Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Acesta este diferit de sfântului sfințit mucenic Foca, pomenit tot în ziua de astăzi, episcopul cetății Sinopei în care avea să viețuiască peste mai bine de un veac sfântul Foca grădinarul.

Sfântul mucenic Foca își făcuse o grădină aproape de mare, în care sădind întruna felurite verdeţuri şi vânzând din acestea, avea hrana pentru sine şi ajuta pe cei săraci, iar alte verdeţuri din grădina sa le punea lângă drum ca să le ia cei ce treceau pe acolo.

Fiindcă era foarte iubitor de prieteni şi străini, făcea mai mare grădină duhovnicească în sufletul său, căci în ea se înmulţeau roadele cele duhovniceşti precum dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, milostivirea, credinţa, blândeţea și înfrânarea poftelor.

Însă auzind despre dânsul un oarecare stăpânitor al țării aceleia, trimise ostași ca să-l omoare.

Mergând deci slujitorii, sfântul Foca îi întâmpină întrebându-i:

– Pe cine căutați?

Aflând de la aceștia că pe dânsul îl caută, sfântul Foca le spuse:

– Întoarceţi-vă la mine, domnii mei, şi eu voi spune vouă despre dânsul.

Și îi primi în casa lui ospătându-i din destul, apoi le spuse:

– Rogu-mă vouă, stăpânii mei, îngăduiţi până mâine în casa mea mâncând şi bând şi dimineaţa eu îl voi da pe el vouă. Că nimeni nu-l ştie aşa precum îl ştiu eu şi locuieşte nu departe de mine. Acum s-a dus oareunde, dar va veni fără de zăbavă şi eu singur îl voi aduce în mâinile voastre

Iar el în acea vreme îşi găti mormânt în grădină şi își rîndui toate cele spre trebuinţa îngropării. Orice avea le împărţi săracilor şi apoi petrecu toată noaptea în rugăciune gătindu-se de moarte.

A doua zi, aflând slujitorii că el însuși este cel căutat, vrură să se ducă și să spună stăpânului că nu l-au găsit pe cel osândit. Însă sfântul Foca îi rugă să nu îl cruțe:

– Cu nimic nu-mi veţi răsplăti binele ce v-am făcut eu, decât atunci când, dezlegându-mă din legăturile trupului, mă veţi trimite la doritul meu Hristos. O dragoste ca aceea a avea către Dumnezeu îmi este mai bună mie decât viaţa aceasta vremelnică.

Și astfel rugând pe slujitori, luă cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei. Pătimirea sa se petrecu pe la anul 320.

Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Trupul său fu îngropat în mormântul gătit de dânsul deasupra căruia mai târziu se ridică biserică în numele lui. Iar sfintele sale moaște se arătară ca un izvor ce izvora neîmpuținată apă de minuni, căci unii primeau tămăduiri în boli, alţii mângâiere în necazuri, iar alţii ajutor în primejdii cu rugăciunile sfântului mucenic Foca.

Şi nu numai în acea cetate a Sinopei, ci în toată lumea, pe pământ şi pe mare, tuturor celor ce cu credinţă chemau numele lui şi se încredinţau ajutorului şi rugăciunilor lui, se arăta mare făcător de bine şi ajutător grabnic în nevoie.

Sfântul Foca grădinarul, ocrotitorul marinarilor

Cei ce înoată pe mare aveau obicei a chema în ajutor pe sfântul Foca, pentru că de multe ori li se arăta lor aievea: uneori noaptea, întâmplându-se să fie învăluire, îl deştepta pe cârmaciul dormind lângă cârmă, alteori, se vedea singur că întinde pânzele, iară alteori se arăta stând pe partea dinainte a corăbiei şi socotind trecerea mării, sau se vedea umblând pe mare.

Era mărit numele sfântului Foca în multe corăbii care pluteau pe Marea Neagră, pe Marea Adrianopolului şi pe ocean.

Şi cântecele acelea pe care obişnuiesc corăbierii a le cânta, le prefăcuseră ei în cântări de laudă sfântului Foca, aşa încât în tot ceasul numele lui era în gurile oamenilor celor ce umblau pe mare în corăbii şi făceau lucrări pe ape, şi în odihna lor aveau pe sfântul Foca, cel ce era acolo mereu.

Ei aveau o rânduială ca aceasta: când şedeau la masă sau la vreun ospăţ, deosebeau o parte din bucate şi din băutură sfântului Foca. Dar de vreme ce nu putea să fie una ca aceea, adică să şadă cu dânşii sfântul la masă, să mănânce şi să bea, fiind fără de trup şi nevăzut, şi nu-i trebuia hrană sau băutură, unul dintre dânşii cumpăra acea parte de hrană a sfântului Foca, iar preţul se punea într-un sipet anume. Şi aceasta o făceau în toate zilele: o parte din masa lor o hărăzeau sfântului şi, unul după altul, cumpărând acea parte, astăzi unul, mâine altul, începând de la cel dintâi, până la cel din urmă, partea aceea o cumpărau şi adunau preţul ei. Iar când soseau la un mal undeva, preţul acela ce se aduna din părţile cele vândute ale sfântului Foca îl împărţeau săracilor, neputincioşilor, sărmanilor şi străinilor.

Şi se păzi acea rânduială între dânşii vreme de mulţi ani, până la acea vreme când vrăjmaşii sfintei Cruci, prin voia lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre luând toate părţile acelea, smeriră foarte mult sfânta credinţă, şi îi împuţinară pe creştini.

Cu toate acestea, şi acum sfântul Foca, folositorul tuturor, nu încetează a ne ajuta nouă, celor ce înotăm pe marea lumii acesteia, în corabia cea de puţină vreme a vieţii noastre spre cerescul liman să îndreptăm plutirea noastră, prin rugăciunile sale cele pline de căldură.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sursa: http://sfintisiicoane.wordpress.com/2014/09/21/sfantul-mucenic-foca-gradinarul-turcia-22-septembrie/