„WATERLOO” PENTRU ECUMENIŞTI – DIALOGUL CU CATOLICII

Neînţelegeri aprinse şi între reprezentanţii Ortodoxiei, aşa cum reiese din declaraţiile Mitropoliţilor de Ioannupol, de Pergam, a reprezentantului Patriarhiei Moscovei şi a responsabilului Vaticanului pentru unitatea „Bisericilor”. Să se întrerupă definitiv, „aici şi acum”, Dialogul cu ereticii catolici, ca să înceteze sminteala poporului credincios şi a cinstitului cler. Viu este Domnul Dumnezeu şi apără Biserica Lui Ortodoxă.

Ministrul de Externe al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion, potrivit „Romfea.gr”, a purces la declaraţii. Din declaraţiile Mitropolitului reiese că unele fuseseră programate spre dezbatere şi altele au fost dezbătute, pentru că au existat serioase neînţelegeri referitor la jurisdicţia papei în primul mileniu, lucru pe care l-a semnalat şi Mitropolitul de Ioannupol. Reportajul de pe Romfea.gr are următorul conţinut: „Preşedintele Biroului de Relaţii Bisericeşti Externe a Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, a purces la declaraţii referitoare la desfăşurarea Dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici.
Mitropolitul Ilarion a subliniat că ,,textul de lucru al Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă, care a fost răspândit de unele mijloace mass-media, nu reflectă poziţia părţii ortodoxe în ceea ce priveşte tema primatului Episcopului Romei şi poate fi tratat doar ca material auxiliar pentru lucrul de mai departe”.
,,În pofida afirmaţiilor presei, n-au existat ,,deschideri” în şedinţele Comisiei pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici la Viena”, a adăugat semnificativ kir Ilarion.
În continuare, a subliniat: ,,Şedinţa s-a ocupat cu dezbaterea rolului Episcopului Romei în primul mileniu. Asupra temei s-a pregătit un text de către Comisia Coordonatoare, care a fost analizat anul trecut în Cipru. Textul improvizat ,,s-a scurs” spre mijloacele de informare în masă şi a circulat. S-a presupus că la Viena se va încheia dezbaterea acestui text. Şi totuşi, lucrurile au stat altfel. Mult timp s-a cheltuit pentru dezbaterea statutului textului”.
De asemenea, kir Ilarion a amintit că ,,reprezentanţii ortodocşi au insistat de la început că ,,textul critic” nu poate să fie publicat nici oficial de către Comisie, nici nu poate fi semnat de către membrii ei”.
,,Părerea noastră este că prezentul text necesită o prelucrare esenţială în cele ce urmează, dar şi după această prelucrare, va putea primi doar statutul de ,,text de lucru”, adică să fie doar material auxiliar (instrumentum laboris), care va fi folosit la pregătirea următoarelor texte, dar nu va avea niciun statut oficial”, a subliniat kir Ilarion.
Referindu-se la rolul Episcopului Romei, a subliniat că ,,textul critic are un caracter exclusiv istoric şi, vorbind despre rolul Episcopului Romei, nu se referă aproape deloc la Episcopii celorlalte Biserici Locale din primul mileniu, lucru care lasă o impresie greşită asupra modului de împărţire a sarcinilor în Biserica Veche”.
„Mai mult – a adăugat – din text lipseşte o constatare clară şi evidentă cum că jurisdicţia Episcopului Romei în primul mileniu nu se întindea în Răsărit”.
A mai subliniat: „Sperăm că aceste goluri şi lipsuri vor fi completate la prelucrarea textului. După o dezbatere amplă Comisia a hotărât că textul necesită o prelucrare şi că hotărârea definitivă referitoare la statutul lui se va amâna la următoarea întrunire a plenului Comisiei, adică în aproximativ doi ani. Până atunci se va pregăti planul unui nou text, care se va ocupa cu aceeaşi problematică, dar din punct de vedere teologic”.
,,Pentru membri ortodocşi este evident că în primul mileniu jurisdicţia Episcopului Romei se întindea exclusiv în Apus, în timp ce în Răsărit teritoriul a fost împărţit între cele patru Patriarhii: Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim”, a mai subliniat.
Încheind, a spus că ,,Episcopul Romei nu a avut nicio jurisdicţie directă în Răsărit, chiar dacă în unele situaţii ierarhi din Răsărit apelau la arbitrarea lui în disputele teologice.
,,Aceste recursuri nu erau sistematice şi în niciun fel nu pot fi interpretate în înţelesul că Episcopul Romei era perceput în Răsărit ca posesor al stăpânirii supreme peste toată Biserica Ecumenică. Sper că la următoarele întruniri ale Comisiei, partea romano-catolică va accepta această poziţie, care se întemeiază pe nenumărate mărturii istorice”, a adăugat semnificativ preşedintele Sectorului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei”.

Responsabilul pentru Unitatea ,,Bisericilor’’ din partea Vaticanului, ,,Arhiepiscopul’’ Koch, a expus în declaraţiile sale cauzele nereuşitei Dialogului. Acestea constau în:
1) În viziunea diferită despre unitate a catolicilor şi ortodocşilor;
2) În neînţelegerile care se observă între ortodocşi referitor la viziunea unirii;
3) În supremaţia Papei şi refuzul Vaticanului să accepte şi să confirme Sinodalitatea, care este bogăţia Ortodoxiei. Mai exact, responsabilul Vaticanului pentru unirea tuturor, la întrebările referitoare la modelul folosit ,,pentru unitatea părţilor în dialog” a declarat:
,,Aceasta va fi marea întrebare pentru viitor. Mai întâi, fiecare Biserică a început să descrie viziunea ei despre unitate. Opinia catolică şi cea ortodoxă despre unitate e foarte probabil că nu va fi aceeaşi. Am văzut întrebările, a trebuit să dezbatem temele legate de primatul papal şi de sinodalitate. Biserica Catolică promovează o puternică supremaţie a Papei, dar probabil că nu a dezvoltat sinodalitatea în măsura în care a făcut-o Biserica Ortodoxă. Puterea Bisericii Ortodoxe este sinodalitatea ei. Am ajunge în punctul unei îmbogăţiri reciproce.
Principiul de bază al ecumenismului este schimbul de daruri. Primul pas este să-şi spună unul altuia îndeosebi cum îşi imaginează unitatea. Pentru Biserica Catolică, fireşte, unitatea fără Episcopul Romei este de neînţeles. Lucrul acesta se întâmplă, pentru că chestiunea Episcopului Romei nu este doar o chestiune organică, ci are şi un înţeles teologic. Dialogul asupra modului cum această unitate trebuie formulată, trebuie să continue intensiv. Unitate înseamnă că ne vedem unul pe celălalt ca Biserică soră deplină… Cred că însuşi Papa are acelaşi gând în această direcţie”, a adăugat semnificativ.
Din declaraţiile menţionate ale responsabilului Vaticanului pentru „Unitatea Creştinilor” reiese încă ceva şi anume că reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe, care participă la Dialog nu consideră Vaticanul „Biserică soră” şi lucrul acesta îi deranjează pe catolici şi implicit pe ierarhii Fanarului şi ai Bisericii Eladei, care se comportă în Biserica noastră Ortodoxă ca reprezentanţi ai papismului.

Să se întrerupă Dialogurile

Arhiereii ecumenişti, Fanarul şi Biserica Eladei trebuie să oprească Dialogurile teologice, pentru că se expun şi scandalizează poporul credincios. Papistaşii au demonstrat la Viena că sunt nepocăiţi şi inflexibili în tezele lor eretice, aşa cum este primatul şi infailibilitatea. S-a demonstrat şi faptul că refuză sinodalitatea. S-a demonstrat, în sfârşit, că reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe nu au o poziţie şi o viziune comună despre ,,unire”, dar nu consideră papismul ,,Biserică soră”. Continuarea Dialogului va fi o provocare pentru poporul credincios.