Sfârşitul drepţilor

.

Panaghiotis Vasiliadis s‑a născut în Trapezunda în anul 1880. Era neguţător de cupru şi era destul de înstărit. Soţia sa, Despina, se trăgea dintr‑o familie săracă, dar era bogată în virtuţi. Au dobândit şapte copii.

Cei doi soţi se iubeau între ei şi hotărârile le luau împreună. S‑au înţeles ca să adauge la familia lor, în afară de părinţii lor, şi alte rude apropiate cu proble­me financiare, văduve, orfani şi alţi sărmani.

Deoarece aveau o casă mare şi întreţineau legă­turi strânse cu oameni ai Bisericii, găzduiau mitro­poliţi şi preoţi din diferite părţi, care veneau în Trapezunda. Adăposteau şi săraci, oameni fără adă­post şi trecători. Panaghiotis, întocmai ca Patriarhul Avra­am, nu izgonea pe nimeni din casa sa. Pe toţi îi odih­nea, îi găzduia şi îi sătura cu bunătăţi materiale, dar mai ales cu dragostea sa nobilă.

Unul din multele daruri pe care i le-au adus oaspeţii se păstrează până astăzi. E vorba o carte de rugă­ciuni cu Psalmi tipărită la Veneţia în anul 1780, în limba turcă. Aceasta împreună cu Evanghelia erau cărţile sale iubite, pe care le citea des.

În toată viaţa sa, atât în clipele uşoare, cât şi în cele grele, scăpa întotdeauna la Dumnezeu. Credinţa sa în Dumnezeu era puternică şi vie. Se ruga de cinci ori pe zi, spunând întotdeauna la început Psalmul „Miluieşte‑mă, Dumnezeule…”.

Când era singur în casă îi plăcea să cânte. Îi sfă­tuia pe copiii săi să fie smeriţi şi să nu uite că „oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa” (Luca 18, 14).

Era un om liniştit şi paşnic. Îi ajuta pe mulţi care aveau nevoie şi mai ales pe văduvele care aveau copii mici şi orfani. Îi erau foarte dragi copiii mici.

Odată fiica sa cea mică l‑a rugat să‑i cumpere pantofi pentru Paşti. El i‑a cumpărat, dar când a vă­zut o oarecare fetiţă mică şi orfană de aceeaşi vârstă că umbla desculţă, tatăl i‑a dat aceleia. Când fetiţa lui a protestat, el i‑a răspuns fără îndreptăţiri:

–    Tu, copilul meu, ai tată. Aceşti pantofi poţi să‑i ai şi mâine.

Îi ocrotea şi pe angajaţii lui, îi ajuta să aibă casele lor. Făcea bine chiar şi multor turci care aveau nevoie. 

Continuare AICI…