Sfânta Pelaghia cea nebună pentru Hristos de la Mănăstirea Diveevo, Rusia (30 ianuarie)

Sfânta Pelaghia cea nebună pentru Hristos de la Mănăstirea Diveevo, Rusia

(30 ianuarie)

Aceasta s-a născut în Arzamas, iar pentru purtarea sa neobişnuită încă din copilărie a fost numită „nebună”. După dorinţa părinţilor săi s-a căsătorit, însă în urma întâlnirii cu sfântul cuvios Serafim de Sarov a început să-şi petreacă nopţile în rugăciune şi să pară a fi nebună, de parcă şi-ar fi pierdut minţile. A adus pe lume doi fii, însă curând aceştia trecut la cele veşnice. Sfânta Pelagia a primit cu răbdare aceste încercări, iar de atunci începu să hoinărească pe străzi, purtându-se ca o nebună şi fiind batjocorită şi luată în râs. Nopţile şi le petrecea în rugăciune în pragul bisericii.

În anul 1837, fiind primită în obştea mănăstirii Diveevo, sfânta Pelagia  îşi continuă nevoinţa părutei nebunii: trăia pe stradă într-o groapă plină de mizerie, spărgea geamurile chiliilor, se bătea cu capul de pereţii clădirilor, întotdeauna mergea desculţă, îşi înţepa picioarele în cuie şi îşi pedepsea trupul în orice fel, hrănindu-se numai cu pâine şi apă, neparticipând niciodată la mesele mănăstirii. Unele surori o cinsteau, altele o socoteau stăpânită de un demon înainte-văzător. Fericita Pelagia Ivanovna era cinstită de toate maicile cele binecuvântate din Diveevo, care o strigau „mămică”.

Încă din timpul vieţii, sfânta Pelaghia obişnuia să-i vindece pe toţi cei care veneau la dânsa. Astfel, artistul M. P. Petrov s-a vindecat de paralizia mâinii.  Ea vedea toată viaţa oricui şi proorocea. Apărea în vise şi dăruia tămăduire. A reuşit să stingă un foc de la distanţă. Surorile din obşte şi însăşi egumena se sfătuiau cu fericita înainte-văzătoare. Faima înaintei-vederii sale s-a împrăştiat peste tot şi binecuvântata era vizitată de mulţi oameni din toate colţurile Rusiei. Cu patru ani înainte de fericita sa adormire, sfânta Pelagia a proorocit răspândirea iacobinismului şi a terorismului în Imperiu. Acestea aveau să ducă până la urmă la uciderea ţarului Alexandru al II-lea, pentru care Pelaghia plângea şi se ruga neîncetat.

După 20 de ani de aspră nevoinţă, sfânta Pelaghia, la îndemnul sfântului Serafim de Sarov care i s-a arătat în vis, s-a închis într-o chilie, a început să ocolească oamenii, a devenit tăcută, stătea şi plângea pe podea lângă uşa de la intrare şi îşi petrecea nopţile în rugăciune. Se hrănea mai ales cu pâine neagră, din care făcea biluţe ce îi serveau drept metanii pentru rugăciunea lui Iisus. Nu s-a spălat şi nu şi-a tăiat unghiile niciodată. Binecuvântata a trăit în obşte pânp la plecarea sa din lumea aceasta şi după cuvântul Sfântului Serafim de Sarov „multe suflete s-au salvat prin mijlocirea ei”.

Înainte de moartea sa a făgăduit tuturor celor care îşi vor aminti de dânsa că şi ea îşi va aminti şi se va ruga pentru ei. Sfânta Pelagia s-a mutat la cele de Sus la 30 ianuarie 1884. Trupul său s-a aflat nesupus stricăciunii răspândind bună mireasmă în anul 2004, în acelaşi an fiind trecută în rândul Sfinţilor.

+ * + * +

Viaţa Sfintei Pelaghia poate fi aflată în

sau

+ * + * +

(Sursă: http://www.diveevo.ru/files/file_440.jpg)

(Sursă: http://s004.radikal.ru/i208/1002/9a/d3f5440ba4af.jpg)

 + * + * +

Moaştele Sfintei Pelaghia

(Sursă:http://www.vsetsaritsa.ru/dsQsdsEn&mode=articles&option=targetcontent&fao=0&id=6174&cur=1)

*

 

+ * + * +

Mănăstirea Diveevo

*

*

(Sursă: http://www.sokolovs.narod.ru/nign/divpreo1024.jpg)

*

 

+ * + * +

Cântări din slujbă ale maicilor de la Mănăstirea Diveevo:

 clic 123 , 4 , 5, 67 şi 8.

Sursa: http://sfintisiicoane.wordpress.com