Un om duhovnicesc nu spune niciodată că nu este un om foarte păcătos. Se vede mai păcătos decât toți. Și totuși se duce la biserică sau, mai bine zis, se pune pe pocăință.

Disprețul ăsta față de tine s-ar putea să fie o stare de autentică smerenie, doar să nu te diluezi în așa hal, încât să nu mai ai nici o nădejde de mântuire, să-ți tai forțele rugăciunilor și nădejdilor, cum zic. Dar dacă te disprețuiești pe tine, asta înseamnă deja o biruință.

(Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre izbăvirea de întristare, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 55-56)

Sursa: https://doxologia.ro/arhimandritul-arsenie-papacioc