– Gheronda, există pe planeta noastră multă tulburare: războaie, catastrofe, nedreptăţi, sărăcie, nefericire… Ce se întâmplă că în ţara noastră nu au loc acestea sau, în sfârşit, există la o intensitate mai mică?

       – Copilul meu, ştii câte Liturghii se ridică în fiecare zi din Elada? Foarte multe.

***

       – Hristos a înviat, Gheronda!, i-a spus odată un fiu duhovnicesc de-al său, cu puţin timp înainte de ziua Înălţării.

       – Adevărat a înviat, mămicuţă.

       – Este ultimul „Hristos a înviat” pe care-l spunem astăzi, părinte.

       – Nu, nu ultimul. Să spunem continuu salutul „Hristos a înviat”. Eu, înainte de a merge să mă împărtăşesc, Îi zic: „Hristos a înviat, Bucuria mea”. Să nu ne oprim a spune asta deloc. Pentru că Domnul este Înviere. Mereu ne înviază.

(TRADUCERE:  https://acvila30.ro/ , SURSA: Stareţul Ambrozie Lazaris, Duhovnicul Manastirii Dadiou, vol 2, p.24)