Hotărârea Sinodului al şaptelea Ecumenic de la Niceea (787)

Hotărârea Sinodului al şaptelea Ecumenic de la Niceea (787)

*

Despre cinstirea sfintelor icoane. Împotriva prigonitorilor icoanelor

Sfântul şi Marele Sinod Ecumenic care prin harul  lui Dumnezeu şi datorită hotărârii dreptcredincioşilor şi iubitorilor de Hristos, împăraţii noştri Constantin şi mama sa Irina, s-a adunat pentru a doua oară la  Niceea, slăvita metropolă a provinciei Bithinia, în  sfânta biserică a lui Dumnezeu numită Sfânta Sofia,  urmând predaniei Bisericii Soborniceşti, a hotărât  cele ce urmează:

Cel care ne-a dăruit nouă lumina cunoştin-ţei Sale şi ne-a izbăvit din întunericul nebuniei idoleşti,  Hristos Dumnezeul nostru, după ce Şi-a făcut mireasă Sfânta Sa Biserică Sobornicească cea fără pată sau  zbârcitură (Efes. 5, 27), a făgăduit să vegheze  asupra ei, zicând cu tărie sfinţilor Săi ucenici: Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul  veacului(Matei 28, 20). Această făgăduinţă nu a  făcut-o însă numai acelora, ci prin ei [a făcut-o] şi  nouă, celor care am crezut prin ei în numele Lui (Ioan  17, 20).

Însă unii oameni, nesocotind acest dar, înaripaţi  de către vrăjmaşul cel viclean, s-au îndepărtat de  judecata cea dreaptă şi, împotrivindu-se predaniei  Bisericii Soborniceşti, au păcătuit întru înţelegerea  adevărului, [şi], precum zice proverbul, nu şi-au  brăzdat bine ogorul şi mâinile lor nu au avut ce  culege.

Ei au îndrăznit să defaime podoaba bineplăcută lui  Dumnezeu a sfintelor aşezăminte, numindu-se preoţi  fără să [şi] fie; despre care Dumnezeu strigă prin  profeţi: mulţime de păstori au călcat via Mea;  călcat-au cu picioare-le lor partea Mea…  (Ieremia 12, 10). Căci urmând unor oameni nelegiuiţi,  încrezători în propriile cugete, au clevetit Sfânta  Biserică, Mireasa lui Hristos, Dumnezeul nostru, şi  nu fac deosebire între curat şi necurat(Ezechiel  22, 26), numind icoana Domnului şi a sfinţilor Săi ca  pe statuile idolilor diavoleşti.

De aceea, întru bunăvoinţa Sa, Domnul Dumnezeul  nostru, nesuferind ca cel ascultător să fie vătămat de  o asemenea ciumă, prin râvna dumnezeiască şi cu  aprobarea lui Constantin şi a Irinei, preacredincioşii  noştri împăraţi, ne-a chemat de peste tot pe noi,  întâistătătorii preoţiei, pentru ca dumnezeiasca  predanie a Bisericii Soborniceşti să îşi regăsească tăria prin hotărârea noastră sobornicească.

Cercetând şi examinând cu multă acrivie şi având în  vedere scopul adevărului nu înlăturăm nimic, nu  adăugăm nimic, ci păstrăm neschimbate [toate] cele  bune ale Bisericii Soborniceşti; şi urmăm cele şase  Sfinte Sinoade Ecumenice, mai întâi pe cel reunit în  strălucita metropolă Niceea, [şi] împreună cu el pe  cel care a avut loc în cetatea împărătească de  Dumnezeu ocrotită [a Constantinopolei].

(Urmează Crezul niceeo-constantinopolitan):  Credem…

Ne lepădăm şi anatemizăm: pe Arie şi pe cei care  cugetă asemenea lui şi îi împărtăşesc nelegiuita  credinţă; pe Macedonie şi pe cei dimpreună cu el,  numiţi cu îndreptăţire luptători împotriva Duhului  Sfânt; [noi] mărturisim şi că Stăpâna noastră, Sfânta  [Fecioară] Maria, este pe deplin şi cu adevărat  Născătoare de Dumnezeu, pentru că a născut în trup pe  Unul din Sfânta Treime, pe Hristos Dumnezeul nostru,  după cum a învăţat mai întâi Sinodul din Efes care a  alungat pe necredinciosul Nestorie şi pe cei dimpreună cu el, pentru că a introdus [învăţătura despre] doimea  de persoane.

Împreună cu acestea, mărturisim şi cele două firi ale Celui ce S-a întrupat pentru noi din Preacurata  Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria,  mărturisindu-L Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit,  precum şi Sinodul din Calcedon a proclamat,  îndepărtân-du-i din curtea dumnezeiască pe  blasfemiatorii Eutihie şi Dioscor; şi împreună cu ei  pe Sever, Petru şi [întreaga] ceată blasfemiatoare;  împreună cu ei dăm anatemei şi născocirile lui  Origen, Evagrie şi Didim, urmând celui de-al cincilea  Sinod întrunit la Constantinopol.

Apoi mărturisim două voinţe şi două lucrări, după însuşirea firilor în Hristos, aşa cum a proclamat şi  Sinodul al şaselea [Ecumenic] de la Constantinopol,  respingând pe Serghie, pe Honorius, Chir, Pyrhus,  Macarie, toţi [aceştia fiind] oameni neiscusiţi în  dreapta credinţă şi pe [toţi] cei care cugetă asemenea  lor.

Şi, rezumând, zicem: [noi] păstrăm neschimbate toate predaniile Bisericii, scrise sau nescrise,  încredinţate nouă [cu sfinţenie]. Între ele se află şi  zugrăvirea icoanelor, în acord cu relatarea  propăvăduirii evanghelice, în vederea întăririi  credinţei în întruparea, adevărată şi nu închipuită, a  lui Dumnezeu Cuvântul, [acestea] aducându-ne bun  folos; căci lumina cu care se luminează între ele  [propovăduirea şi icoana] este spre mărirea amândurora  .

Aşa stând lucrurile, înaintând pe calea împărătească şi urmând învăţătura [de Dumnezeu] insuflată a Sfinţilor noştri Părinţi şi a Predaniei Bisericii Soborniceşti, căci noi recunoaştem că ea este a Duhului Sfânt Care locuieşte într-însa, hotărâm cu toată grija şi acrivia: împreună cu imaginea cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci, în sfintele biserici ale lui Dumnezeu să se pună şi: cinstitele şi sfintele icoane, pictate sau lucrate în mozaic, sau făcute din materii potrivite, pe sfintele vase şi veşminte, pe ziduri şi scânduri, în case şi pe drumuri; icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, ale cinstiţilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor şi drepţilor bărbaţi.

Căci cu cât mai des sunt văzute acestea, prin icoane,  cu atât mai mult cei care privesc la ele sunt aduşi  a-şi aminti şi a iubi prototipurile [icoanelor] şi a  le da cuvenita sărutare şi cinstita închinare; nu  cinstirea adevărată, care după credinţă se cuvine  numai dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aşa] cum  se face cu semnul sfintei şi de viaţă făcătoarei  cruci, cu sfintele Evanghelii, şi cu toate lucrurile  sfinte; întru cinstirea lor se vor face tămâieri şi  se vor aprinde lumini [lumânări], după evlaviosul  obicei al celor de demult. Căci cinstirea [acordată chipului] urcă la prototip (cf. Sfântul Vasile cel  Mare: Despre Sfântul Duh18, 45; PG 32, 149), şi cel care se închină la icoană se închină persoanei  zugrăvite în ea.

În acest fel se întăreşte învăţătura Sfinţilor noştri Părinţi, adică Predania Bisericii Soborniceşti, [Biserică] ce a primit Evanghelia de la un capăt la  altul al pământului; aşa urmăm lui Pavel, care a grăit  în Hristos, [şi întregii] cete dumnezeieşti a  Apostolilor şi sfinţeniei Părinţilor noştri, ţinând cu  tărie predaniile pe care le-am primit (cf. II Tes. 2,  15), cântând astfel profetic lauda biruinţei  Bisericii: bucură-te, fiică a Sionu-lui! Ridică-ţi  glasul, fiică a Ierusalimului, bucură-te şi te  veseleşte din toată inima. Căci Domnul a înlăturat  toate judecăţile împotriva ta şi te-a izbăvit din mâna  potrivnicilor tăi; Domnul este Împărat în mijlocul  tău; [tu] nu vei mai vedea nici o nenorocire(Sof. 3, 14) şi pacea va fi cu tine totdeauna.

[Iar] cei care cutează să cugete sau să înveţe altfel,  sau, urmând blestemaţilor eretici, [îndrăznesc] să dispreţuiască predaniile Bisericii, născocind sau  lepădând ceva dintre cele ale Bisericii, fie  Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoană zugrăvită, fie sfinte moaşte de mucenici, sau [îndrăznesc] să cugete strâmb şi viclean pentru a răstălmăci ceva din  Predaniile legiuite ale Bisericii Soborniceşti, încă  şi [de vor îndrăzni cu necuviinţă] să folosească în  chip profan sfintele vase sau sfintele mănăstirilor:  poruncim ca toţi aceştia, dacă sunt episcopi sau  clerici, să fie caterisiţi, iar dacă sunt monahi sau  laici, să fie îndepărtaţi de la împărtăşanie [să fie  afurisiţi].

Sursa texthttp://www.credo.ro

Sursa audio: Youtube