15 puncte despre Vatopaidi –

Interviu cu Părintele Nektarie Moulatziotis

Prezentul interviu, acordat ziarului Σφήνα de către Egumenul Sfintei Mânăstiri a Sfântului Augustin de Ippona şi a Sfântului Serafim de Sarov, Arhimandritul Nektarie Mulatziotis, nu a fost publicat, în cele din urmă, motivele nepublicării lui rămânând necunoscute. Deşi ziarista care a luat interviul, mânată de bune intenţii, a presupus că ziarul pentru care lucrează acordă drept de publicare şi celuilalt punct de vedere în ceea ce priveşte scandalul Vatopaidi, se pare că lucrurile nu au stat deloc aşa. De altfel, Părintele Nektarie a fost exclus de la o emisiune TV la care fusese invitat din prealabil, atunci când a început să exprime deschis un punct de vedere favorabil Egumenului Efrem…

1.      Consideraţi că Părintele Efrem este folosit de către unii drept ţap ispăşitor ?

Pentru toţi cei implicaţi în afacerea Vatopaidi, atât la nivel politic,cât şi personal, Gheronda Efrem poate fi făcut ţap ispăşitor. Din moment ce titlul de proprietate al lacului Vistonida a fost stabilit prin hotărâre ministerială sub ambele guvernări (atât a Partidului Socialist – PASOK, cât şi a Partidului Noua Democraţie – ND, n.tr.) şi prin hotărârea Consiliului Judecătoresc de Stat şi a Consiliului Consultativ al Domeniilor Publice, vinovaţi sunt mai ales aceştia. Mânăstirea a pretins ceva, dacă avea dreptul să primească, foarte bine că a primit, dacă nu avea dreptul, de ce i l-au dat ?

2.      Care sunt „răpitorii” de care protejează Efrem proprietatea Mânăstirii ?

Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi prin cuvântul „răpitori”. Personal, cred că cel mai mare răpitor al proprietăţilor bisericeşti a fost statul. Gheronda Efrem a pretins şi a dobândit o proprietate a Mânăstirii prin mijloace pe deplin legale şi transparente.

3.      Pentru a înlătura aura negativă care a fost creată, nu ar trebui să fie pusă în evidenţă activitatea filantropică a Mânăstirii Vatopaidi ? De ce nu a făcut acest lucru până acum ?

Înştiinţări din partea Mânăstirii Vatopaidi cu privinţă la activitatea filantropică au tot fost făcute, dar, din nefericire, nu au fost promovate deloc de mass-media ! Ba chiar, unii ziarişti, pe la diverse emisiuni, au batjocorit cu rea intenţie aceste înştiinţări; de exemplu, textul privind sprijinul acordat în vremea stăpânirii turceşti de către Mânăstire Marii Şcoli de la Halki, a fost interpretat de aceia ca referindu-se la prezent şi, întrebând conducerea Şcolii despre ajutorul primit în prezent din partea Mânăstirii, bineînţeles că nu au aflat nimic şi au dezminţit declaraţia Mânăstirii. În fine, astăzi, Mânăstirea Vatopaidi acordă peste 2 milioane de euro anual ca burse pentru studenţi, ajutoare pentru familii sărace, bolnavi şi deţinuţi, pentru tabere de copii şi fundaţii, organizaţii bisericeşti din Grecia, Cipru, Rusia, România, Serbia, Africa, precum şi unor Mânăstiri şi organizaţii bisericeşti din America şi multor eparhii ale Patriarhiei Ecumenice. Mânăstirea a ajutat la renovarea închisorii din Komotini, la sprijinirea multor foşti deţinuţi săraci, la sprijinirea economică şi morală a familiilor deţinuţilor şi a înşişi deţinuţilor. Mânăstirea acţionează, de asemenea, în vederea eliberării de narcotice a celor dependenţi. Una din cele mai mari acţiuni de binefacere pe care intenţiona să o facă Mânăstirea era un spital în Lemesos, în valoare de 5 milioane de euro. Prin intermediul Organizaţiei Filantropice de Sprijin Cutural şi Ştiinţific Grigoreio, pe care a co-fondat-o, Mânăstirea pregătea construcţia unui Centru de Recuperare pentru Invalizi în valoare de 60 de milioane de euro, extrem de necesar, căci nu există nimic similar în Grecia. De asemenea, în conlucrare cu Mitropolia Mesogaiei, ar construi un Centru de Dezintoxicare în valoare de 10 milioane de euro. Sfânta Mânăstire avea intenţia, înainte de scandalul schimbului de proprietăţi, să transforme cea mai mare parte a veniturilor în activităţi filantropice prin intermediul Fundaţiei Grigoreio. De asemenea, Mânăstirea Vatopaidi, prin activitatea de editare, a pus la dispoziţie în mod public întreg tezaurul de civilizaţie şi tradiţie a Sfântului Munte şi a Ortodoxiei, organizând cu mare succes zeci de Congrese Ştiinţifice Interortodoxe (…). Să nu uităm că Mânăstirea acoperă cheltuielile de găzduire pentru 25 000 de închinători anual, cheltuieli de găzduire şi hrană pentru 150 de muncitori şi că încă mai are nevoie de 200 de milioane de euro pentru completa restaurare a Mânăstirii şi a dependinţelor ei (schituri şi chilii care depind de ea) şi care, din subvenţia de 1 milion de euro acordată de stat, nu ar putea fi îndeplinită niciodată.

4.      În ce priveşte bunăstarea şi protejarea bunurilor Mânăstirii, Egumenul Efrem a procedat foarte bine. Legal totul este în regulă. Dar ceea ce este legal este şi moral ?

Nu cred că este imoral să aibă cineva grijă de Mânăstirea sa, din moment ce nu a făcut nimic în folosul propriu şi toate au fost legale şi transparente. Din contră, Gheronda Efrem cred că a acţionat dezinteresat atunci când a revendicat ceea ce era proprietatea Mânăstirii.

5.      Credincioşii se scandalizează deoarece există atâta sărăcie în jur, iar un monah revendică proprietatea care aparţinea, ca folosinţă, unor credincioşi. Este de vina mass-media pentru acest lucru ?

Dar Mânăstirea Vatopaidi, precum toate Mânăstirile Sfântului Munte, constituie persoană juridică şi instituţie publică. Adică nu este particulară, ci publică. Domnul Troiános, profesorul de Drept Bisericesc, scrie că Mânăstirile Sfântului Munte exercită activitate de interes public. Este ca şi cum am zice că de ce cutare minister ori cutare primărie are atâtea proprietăţi. Mânăstirile nu aparţin monahilor, ci credincioşilor, poporului. Mânăstirea Vatopaidi există de 1600 de ani; aparţine vreun corp de clădire vreunui monah ? Prin proprietăţile Mânăstirii se asigură supravieţuirea monahilor, filoxenia închinătorilor, restaurarea clădirilor, păstrarea odoarelor, dar şi furnizarea capacităţii de activitate filantropică, misionară şi socială. Consider că nu aţi priceput dimensiunea Mânăstirii Vatopaidi. Atunci când vorbim despre Vatopaidi subînţelegem o întreagă civilizaţie, 35 000 de metri pătraţi are doar Mânăstirea, alţi 40 000 au dependinţele (adică chiliile, Schitul Sfântului Andrei, Schitul Sfântului Dimitrie etc.), în total 75 000 de metri pătraţi, cu 110 monahi, 150 de muncitori şi în jur de 100 de închinători zilnic. Dacă o familie de 4 persoane are nevoie de, să zicem, 40 de euro pe zi, Vatopaidi are nevoie de 3 500. Nu cred că se pune problema sărăciei sau a şomajului. Dacă stăm şi calculă câţi bani se adună în fiecare seară la centrele de distracţie unde merge grecul modern, vom vedea că suma depăşeşte cu mult bugetul Mânăstirii Vatopaidi. Nu este şi acesta un scandal pentru grecul modern ?

6.      Ce vă spun credincioşii din Biserică în privinţa acţiunilor Părintelui Efrem ?

Cei care sunt cu adevărat credincioşi ai Bisericii nu s-au scandalizat de acţiunile Părintelui Efrem, ba chiar mulţi dintre ei s-au întărit în credinţă, deoarece înţeleg că este vorba de un război împotriva Bisericii. În privinţa celorlalţi, e altă poveste. Multă lume este ameţită de mass-media şi de atmosfera înconjurătoare.

7.      De ce credeţi că mass-media este montată contra lui Efrem ? Ce au de câştigat ?

Câştigă audienţă. Vatopaidi face vânzare. Dar cred că mare parte din mass-media, în acest scandal, a devenit un pion în acţiunea pe care cineva o face pentru anihilarea instituţiilor, marginalizarea Bisericii, separarea Bisericii de stat, după cum am scris şi într-un recent articol (…). Nu vedeţi ce se petrece în aceste zile, după omorârea tânărului Alexi de către un poliţist ? Arde întreaga Grecie, trăim o situaţie haotică. Nu sunt de părere că puteţi crede că elevii şi anarhiştii au provocat această situaţie. În spatele ei se găsesc interese majore, scopuri politice teribile. La fel şi în scandalul Vatopaidi, mass-media este pionul pe care cei mari îl sucesc cum vor. Nu aţi observat că există o informare unilaterală pe această temă ? Şi sincer vă felicit pentru acest interviu. Ştiţi că m-au chemat la o emisiune despre Vatopaidi deoarece credeau că o să-l acuz pe Părintele Efrem şi atunci când am început să-i iau apărarea, m-au tăiat din emisiune ? Acelaşi lucru am aflat că s-a petrecut şi altora. Cine este de partea Vatopaidi-ului nu poate avea cuvânt în mass-media. Nu vă ridică nici un semn de întrebare ?

8. Vă identificaţi cu Părintele Efrem. Identificaţi monahismul cu acţiunile acestuia ?

Nu ştiu dacă mă identific cu Părintele Efrem, acest lucru doar Dumnezeu îl ştie. Dar dacă aş fi în locul lui, la fel aş acţiona în ceea ce priveşte revendicarea şi valorificarea proprietăţilor Mânăstirii. Monahismul nu a fost ofensat deloc de acţiunile sale. Acum de curând, în urmă cu o săptămână, am fost la Vatopaidi pentru o vizită de susţinere şi am văzut că toate funcţionau la fel ca şi înainte, în deplină bună rânduială şi bisericeşte. La Vatopaidi, slujbele, mărturisirea, slujirile, slăvirea lui Dumnezeu, filoxenia şi slujirea închinătorilor, au loc „toate cu cuviinţă şi bună rânduială” (1Cor, 14, 10).

9. Dacă vă aduceţi aminte, totul a început de la vânzarea imobilului olimpic. Părintele Efrem a cerut schimbul de proprietăţi pentru a sprijini activităţile Mânăstirii, dar a vândut imobilul unei societăţi cipriote. Nu credeţi că acest lucru este provocator ?

Din câte ştiu, imobilul olimpic ar fi trebuit să servească drept sediu Fundaţiei Grigoreio a Mânăstirii Vatopaidi, dar a fost considerat impropriu deoarece avea diverse probleme, spaţii care nu puteau servi la nimic, holuri imense etc.; pentru întreţinerea imobilului erau necesare sume imense, s-a considerat că e mai bine să fie vândut. Acest lucru se încadra legal şi logic în ideea de valorificare a proprietăţii Mânăstirii. Nu-mi spuneţi că a fost provocatoare vinderea către o societate cipriotă. Nu-mi spuneţi că şi dumneavoastră credeţi că ciprioţii nu sunt greci !

10. Aveţi relaţii cu oamenii politici ? Este rău să aibă un monah relaţii cu oamenii politici ?

Am relaţii, nu deosebite. Nu este rău să aibă un monah relaţii cu oamenii politici. Şi aceştia sunt oameni, sunt ortodocşi, sunt păstoriţi. Au nevoie să-şi exprime simţămintele lor religioase. Îmi veţi spune că nu sunt sinceri. Acest lucru este altceva, pentru aceasta îi va judeca Dumnezeu. Nu avem dreptul dea alunga pe cineva care vine înspre Biserică. Mânăstirea Vatopaidi este împărătească, aristocratică. De-a lungul secolelor a fost vizitată de împăraţi, regi, prim-miniştri şi multe alte persoane oficiale. Şi Venizelos a mers la Vatopaidi, şi regele Pavel şi mulţi alţii. Monahii nu urmăresc să aibă relaţii cu oamenii politici sau cu alţi oameni în vederea unor scopuri personale. Dezvoltă relaţii cu oamenii în scopuri duhovniceşti, pentru a transmite dragostea şi harul lui Hristos de care ei înşişi au parte şi se îndestulează.

11. Când credeţi că un egumen realizează succese în privinţa proprietăţii Mânăstirii lui ? Investiţiile şi acţiunile comerciale le consideraţi îndreptăţite pentru înflorirea proprietăţilor mânăstireşti ?

Atunci când Mânăstirea are capacitatea economică de a acoperi cheltuielile necesare vieţuirii monahilor săi, a vizitatorilor, a muncitorilor care lucrează la restaurarea clădirilor, a păstrării odoarelor şi, într-o mică măsură, poate să exercite activitate filantropică, atunci este limpede că egumenul ei acţionează cu succes în administrarea Mânăstirii. În cazul Mânăstirii Vatopaidi, toate cheltuielile de mai sus se ridică la sume imense, şi încă mai sunt necesare 200 de milioane de euro pentru continuarea renovării Mânăstirii. Cred că este îndreptăţit modul contemporan de valorificare a proprietăţii Mânăstirii. Trăim în secolul al XXI-lea, nu în cel de al IV-lea al monahilor din Egipt, atunci când monahii Avvei Pahomie făceau coşuri şi le vindeau, chiar şi aceasta era activitate economică şi încă profitabilă, gândiţi-vă că Sfântul Pahomie avea în jur de 7 000 de monahi şi era de datoria fiecăruia dintre ei să împletească un coş pe zi; ia vedeţi ce venituri încasau ! Biserica Greciei are acţiuni la bursă; la fel, alte fundaţii bisericeşti şi alte organizaţii, şi nu este nici ilegal, nici imoral. Nu joacă la cazinou. Sfânta Mânăstire Esfigmenou şi Sfânta Mânăstire a Sfintei Anastasia din Halkidiki şi multe alte Mânăstiri au avut până în 1924 flote comerciale ! „Întreprinderi” întregi, pe care le-au pus în slujba Neamului şi au fost distruse în luptă. Întreaga insulă Patmos a fost dăruită de împărat Sfântului Hristodul, ctitorul Mânăstirii de acolo. Mai târziu, Mânăstirea a vândut pământul pentru a putea trăi Mânăstirea şi, astfel, Patmosul este locuit astăzi de către laici. La fel s-a întâmplat şi cu celelalte vechi Mânăstiri. Astfel au trăit şi trăiesc…

12. De când îl cunoaşteţi pe Părintele Efrem ?

Îl cunosc de când a devenit Egumen, la fel ca pe ceilalţi 19 Egumeni (athoniţi, n.tr.).

13. Nu cumva toate cele întâmplate sunt produsul calomniei interne ? Nu cumva din gelozie unii monahi şi unele înalte feţe bisericeşti alimentează climatul negativ ?

Este şi produsul geloziei interne, dar nu numai. Trebuie să ştim că „invidia atinge şi pe cei desăvârşiţi”, adică nu e deloc ciudat ca un om duhovnicesc să fie invidiat de către un altul care ar putea chiar să aibă mai multe daruri decât cel dintâi. Vedeţi, Mânăstirea Vatopaidi se găsea pe culme atât material, cât şi duhovniceşte. Aportul ei la Ortodoxie era mare. Concentra mai mult de 100 de tineri cu instruire ştiinţifică care ar fi putut avea o foarte frumoasă carieră în lume şi au lăsat toate şi s-au făcut monahi acolo. Înduhovnicirea monahilor a fost dovedită de mulţimea închinătorilor care au vizitat Mânăstirea şi s-au văzut cu aceştia. Omiliile Egumenului Efrem, organizarea reuşitelor întâlniri teologice, minunatul cor al părinţilor Mânăstirii şi întreaga atmosferă duhovnicească întru Hristos pe care au creat-o vatopaidinii au fost motive de invidie pentru cei slabi duhovniceşte, fie pentru monahii nepăsători din Sfântul Munte, fie pentru „creştinii căldicei”, în general. Este întristător, dar nu mi se pare deloc ciudat, e vorba de neputinţe omeneşti. Doresc şi mă rog pentru păstrarea unităţii şi duhului de solidaritate în Biserică. Acele feţe bisericeşti care au invidiat Mânăstirea Vatopaidi au profitat de situaţie, dar interesele sunt mult mai adânci, după cum v-am mai spus, există scopuri politice, se promovează separaţia Bisericii de stat etc. În puţină vrem, sunt convins, vom vedea lucruri de necrezut. Atunci se vor vădi şi motivele pragmatice şi scopul punerii în scenă a scandalului Vatopaidi.

14. Ce faceţi pentru Mânăstirea dumneavoastră ? Aveţi nevoie de astfel de activităţi pentru întreţinerea ei ?

Noi trăim din mila şi micile danii pe care le fac oamenii. Din nefericire, nu scoatem mai mult, mai ales că acum lumea este îngreuiată economic… Fiecare Mânăstire caută astăzi să-şi asigure veniturile, deoarece nu poate trăi o Mânăstire vânzând tămâie, iconiţe, komboskini etc. Veniturile sunt mici, cheltuielile mari ! Până astăzi, pe noi nu a căzut „lozul cel mare”. Adică, un mare donator. Dar, este Dumnezeu ! Slavă Numelui Său !

15. Ce va motivat să-l apăraţi public ? Vă leagă o prietenie sau va indignat ceea ce se întâmplă ?

Nu am legături speciale de prietenie cu Părintele Efrem, aşa cum îi ştiu pe ceilalţi egumeni din Sfântul Munte, aşa îl ştiu şi pe el. Dar atunci când văd că un om duhovnicesc este defăimat şi calomniat, simt nevoia să-l susţin. Astfel, săptămâna trecută am fost la Vatopaidi nu atât pentru închinare, ci pentru o întâlnire de susţinere. Înţeleg şi simt că Gheronda Efrem este nedreptăţit, este sus pe Cruce şi dragostea mea creştinească îmi cere să-l susţin. Văd nedreapta terfelire care are loc în mass-media şi, deoarece ştiu că toate activităţile lui au fost legale şi limpezi, că nu este vorba despre un monah afacerist sau criminal, ci de un monah duhovnicesc care îşi trage rădăcina duhovnicească din Gheron Iosif Isihastul, nu rabd să fie nedreptăţit.

Sursa: http://presaortodoxa.wordpress.com/2009/01/28/15-puncte-despre-vatopaidi-–-interviu-cu-parintele-nektarie-moulatziotis-partea-a-ii-a-si-ultima/