Acesta a vieţuit la cumpăna veacurilor al III-lea şi al IV-lea şi a fost slujitorul sfântului marelui mucenic Dimitrie, mai-marele oştirii din cetatea Tesalonicului (pomenit la 28 octombrie).

După ce împăratul Maximian i-a tăiat capul sfântului Dimitrie, sfântul Lup a înmuiat marginea veşmântului său şi un inel în sângele marelui mucenic, cu ele săvârşind multe minuni în cetate,  tămăduindu-i pe oameni de toată boala şi neputinţa.

Împăratul Maximian, care încă se afla în Tesalonic, a prins de veste şi a poruncit ca Lup să fie dat la cazne şi apoi ucis. Ostaşii, care îndreptaseră armele împotriva sfântului, le-au abătut unii asupra altora, vătămându-se rău.

Pentru că încă nu era botezat, sfântul Lup s-a rugat lui Dumnezeu să-l învrednicească a primi botezul mai înainte de moarte. Atunci îndată a pornit o ploaie şi astfel, sfântul mucenic a primti botezul dintru Înălţime.

După grele pătimiri, sfântul Lup s-a săvârşit de sabie şi s-a sălăşluit întru cele de Sus spre desfătare veşnică, de unde pururea săvârşeşte minuni pentru cei ce înalţă rugăciuni către dânsul.

+ * + * +

Astăzi, pomenirea ta, pe care peste an o prăznuim, ne-a strălucit nouă mai luminat decât soarele, luminând tot pământul, gonind norii sufletelor şi ridicând întunericul patimilor.

Sicriul tău s-a făcut doctorie izgonitoare de tot felul de boli şi casă de tămăduire necheltuită a sufletelor; căci de la Dumnezeu, te-ai îmbogăţit cu darul tămăduirilor, Prealăudate Lup. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Sursa:http://sfintisiicoane.wordpress.com/