Acasă > Cuvinte de folos > Sfântul Serafim Sobolev: Să înmulţim Harul Sfântului Duh

Sfântul Serafim Sobolev: Să înmulţim Harul Sfântului Duh

Cum trebuie să descoperim, să înmulţim şi să încălzim Harul Sfântului Duh primit de noi la Botez? Noi trebuie să facem acest lucru prin împlinirea neabătută a poruncilor dumnezeieşti. În aceasta stă toată lucrarea mântuirii noastre şi calea vieţii mântuitoare.

Da, este grea şi foarte îngustă această cale. De aceea Domnul a şi spus: strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află (Matei 7, 14). Ce jalnic este că foarte mulţi dintre creştinii ortodocşi nu vor să meargă pe această cale îngustă a păzirii poruncilor mântuitoare, ci preferă să meargă pe calea cea largă a satisfacerii neînfrânate a poftelor proprii şi a voii proprii.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 89)

* * *

Să ne asemănăm, iubiţilor întru Hristos fiii mei, în această nejudecare, în această dragoste adevărată pentru aproapele nostru, oamenilor sfinţi. Să ne străduim să nu observăm şi nici chiar să nu cunoaştem greşelile celor de aproape ai noştri şi întotdeauna să recunoaştem doar păcatele proprii.

Fie ca una din cele mai iubite şi permanente rugăciuni ale noastre să fie: Aşa, Doamne împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele(Rugăcinea Sf. Efrem Sirul). Să facem legământ cu Domnul nostru Iisus Hristos, să iertăm din toată inima toate supărările ce ne-au fost pricinuite din partea apropiaţilor noştri şi niciodată să nu judecăm pe nimeni. Şi dintr-o dată vom simţi în inima noastră pacea lui Hristos şi bucuria Lui. Îi vom fi dragi Lui, ca cei mai iubiţi şi preţuiţi copii ai Lui. Pentru această iubire faţă de aproapele nostru, Domnul va revărsa peste noi toată dragostea şi milostivirea Lui cea nespusă.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 164)

* * *

Blestemul sau anatema este îndepărtarea noastră de Dumnezeu, care este izvorul vieţii şi fericirii; blestemul este moarte trupească şi sufletească. După cuvintele episcopului Teofan Zăvorâtul, acest blestem era prezent în următoarele cuvinte spuse primilor oameni: …căci, în ziua în care vei mânca din el (pomul cunoaşterii binelui şi răului), vei muri negreşit (Facere 2, 17), desigur pentru cazul neîmplinirii acestei porunci.

Protopărinţii noştri nu au împlinit această poruncă, au căzut în păcatul strămoşesc şi blestemul a devenit realitate.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 36)

Sursa: doxologia.ro

Legături:

 

  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.