OCUPANŢII ITALIENI AU EMIS UN ORDIN DE ARESTARE ÎMPOTRIVA PĂRINTELUI AUGUSTIN
DE CRĂCIUNUL ANULUI 1941
Ocupanţii italieni, de primul Crăciun în robie, din 1941, au emis un ordin de arestare în Iannena împotriva părintelui Augustin, caracterizându-l periculos. Ordinul l-au comunicat şi autorităţilor germane.
Neînfricatul predicator, în timpul primului Crăciun în robie, era în Iannena, având 33 de ani. La porunca Mitropolitului de Ioannina, Spiridon Vlachos, a vorbit în Biserica Mitropolitană a oraşului care era arhiplină. A vorbit despre cele două stele care nu se vor stinge niciodată, despre Steaua din Betleem şi Elada. A accentuat pe moralul decăzut al elinilor înrobiţi şi i-a criticat sever pe acei elini care au cedat la propaganda italienilor şi au devenit cetăţeni italieni. Despre cuvântul său au fost informaţi imediat ocupanţii italieni, care se aflau în biserică, şi care aşteptau la ieşire ca să-l aresteze. Mitropolitul său a înţeles asta şi i-a înlesnit fuga prin mica uşă a altarului.
În urma acelei predici istorice avu loc o mare tulburare. Trimişii poliţiei italiene vin la Mitropolitul Spiridon şi-i cer să le fie predat predicatorul. Spiridon îi linişteşte cu promisiunea că îl va pedepsi el însuşi. Apoi, îl cheamă urgent pe predicator.
– Augustine, îi zice, de astăzi te avansez protosinghel. Vei prelua acest sector şi vei lăsa predica.
Scundul predicator se opreşte brusc:
– Adică nu voi mai predica? Şi ce voi face? Mă voi plimba ca un câine vagabond pe drumurile şi prin pieţele din Ioannina? Imposibil!
– Bre, Augustine, încă nu ai înţeles că-ţi este în pericol capul? Şi cu al tău e în pericol şi al meu.
– Atunci să-mi daţi ieşirea din Eparhie, ca să plec.
Să vedem ce-a mai spus părintele Augustin episcopului său referitor la interdicţia de a predica. Am auzit-o de la el însuşi.
Nu este corect ceea ce faceţi. Dacă nu predic, voi deveni un câine care nu latră, iar un câine care nu latră este inutil. Ar trebui să le spuneţi italienilor: Augustin nu este copilul meu. Mie nu mi-a făcut nici un rău, dacă însă pe voi vă deranjează, arestaţi-l şi aruncaţi-l în mare, dar să ştiţi că Elada are mulţi ca Augustin.
După acest răspuns eroic, Părintele Augustin a plecat din Ioannina pe vreme de noapte, fără a-i spune nici bătrânei lui mame, care locuia împreună cu el. Italienii i-au încercuit casa şi pentru că nu l-au găsit pe el, i-au arestat mama. Atunci, episcopul a luat-o sub ocrotirea sa şi a reuşit s-o elibereze din mâinile lor. Părintele Augustin Kandiotis s-a izbăvit încă o dată de la o moarte sigură.
Ocupanţii italieni au urcat pe corabie mulţi elini patrioţi cu scopul de a-i duce în Italia şi i-au scufundat intenţionat în Adriatica. Părintele Augustin a scăpat de suspectul naufragiu al italienilor, ca să se arunce într-o întâmplare dramatică şi incredibilă, în “marea aventură a Macedoniei noastre”, aşa cum scrie el însuşi, şi a intrat de-a binelea în furtuna sălbatică care a măturat patria noastră ocupată.
Macedonia a fost ceva mai mult decât o tragedie. Violenţa nemţilor şi a italienilor ocupanţi, măcelurile, embargoul şi propaganda bulgarilor au făcut ravagii.
(VA URMA)