Sfântul Ierarh Grigorie Teologul sau de Nazianz, arhiepiscopul Constantinopolului (25 ianuarie)

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul sau de Nazianz, arhiepiscopul Constantinopolului

(25 ianuarie)

+ * + * +

Smerita plecare la Domnul a Sfântului Grigorie Teologul

„În chilioara putnicească, noaptea a trecut plină de bucurie de taină, ivită în adâncul sufletelor. De cu seară, cei doi ciobani ieşiseră şi, cu osteneală, deschiseseră cale în faţa uşii chilioarei. Dăduseră deoparte zăpada, ca să se poată ieşi din chilie. Apoi stătuseră toţi în jurul bătrânului. Erau sfârşiţi de osteneală, dar nimeni nu cuteza să lase din ochi chipul luminos al bătrânului. Au fost ceasuri de tainică bucurie duhovnicească. Noapte plină de minune! Doar să-l vadă, la lumina puţină a opaiţului… […] Câtă cuvioşie, câtă sfinţenie oglindea! Toţi erau străpunşi sufleteşte şi lăcrimau. Cei cinci plânseseră în tăcere noaptea întreagă. Plânseseră, de vreme ce nicăieri nu se ştia că marele Teolog se află în pragul marii treceri, în pragul veşniciei. Şi îl va trece pe tăcute, însoţit de lacrimile a doi monahi, a doi păstori şi ale unui truditor al pământului. El, ce cutremurase întreaga lume, zdrobind fiara cumplită a arianismului, cel ce dărâmase din temelii apolinarismul şi rătăcirea pnevmatomahilor, cel ce războise pe cei tari şi înviase Ortodoxia, o înălţase şi o întărise, în cetatea de scaun a împărăţiei lumii acesteia şi pretutindeni, se stingea într-o colibă pustnicească, troienită de belşugul albului zăpezii, în tăcere. […]

Iar marelui Teolog îi stăteau alături doar cinci oameni. Doi urmau să plece. Poate or găsi vreun preot… Altfel, nu avea cine să-i citească!

[…]

Răsuflarea abia i se mai făcea simţită. Chipul, fruntea, încă şi mai luminoase, încă şi mai dulci, te mângâiau, te purtau în rai. […]

Nu ştiu cum s-au petrecut lucrurile, dacă au mai apucat cei doi să-i aducă preot bătrânului sau dacă bătrânul le-a luat-o înainte, trecând pragul veşniciei. Nu ştim, de asemenea, în ce zi şi-a dat bătrânul duhul. Trebuie însă să fi fost în a douăzeci şi cincea zi a lui ianuarie, când Biserica îi cinsteşte pomenirea. Lumea – Răsăritul şi Apusul – n-au ştiut nimic.”

(Stelianos Papadopoulos, „Vulturul rănit. Viaţa Sfântului Grigorie Teologul”)

+ * + * +

De paharul înţelepciunii apropiind cinstita ta gură, părinte Grigorie, ai sorbit dumnezeiasca apă a teologiei şi ai împărţit-o credincioşilor din destul; ai astupat curgerea eresurilor celor pierzătoare de suflet şi pline de hulă. Că Duhul Sfânt te-a aflat pe tine ca pe un cârmuitor, care împinge înaintea sa şi face să fugă, ca nişte suflări de vânturi, năvălirile hulitorilor, vestind Treimea, întru unimea Fiinţei. (Dintre Stihirie Sfântului ce se cântă la Utrenie)

Alăutei Duhului, secerătorului eresurilor şi îndulcirii ortodocşilor; celui socotit al doilea după cel ce s.a rezemat de pieptul Stăpânului, celui ce a ajuns martor văzător cu ochii săi ai dogmelor Cuvântului; înţeleptului arhipăstor, noi fiii Bisericii, cu cântări teologice să-i grăim: tu eşti păstorul cel bun, care ca şi învăţătorul Hristos te-ai dat pe tine însuţi, Grigorie, pentru noi; şi împreună cu Pavel te veseleşti şi te rogi pentru sufletele noastre.(Dintre Stihirie Sfântului ce se cântă la Utrenie)

+ * + * +

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul (video, clic aici)

Acatistul Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (text, clic aici)

+ * + * +

Viaţa Sfântului Grigorie Teologul poate fi aflată în