Sfântul Grigorie al Nissei: „Ora pentru rugăciune este schimbată pe afaceri”
„Dacă cineva se dedică în întregime treburilor, el se distanțează de Dumnezeu. Atunci, cine se îndepărtează de Dumnezeu, cu siguranță că va intra sub influenta vrăjmașului.”
Hristos, Cuvântul Divin, ne dă indicații cu privire la rugăciune. Ucenicilor Săi vrednici, care caută cu sârguință cunoașterea rugăciunii, El le arată cum să câștige favoarea auzului lui Dumnezeu, prin cuvintele rugăciunii „Tatăl nostru, care ești în ceruri”. Și eu voi îndrăzni să adaug încă ceva la ceea ce este scris. Cei adunați de față trebuie să învețe nu numai cum să se roage, ci că trebuie să ne rugăm, prin orice mijloace. Poate că acest lucru încă nu a fost înțeles de mulți. Căci mulți, în viața de zi cu zi, au neglijat și au trecut peste această lucrare sacră și divină a rugăciunii. Despre acest aspect, prin urmare, mi se pare bine să mărturisesc, cât se poate de puternic, căci, în primul rând, noi trebuie să „stăruim în rugăciune” (Romani 12, 12), după cum spune Apostolul și, prin urmare, în al doilea rând, trebuie să ascultăm Vocea Divină, care definește modul de a aduce rugăciunea noastră lui Dumnezeu.
Neglijarea rugăciunii
Văd că, în viața actuală, orice altceva este urmărit de zor. O persoană își fixează sufletul pe ceva, alta pe altceva. Dar beneficiul rugăciunii nu este căutat cu asiduitate. Negustorul se trezește devreme pentru afaceri. El se luptă pentru a-și arăta bunurile sale cumpărătorilor și pentru a-i întrece pe concurenți. El încearcă să fie primul care să servească clienții și să-și vândă lucrurile. În același duh, cumpărătorul se gândește cum să nu piardă ceea ce are nevoie, nici să fie precedată de către altcineva. Aleargă, nu la locul rugăciunii, ci la locul de comerț. Toți sunt la fel de stăpâniți de dorința de câștig. Ei se luptă pentru a fi înaintea aproapelui lor. Și astfel, ora pentru rugăciune, furată de grijile intense, este schimbată pe afaceri.
Ruperea legăturii sufletului cu Dumnezeu
Toți par să acționeze la fel – meșteșugarul, oratorul, cel care depune un proces, precum și cel care se întâmplă să fie judecător. Fiecare își dedică întregul său sine pentru ceea ce îi este la îndemână și uită de activitatea rugăciunii. El consideră că dialogul cu Dumnezeu este un rău, în comparație cu munca pe care o are de făcut. Deoarece oricine practică o meserie crede că legătura cu Dumnezeu este inutilă și neprofitabilă pentru activitatea sa. El părăsește rugăciunea și, prin urmare, își pune toate speranțele în propriile mâini, uitând că El ne-a dat mâinile. Oratorul, de asemenea, în timp ce își alcătuiește cu atenție discursul, nu-L ia în considerare pe Cel care ne-a dat vorbirea.
Într-un mod similar, celelalte ocupații, prin grija față de lucrurile materiale și pământești, întrerup legătura sufletului cu ceea ce este mai bun și ceresc. Acesta este motivul pentru care viața este înghițită de păcat, încurcând toate treburile umane și totdeauna crescând în dimensiune. Și acesta pentru că, înainte de toate, își face loc uitarea lui Dumnezeu. Oamenii nu unesc beneficiul rugăciunii cu interesele lor și lăcomia intră în muncă. Însă, lăcomia este idolatrie (Coloseni 3, 5).
Roagă-te și muncește!
Cu toate acestea, dacă rugăciunea precede munca, păcatul nu va găsi intrarea în suflet. Când amintirea lui Dumnezeu este stabilită în inimă, vicleniile vrăjmașului rămân zadarnice. Și peste tot, în problemele disputate, justiția acționează în calitate de mediator. Rugăciunea îl ferește pe fermier de păcat, aducând o recoltă bogată, de pe un teren mic, astfel încât păcatul nu-și va mai găsi intrarea în suflet, împreună cu dorința de mai mult.
Același lucru se întâmplă cu oricine dorește să facă ceva: dacă face totul cu rugăciune, el va fi împiedicat să săvârșească păcat. Nimic nefavorabil nu îi va trage sufletul în jos, spre patimi și munca sa va fi cu succes. Dar dacă cineva se dedică în întregime treburilor, el se distanțează de Dumnezeu. Atunci, cine se îndepărtează de Dumnezeu, cu siguranță că va intra sub influenta vrăjmașului. Cine nu se unește cu Dumnezeu prin rugăciune, este separat de Dumnezeu. De aceea, este nevoie, mai întâi, să învățăm din cuvântul Scripturii că trebuie să ne rugăm întotdeauna și să nu pierdem nădejdea (Luca 18, 1). Pentru că unirea cu Dumnezeu are loc prin rugăciune și oricine este unit cu Dumnezeu este despărțit de vrăjmaș.
*
Sursa: DOXOLOGIA.ro