22 iulie:

Cuviosul Părinte Cornelie din Pereiaslav

          Cuviosul Părintele nostru Cornelie, în lume Conon, a fost fiul unui negustor bogat din Riazan. Fiind încă foarte tânăr, a fugit pe ascuns din casa părintească pentru a intra în Mănăstirea Sfântului Luchian. A rămas acolo doar cinci ani sub îndrumarea starețului Pavel, după care s-a dus în Mănăstirea Sfinților Boris și Gleb din Pereiaslav, unde a fost tuns monah și a dus o viață plăcută lui Dumnezeu timp de mulți ani. Pentru a-și păzi mintea neîmprăștiată în timpul rugăciunii, timp te treizeci de ani s-a nevoit fără a scoate nici măcar un cuvânt din gură, așa încât ajunsese să fie considerat surdo-mut. Fața lui era atât de slăbită, iar trupul său atât de smerit de postul neîntrerupt, încât semăna cu un schelet. Și-a dat sufletul Domnului imediat ce a îmbrăcat marea și îngereasca schimă în anul 1693. Mormântul său a fost uitat, iar când a fost descoperit în timpul lucrărilor pentru construirea unei biserici din piatră, Sfântul Dimitrie al Rostovului a purces la recunoașterea moaștelor cuviosului și la aducerea lor în noua biserică, alcătuind și imnuri în cinstea sfântului (1705). O părticică din moaștele sale se află la Schitul Sfântul Gheorghe – Cloșca, Arhiepiscopia Tomisului.