Sf. Ierarh Nifon: Dumnezeu nu judecă pe creștin pentru că greșește, ci pentru că nu se pocăiește
Într-o zi, mergând să-l vizitez (pe Sfântul Nifon), l-am găsit în chilia sa citind. S-a bucurat din toată inima când m-a văzut. M-a primit cu deosebită dragoste, apoi s-a aplecat din nou asupra cărții. Eu l-am întrerupt de la citire și am început să-l întreb despre pocăință, la care el mi-a zis:
– Crede-mă, frate, că Bunul Dumnezeu nu va judeca pe creștini pentru că au păcătuit.
M-am mirat mult de aceste cuvinte și l-am întrebat surprins:
– Atunci, după cum spuneți, păcătoșii nu vor fi judecați? Trebuie adică să credem că nu există judecată?
– Există și prea există, mi-a răspuns el.
– Atunci cine va fi judecat?
– Ascultă, fiule, să ți-o spun limpede: Dumnezeu nu judecă pe creștin pentru că greșește, ci pentru că nu se pocăiește. Pentru că a păcătui și a se pocăi este omenește, dar a nu se pocăi este semnul diavolului și al dracilor lui. Fiindcă nu trăim necontenit în pocăință, de aceea vom fi judecați.
Cercetează Preabunul Dumnezeu războiul lăuntric al fiecăruia și-i răsplătește pe măsură. Pentru că adeseori se întâmplă ca pe din afară omul să se arate păcătos, dar înlăuntrul său poate se osândește pe sine cu suspinări, socotindu-se netrebnic și se luptă sau se poartă față de alții cu bunăvoință și smerenie. Adică, mulți înlăuntrul lor fac ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, deși pe afară se arată păcătoși. Iar Dumnezeu, Care vede cele ascunse, la sfârșit nu-i lasă să piară. Iar dacă unii, pe dinlăuntru fiind plini de ură și răutate, lucrează la vedere binele, nu le folosește deloc. Pentru că prin ei se zădărnicește lucrarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu poate face totul pentru mântuirea noastră. Mulți oameni dau daruri și onoruri împăratului pământesc și dobândesc ceea ce cer ei. Pe alții însă, chiar dacă nu-i dau nimic, împăratul îi ajută și-i miluiește cu multă bunăvoință.
Tot așa și Dumnezeum, pe unii îi slăvește pentru faptele lor, pe alții îi miluiește pentru pocăința lor adâncă, iar de alții se milostivește pentru rugăciunile sfinților Săi; pe unii îi încearcă aici, iar în lumea cealaltă le dăruiește veșnicele bunătăți, dacă primesc cu răbdare încercările.
Sursa: Fragment din cartea Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde, Antologie alcătuită de Ierom. Benedict Stancu, Editura Sofia, București, 2008, pg. 5-6.