este cel fără credință. Dar Hristos și pe acela îl cheamă să îl odihnească și să îl scoată din sărăcia neiubirii de Dumnezeu, însă are nevoie și de cei care au cunoscut dragostea lui Dumnezeu prin cuvânt și prin faptă să fie martori ai Iubirii întrupate, ai Iubirii dumnezeiești coborâte pe pământ prin tainica peșteră a celor necuvâtătoare, în deplină sărăcie și singurătate, ca tocmai sărăcia și singurătatea noastră să le preschimbe cu prezența Sa iubitoare.
Hristos a venit să ne învețe și să ne ajute să răspundem iubirii lui Dumnezeu. De acest răspuns al nostru are nevoie lumea plină de suferințe și săracă în credință. Putem oare să ne lăsăm învățați de Hristos Care ne cheamă să îi vedem și să ne apropiem din inimă de cei săraci material dar și în credință, de cei singuri, de cei neluați în seamă, să îi iubim și să îi căutăm cu iubirea pe care El ne-o dăruiește și cu care El ne caută și ne iubește din grajdul Betleemului și până la sfârșitul veacurilor?
Tuturor vă doresc Sărbătoarea Nașterii Domnului cu bucurie și împliniri duhovnicești, iar anul care vine să vă fie binecuvântat !
† Mitropolitul Iosif
Paris, Nașterea Domnului 2014