SFÂNTUL CUVIOS IOACHIM PAPOULAKIS
Sfantul Cuvios Ioachim Papoulakis s-a nascut in 1786 intr-un mic satuc numit Kalivia, vizavi de satul Stavros din Itaca. Parintii lui se numeau Anghel Patrichie si Agni fiind la randul lor crestini evlaviosi. Micul Ioan (cum se numea sfantul inainte de a deveni calugar) a petrecut o copilarie grea, deoarece mama lui a murit cand el era inca foarte mic. Tatal sau s-a recasatorit cu o femeie foarte rea, care nu pierdea nici o ocazie de a-l pedepsi si tortura pe micul Ioan. Micul Ioan se diferentia de ceilalti copiii de varsta lui, caci cu multa dragoste si credinta puternica in Hristos nu lipsea niciodata de la biserica, postea, se ruga in continuu si imprastia dragoste si bunatate oamenilor din jurul lui. Cu multa ravna studia carti religioase si in special Sfanta Evanghelie. Toate aceste virtuti cu care era impodobit Ioan o inversunau si mai tare pe mama vitrega, care era rece si lipsita de afectiune. Prin diverse viclesuguri a reusit sa il convinga pe tatal lui Ioan sa ii intrerupa educatia si sa nu-l mai duca la scoala, ci sa-l dea pe un vapor strain ca marinar. Insa si ca marinar, tanarul Ioan nu a neglijat viata duhovniceasca, tinand toate posturile si traind in rugaciune.
Intr-una din calatoriile sale (1803), vaporul pe care se afla a ancorat la arsanaua manastirii Vatopedului din Sfantul Munte Athos si tanarul marinar Ioan a gasit ocazia de a se inchina in Gradina Maici Domnului. A fost fermecat de cum a intrat in sfanta manastire si dupa multe rugaminti catre egumen, acesta s-a induplecat sa-l primeasca, cu toate ca era foarte tanar. Ultimul sau obstacol, capitanul care nu vroia sa-l piarda pe Ioan de pe vas, a fost si acesta la randul sau induplecat de a-l lasa la manastire. Caracterul sau hotarat, argumentele sale si bineinteles ajutorul lui Dumnezeu l-au convins pe capitanul vasului . La Sfanta Manastire Vatoped a fost tuns in calugarie, primind numele de Ioachim. Acolo a vietuit pentru douazeci de ani, distingandu-se de ceilalti monahi, fiind exemplu de virtute si asceza prin urcusul sau duhovnicesc. Ascetul si mult-rugatorul Ioachim a plecat cu binecuvantarea sfintei manastiri ca apostol misionar in Peloponez, unde devine lucrator la sprijinirea si pregatirea poporului asuprit in anii revolutiei grecesti din 1821. Grija lui primordiala a fost salvarea populatiei necombatante, care traia fara mancare si imbracaminte si cel mai important fara nadejde si curaj. Din Peloponez, cuviosul Ioachim impreuna cu parintele Ioan Macri din Kefalonia – Pilaro, au ajutat sa fuga in Eptanez multi batrani si femei cu copii.
Dupa terminarea razboiului, Sfantul Ioachim nu s-a mai intors in Sfantul Munte, ci a ales locurile natale mai retrase pentru asceza si rugaciune. Eptanezul, din care face parte si Itaca, pe atunci il detineau englezii, dusmanii prefacuti ai ortodoxiei. Sfantul Ioachim, simtind pericolul, prefera sa nu se mai intoarca, dupa cum am spus, in linistea manastirii lui, ci alege locul lui natal Itaca, unde pentru aproximativ 40 de ani, mergand neobosit in fiecare sat si la fiecare casa de pe insula, predica prin exemplul vietii lui cuvantul lui Dumnezeu si credinta ortodoxa, ajutandu-i pe cei invalizi si saraci, ridicand biserici, invatand, educand si mustrand pe locuitori in teme de credinta, dandu-le multe semne ale harului dumnezeiesc. Vietuind el insusi in mare asceza si saracie de buna-voie, a devenit sprijinul, mangaierea si nadejdea tuturor locuitorilor Itacei. Sfantul Ioachim a profetit si eliberarea Eptanezului de sub englezi, precum si ca unirea lui se va face fara razboi, deoarece Anglia va pleca, predand insulele Greciei, ceea ce s-a si intamplat. Pentru marea lui virtute si prea multa lui smerenie, Dumnezeu l-a inzestrat cu multe daruri (profetic, inainte vazator si tamaduitor), avand ca scop pocainta si mantuirea sufleteasca a oamenilor. De aceea si in inimile si constiinta localnicilor din totdeauna “Papoulakis”(Parintelul) a fost numit sfantul lor.
Pe tot timpul vietii lui, au fost multe semne ale sfinteniei lui ce au fost consemnate. Mai caracteristic, vom aminti numai urmatoarele:
1. Dionisie Paxinos din satul Stavros, ne spune cum Papoulakis a vindecat o doamna cu copilul ei. Mama suferea de puroi la ochi si copilul ei de convulsii de eclampsie. I-a vindecat pe amandoi cu rugaciunea lui, dupa ce le-a facut cruce cu bastonul. Le-a descoperit “doctorul fara de arginti” si discutia pe care acestia au avut-o de taina intr-un loc retras, privind plata pe care urmau sa i-o faca pentru vindecarea lor, pe care nu a acceptat-o.
2. D. Zaverdinos din Stavros povestea despre consateanul sau, Lambros Raftopoulos ca a plecat odata cu vaporul in Venetia dupa lemne pentru biserica Sfintei Varvara, care se construia atunci, insa nu s-a mai intors. Dupa trei luni, toti credeau ca vaporul cu care plecase Raftopoulos s-a scufundat. Sfantul Ioachim, dupa ce s-a rugat mai intai, le-a spus celor din Stavros ca va sosi cu lemnele in cateva zile. Proorocirea sfantului avea sa se adevereasca la putin timp, spre minunarea tuturor celor din sat.
3. Ecaterina H. Paizis povestea odata, ca in satul Pera, familia Cahrila a promis singura in taina de a da 12 taleri bisericii Sfintei Varvara. Mai tarziu insa, barbatul a spus catre femeia sa: “voi da sfantului numai 6 taleri, deoarece calugarii ii mananca”. Cand s-au dus sa dea parintelui Ioachim ofranda lor (in alta casa), acestia au lasat-o pe masa, iar sfantul le-a spus cu multa liniste: “Copiii mei, este de prisos, din moment ce calugarii ii mananca”. Atunci, barbatul s-a tulburat foarte tare si a marturisit public greseala lui, dand inca sase taleri si astfel primind iertarea sfantului.
4. I. D. Raftopoulos din satul Kioni povesteste cum in data de 7 februarie 1867 peste noapte Sfantul Ioachim a fost gazduit in casa lor. In miezul noptii sfantul parinte s-a trezit tulburat si foarte agitat, vestindu-i gazdei ca o mare incercare si rau va veni peste insula lor. Sfantul a aprins lumanari, a tamaiat si s-a rugat toata noaptea. Dimineata, un mare cutremur a venit peste Itaca si Kefalonia, provocand mari pagube si catastrofe materiale.
Trebuie amintit ca la vremea in care sfantul Ioachim isi desfasura activitatea sa misionara si duhovniceasca in Itaca, multi dintre locuitorii insulei se asezasera in diverse orase din Romania, unde multi dintre ei se stabilisera definitiv. Foarte multi dintre ei au ajuns sa aiba averi mari, devenind persoane de vaza in tara noastra, dar niciodata nu si-au uitat locul natal, unde au facut diverse donatii. Interesant este o minune a Sfantului Ioachim pe care a facut-o unor itachioti ce erau asezati in Ploiesti. Este vorba de familia N. Sichiotis-Bulumbasis originara din Stavros si care la inceputul secolului al XX-lea traia in Ploiesti. Era o familie foarte bogata, ce a facut multe donatii la biserica Sfanta Varvara din Stavros. Acestia aveau un fiu, ce suferea de o boala nevindecabila, caruia doctorii nu ii dadeau nici o sansa de a mai trai. Nefericitii parintii si-au indreptat atunci nadejdea catre Sfantul Ioachim, care se odihnea la Sfanta Varvara, unde ei facusera multe donatii. Au promis sfantului, ca daca le va vindeca copilul vor dona bisericii Sfintei Varvara un clopot mare. Ambilor parinti li s-a aratat Sfantul Ioachim in somn, pe care i-a mangaiat spunandu-le: “Nu va temeti, copilul vostru se va face bine”. La scurt timp copilul bolnav s-a insanatosit degraba, iar parintii si-au implinit promisiunea facuta sfantului, ducand clopotul promis bisericii Sfintei Varvara. Pentru ca clopotul era foarte mare a fost montat la biserica Schimbarii la Fata din Stavros, iar clopotul de acolo a fost dus la Sfanta Varvara.
Sfantul Cuvios Ioachim a adormit in Domnul la 2 martie 1868 fiind ingropat in spatele bisericii Sfanta Varvara din Stavros-Itaca la umbra a trei mirti, ce au fost plantati chiar de el. Slujba inmormantarii a avut loc la biserica Sfantul Nicolae din Vathi (capitala Itacei). Cortegiul funerar s-a indreptat pana la Stavros pe jos pe o ploaie torentiala, numai trupul Sfantului Ioachim ramanand uscat si neatins de ploaie. Dupa adormirea lui au fost consemnate multe minuni ce au avut loc, chemand numele sfantului. Vom aminti in acest sens marturia pastorului Spiridon Paizis care in noptile de vara adormea cu turma sa pe munte. Acesta, marturisea cu mare cucernicie, ca intr-o noapte a vazut o lumina ce urca pe muntele de vizavi de Vigla, ca mai apoi sa coboare pe biserica Sfintei Varvara si sa se aseze pe mormantul Sfantului Ioachim.
In anul 1976, Ana Delaporta-Mihalopoulu din satul Perahori suferea de cancer, ajuns in metastaza. Fata ei, Diamando s-a afierosit Sfantului Cuvios Ioachim, fata de care nutrea o evlavie fara de margini. Sfantul Cuvios ascultand rugaciunile fierbinti ale bietei fete, a mangaiat-o cu urmatorul vis: l-a vazut pe sfantul intrand in casa lor, exact asa cum este infatisat in portretul lui, purtand o rasa veche si rupta.
– Cine esti parinte? l-a intrebat.
– Tu m-ai chemat, copila mea.
– De unde ai venit?
– Vin din Stavros, de la biserica Sfintei Varvara, i-a raspuns sfantul.
– Atunci esti Sfantul Parintel!
Sfantul i-a confirmat afirmativ.
– Am auzit ca vei invia (referindu-se la aflarea sfintelor sale moaste). Va trai atunci mama mea?
– Nu copila mea.
– Eu voi trai ca sa te vad?
Sfantul i-a confirmat din nou afirmativ.
– Mama mea se va face bine?
– Da, copila mea, se va face, i-a raspuns sfantul si a disparut din fata ei.
Intr-adevar, d-na Ana in anul urmator s-a operat si in timp ce doctorii ii mai dadeau doar trei luni de viata, aceasta s-a facut bine si a murit 12 ani mai tarziu de alta boala. Fata ei, Diamando ii promise Sfantului Ioachim ca ii va darui o candela frumoasa, insa dupa ce mama sa se facuse bine a uitat cu desavarsire de promisiunea facuta sfantului. In anul 1989, dupa moartea mamei sale, i se arata din nou Sfantul Ioachim in casa sa.
– Ce vrei parinte? il intreaba.
– M-ai uitat copila mea, ii raspunde.
– De ce zici asta, Parintelu’ meu.
– Sa faci curat in dulapul mamei tale si o sa ma gasesti, ii raspunde sfantul.
Ziua urmatoare a cautat in dulapul mamei sale si a gasit geanta unde era candela, pe care de ani de zile o comandase si uitase sa i-o duca sfantului.
***
Mutarea sfintelor moaste ale Sfantului Cuvios Ioachim s-a savarsit pe 23 mai 1992 cu binecuvantarea Patriarhului Ecumenic Vartolomeu de catre parintii din Itaca si egumenul Sfintei Manastiri a Vatopedului, Efrem cu obstea sa, dupa ce mai intai au savarsit Sfanta Liturghie. Important de remarcat este faptul ca sfantul cap al Cuviosului nostru Parinte Ioachim a fost impartit in doua singur, chiar de catre sfantul, gasindu-se rupt in doua, o bucata ramanand la biserica sfantului si cealalta fiind dusa la manastirea Vatoped, unde a fost primita cu mare caldura si evlavie de obstea manastirii. Sfintenia vietii sale a trecut in mod spontan in constiinta poporului, fiind recunoscut in mod oficial de catre Patriarhia Ecumenica si Biserica Greciei in anul 1998. Pomenirea lui se face in fiecare an la 2 martie, pomenirea adormirii lui in Domnul in anul 1868 si pe 23 mai, pomenirea mutarii sfintelor sale moaste din anul 1998.
Fie ca Sfantul Cuvios Ioachim sa auda rugaciunile tuturor celor ce il vor chema cu credinta si sa le fie ajutor grabnic in incercarile vietii.
16 iunie 2010 pr. Vicentiu Curelaru
Tesalonic
SURSA: http://www.crestinortodox.ro/reportaj/pelerinaj-capul-sfantului-ioachim-itaca-romania-119772.html
Amin!
sa nu l uitam si pe noul mucenic Evghenie
Mulţumim.