Vatican: Intervenția IPS Iosif (BOR) la Sinodul episcopilor

Vatican: Intervenția IPS Iosif (BOR) la Sinodul episcopilor

IPS Iosif_webVineri, 16 octombrie 2015, în cadrul celei de a douăsprezecea Congregații generale a Sinodului episcopilor, Părinții Sinodali au avut ocazia de a asculta intervențiile a doisprezece Delegați fraterni din diferite confesiuni creștine. Din partea Bisericii Ortodoxe Române a luat cuvântul ÎPS Iosif, Mitropolit al Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale.

 

Sanctitatea Voastră,
Preafericirile Voastre, Excelenţele Voastre, Cucernici Părinţi,
Fraţi şi Surori, Doamnelor şi Domnilor,

Vă mulţumesc pentru invitaţia fraternă, în numele Patriarhului Daniel al României, care mi-a încredinţat misiunea de a reprezenta pe Preafericirea Sa şi Sfântul Sinod al Patriarhiei Române la Sinodul episcopilor catolici care încearcă să dea o orientare familiei creştine astăzi, atât de greu încercată din toate părţile (şi, totuşi, indisolubilă).

Vreau să vă împărtăşesc lucruri pe care le cunoaştem cu toţii. Dar câtă nevoie avem şi noi de colaborarea dintre creştini pentru a înţelege şi a ajuta familia în societate! Este adevărat că astăzi, prin emigrarea masivă, ne confruntăm cu realitatea a ceea ce numim căsătoriile mixte catolic-ortodoxe, pe care trebuie să le tratăm cu seriozitate şi discernământ, mai ales atunci când sunt dublate de separări ori divorţuri precedente.

Crizele familiei, care sunt de fapt crizele ființe umane, au fost asumate de Dumnezeu în Cristos însuşi, cel care ne dă harul iertării, prin pocăinţă. Cum şi până unde să înţelegem această milostivire infinită a unui Dumnezeu care vine să se căiască El însuşi pentru păcatele noastre?

Familia este, după cum o ştim, în centrul vieţii omenești şi a vieţii creştine, fiind leagănul iubirii lui Dumnezeu dăruite omului prin iubirea Fiului Său Răstignit şi Înviat pentru a-l „atrage” pe om spre asemănarea cu El, (prin harul dăruit din belșug), iubire pe care Duhul Sfânt o face să crească în fiecare dintre ființele omenești şi care condiţionează, în acelaşi timp, dezvoltarea vieţii umane.

Ştim că:

  1. Familia este, ca instituţie, de natură divină, nu umană. În această calitate, ea este, după chipul lui Dumnezeu, o diversitate de persoane în comuniune în unitatea naturii. Ea este normativă pentru toate formele care iau viaţă în Biserică (inclusiv comunitatea monastică, familia şi fraternitatea după Spirit) şi socială. (Tradiţia Bisericii şi Cuvântul lui Dumnezeu rămân punctul de referinţă permanent de-a lungul istoriei.)

Ştim că:

  1. Familia conjugală, ca și familia ori comunitatea monastică, urmează aceleaşi principii: castitatea (consacrarea sexualităţii), ascultarea (faţă de Cristos şi unii faţă de alţii, într-o ierarhie a slujirii), sărăcia (punerea în comun a bunurilor). Familia este chemată să realizeze asemănarea cu imaginea trinitară a lui Dumnezeu (familiile ca ipostaze divine) printr-o asceză continuă, într-un mod care se regăsește în scrisoarea și rugăciunile Încoronării, din tradiţia ortodoxă.

Ştim că:

  1. Familia se reflectă, în exterior, în mod dublu: a) o reflectare socială prin pomana, ospitalitatea şi mărturia credinţei şi a iubirii acolo unde locuiește; și b) o strălucire ecologică astăzi, trebuie să spunem, de asemenea, (respectul faţă de creaturi şi creaţie, transformarea creaturilor prin agricultură, ca alimentaţia dictată de canoanele Tradiţiei), ca o prelungire euharistică.

Dar ştim şi că:

  1. Familia este celula primară a Bisericii. Astfel, soţii participă în mod regulat la celebrarea euharistică, în calitate de membri ai preoţiei regale şi concelebranţi sub capul care este Isus Cristos. Toate caracteristicile familiei derivă din structura sa euharistică, întemeindu-se îndeosebi pe iertarea alimentată de smerenie, care fac să crească iubirea reciprocă şi transformă pe termen scurt şi pe termen lung persoana şi viaţa creştină.

„Măreţia divină [a căsătoriei] stă în faptul că în căsătorie se găseşte o reprezentare vie a unirii Logosului cu natura umană… ̶ spune Sf. Ioan Gură de Aur. Dar acest cuib, (căsătoria) se află încă la cel mai înalt grad al splendorii sale spre care El (Dumnezeu) îl conduce! El îl ridică până la demnitatea de Mister, de Sacrament. Ca o ultimă şi inexprimabilă măreţie, îl face imagine deplină a unirii dintre Cuvântul său şi natura umană.”

ÎPS Iosif
Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale
Biserica Ortodoxă Română

 

[B0789 – Biroul de presă al Sf. Scaun. Text original în franceză. Traducere de Sr. Daniela Mare CJ / ARCB]

Sursa: http://angelus.com.ro/2015/10/20/vatican-interventia-ips-iosif-bor-la-sinodul-episcopilor/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: