Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea, Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasios şi cei împreună cu dânşii
(6 martie)
Aceştia erau toţi căpetenii ai oştilor împăratului bizantin Teofil. Când împăratul Teofil a pierdut bătălia împotriva saracinilor în cetatea Amoreea, aceştia au supus cetatea şi au robit mulţi creştini. Printre ei erau şi aceste căpetenii. Creştinii rămaşi fie au fost ucişi, fie vânduţi ca robi.
Căpeteniile oştirii su fost aruncaţi în temniţă, unde au rămas vreme de 7 ani. Căpeteniile musulmane veneau adesea la ei, povăţuindu-i şi îndemnându-i să îmbrăţişeze credinţa islamică, dar căpeteniile creştine nici nu voiau să audă aceasta. Când saracinii le grăiau lor, zicând:
– Mahomed este adevăratul prooroc, iar nu Hristos.
Căpeteniile îi întrebau:
– Dacă doi oameni s-ar sfădi pentru o păşune şi unul ar spune:„a mea este păşunea”, iar celălalt:„nu, a mea este” şi unul ar avea mai mulţi împrejurul său care să mărturisească cum că a lui este păşunea, iar celălalt nu ar avea pe nimeni, decât numai pe sine, a cui socotiţi că este păşunea?
Saracinii au răspuns:
– Cu adevărat, a celui care are mai mulţi să dea mărturie despre dânsul.
– Drept aţi judecat, spuseră căpeteniile. Asemenea este şi pricina dintre Hristos şi Mahomed. Hristos are mai mulţi care dau mărturie: proorocii din vechime, începând cu Moise şi până la Ioan Botezătorul, pe care şi voi îl recunoaşteţi şi care a dat mărturie pentru El. Însă Mahomed singur mărturiseşte despre sine cum este prooroc şi nu are pe nimeni altul să mărturisească despre sine.
Saracinii rămaseră ruşinaţi, însă iarăşi încercară să-şi apere credinţa:
– Credinţa noastră este mai bună decât credinţa creştină şi iată mărturia: Dumnezeu ne-a dat biruinţă asupra voastră şi ne-a dăruit cel mai bun pământ din lume şi o împărăţie cu mult mai mare decât cea a creştinilor.
La aceasta, căpeteniile răspunseră:
– De ar fi aşa, atunci credinţa idolească a egiptenilor, babilonienilor, credinţa elenistică, romană, încă şi închinarea la foc a perşilor ar fi credinţele cele adevărate, căci toate aceste seminţii au biruit şi au ocârmuit odinioară celelalte seminţii. Este limpede că biruinţa, puterea şi bogăţia voastră nu dau mărturie despre adevărul credinţei voastre. Noi ştim că Dumnezeu dă uneori biruinţă creştinilor, iar alteori îngăduie să fie chinuiţi şi să pătimească spre îndreptare, spre pocăinţă şi curăţirea păcatelor.
După 7 ani, ei fură ucişi prin tăierea capului, în anul 845.
Trupurile lor fură aruncate în râul Eufrat, însă ele plutiră până la ţărmul celălalt, unde fură luate şi îngropate cu cinste de creştini.
+ * + * +
Fericita pătimire a Sfinţilor Mucenici poate fi aflată în
sau
http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/martie/03-06-sf_42_mucenici_din_amoreea.html (clic aici)
+ * + * +
Ca o lumină, ca nişte zori de zi, ca un soare mare strălucind astăzi pomenirea pătimitorilor, a luminat sufletele credincioşilor. Pe care săvârşind-o, să-i lăudăm pe ei, cei ce au preaslăvit în mădularele lor pe Hristos Mântuitorul. (Din Canonul Sfinţilor Mucenici ce se citeşte la Utrenie)
Ca nişte flori plăcut mirositoare înflorind tainic în grădina pătimitorilor, aţi umplut Biserica noastră de mireasmă duhovnicească, îndepărtând mirosul urât al înşelăciunii. (Din Canonul Sfinţilor Mucenici ce se citeşte la Utrenie)
Frumuseţea cea neasemănată a lui Hristos şi slava Lui cea negrăită, pe care cetele îngerilor doresc să o vadă, cu îndrăzneală voi văzându-o, împreună cu toţi sfinţii din veac pătimitori ai lui Hristos, patruzeci şi doi, cu rugăciunile voastre sfinte, luminaţi pe cei ce vă laudă pe voi, îndepărtând întunericul păcatelor şi fii luminii făcându-i, ca unii care sunteţi turnuri şi păzitori ai credinţei creştineşti. (Icos ce se citeşte la Utrenie)
Sfântul Mucenic Constantin
Vitejeşte ai stat, pătimitorule Constantin, împotriva celor deşerţi cu mintea, care se sileau să te smulgă pe tine de la dragostea lui Hristos, şi cu cetele mucenicilor ai fost numărat. (Din Canonul Sfinţilor Mucenici ce se citeşte la Utrenie)
Cu credinţă pătimind, te-ai lepădat înţelepţeşte de trup şi, plecându-te însuţi sabiei care te tăia, te-ai jertfit ca un miel, Constantin, mucenicule vrednic de laudă. (Din Canonul Sfinţilor Mucenici ce se citeşte la Utrenie)