Acasă > Pagini de Sinaxar > 28 octombrie: TEOFIL DE LA KITAEV, SFÂNTUL NEÎNŢELES ŞI NEDORIT DE OAMENI (Viaţa, Acatistul)

28 octombrie: TEOFIL DE LA KITAEV, SFÂNTUL NEÎNŢELES ŞI NEDORIT DE OAMENI (Viaţa, Acatistul)

TEOFIL DE LA KITAEV, SFÂNTUL NEÎNŢELES ŞI NEDORIT DE OAMENI 

 * * *

Pământul Kievului a plămădit din vremuri îndelungate sfinţi bine plăcuţi lui Dumnezeu, care s-au rugat pentru lume şi de la care oamenii au primit mărturie şi nădejde că Învierea lui Hristos nu a fost în zadar. Mahnovo, oraş din apropierea Kievului, a fost şi el dăruit cu Sfântul Teofil care, prin purtarea sa smerită, a păşit pe calea unei nevoinţe aparte – nebunia pentru Hristos.  

Preotului Andrei Gorenkovski, slujitor al Bisericii cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“ din orăşelul Mahnovo din apropierea Kievului, în luna octombrie a anului 1788, soţia sa, Eufrosina, i-a născut 2 gemeni, Toma şi Calinic.

Deşi Eufrosina se străduia să-şi alăpteze amândoi pruncii, Toma, cel mai mare dintre gemeni, n-a vrut nicicum să sugă, întorcându-şi de fiecare dată faţa de la sân. Ca să-şi scape copilul de la moarte prin înfometare, mama a fost nevoită să găsească fel de fel de mijloace pentru a-l hrăni. Îi dădea lui Toma să mănânce fiertură de cartofi, ridichi şi morcovi. Toate acestea Toma le primea cu plăcere, însă refuza să-şi atingă buzele de vasul cu lapte fiert. De fiecare dată, copilul îşi întorcea faţa, plângând în hohote, şi pentru nimic în lume nu voia să guste vreun fel de hrană cu lapte.

Această situaţie o neliniştea pe Eufrosina care şi-ar fi dorit ca şi Toma să fie asemănător tuturor copiilor. Mama pruncului a mai fost tulburată şi de unele superstiţii şi închipuiri ale prietenelor ei.

Toate aceste lucruri au început să-l înfăţişeze pe Toma drept un copil neobişnuit, iar pentru Eufrosina, în simplitatea şi neştiinţa ei, el devenea în fiecare zi un fel de sălbăticiune de care îşi dorea din ce în ce mai mult să scape. Permanent se plângea şi spunea: „E un copil schimbat. N-am vrut să-l botez în aceeaşi zi cu Calinic şi uite că ielele mi l-au schimbat“.

 

„Nu pot să înec un copil nevinovat!“

 

Într-o seară, a chemat-o la sine pe slujnica apropiată şi i-a împărtăşit acesteia gândul de a scăpa de micuţul Toma, dar fără să afle soţul ei. I-a poruncit atunci slujnicii ca a doua zi dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, să-l ducă pe Toma la râu şi să-l arunce în apă. Toate acestea cu promisiunea ca nimeni să nu afle gestul necugetat.

A doua zi, slujnica a alergat la râu şi, pecetluindu-l pe prunc cu semnul crucii, l-a aruncat în apă. Pruncul, păzit de îngerească purtare de grijă, a ieşit deasupra apei şi, plutind liniştit pe unde, ca într-un leagăn moale, a ajuns la celălalt mal. Acolo, valurile râului l-au aruncat pe uscat. Cu toate că văzuse minunea, slujnica, ce se temea foarte tare de mânia stăpânei, s-a hotărât să-şi ducă la capăt cumplita faptă şi l-a aruncat iarăşi în apă pe Toma. Şi de data aceasta, valurile l-au purtat pe prunc şi l-au aruncat pe nisipul moale.

Răscolită de o asemenea minune de netăgăduit, slujnica a luat pe prunc şi, încredinţându-se că este viu şi nevătămat, a vărsat lacrimi fierbinţi de pocăinţă, l-a înapoiat pe Toma mamei lui şi, cu glas tremurând de emoţie şi de teamă, i-a povestit cele întâmplate.

„Puteţi să mă şi omorâţi, dar nu pot să-l înec pe copilul ăsta nevinovat! Dumnezeu Însuşi i-a scăpat viaţa cu puterea Sa nevăzută şi va fi vai de noi pentru această faptă haină!“, a spus slujnica.

Tânăra mamă, ascultând cu o înverşunare parcă neomenească istorisirea slujnicii îngrozite, nu a crezut defel în vorbele ei şi a început s-o certe pentru mila ei necuvenită, pasămite, faţă de prunc.

Furioasă, Eufrosina l-a smuls pe Toma din braţele femeii şi a fugit, nu departe de casa lor, unde se afla o moară de apă şi, fiind atentă să nu o vadă nimeni, l-a aruncat pe Toma sub roată. Crezând că pruncul era de-acum mort, a plecat pe ascuns. Auzind plânsetele copilului, morarul a venit repede, a privit în jos şi a văzut un prunc plutind chiar în mijlocul scocului. Atunci, morarul s-a coborât şi l-a scos grabnic din apă pe copilul ce îi era cunoscut. Slujnica ce urmărise din depărtare fapta nelegiuită a mamei şi văzând noua minune, s-a apropiat de morarul încremenit de uimire şi-i povesti tot ce ştia despre copil şi toate arătările minunate ale puterii dumnezeieşti, pe care le trăise ea însăşi.

 

Părinţi de împrumut

 

Atunci, s-au hotărât împreună să îl înştiinţeze pe tatăl copilului care, auzind cele întâmplate, a hotărât să dea spre îngrijire copilul unei doici bătrâne, cu experienţă, care s-a purtat foarte frumos cu Toma şi care îl purta la biserică în fiecare sărbătoare, pentru a se apropia de Hristos.

Tatăl copilului, simţind că i se apropie sfârşitul, a rugat pe morarul salvator al micuţului să îl ia şi să îi poarte de grijă. Morarul s-a învoit cu bucurie şi l-a luat pe Toma în casa lui, ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu.

Un ţăran înstărit dintr-un sat apropiat l-a rugat pe morar să-i dea lui copilul ca să-l crească.

Morarul, văzând bunele intenţii ale ţăranului, s-a lăsat înduplecat de rugăminţile lui şi l-a încredinţat pe Toma ţăranului.

Dar copilul, care nu împlinise încă 3 ani, a rămas din nou orfan, pentru că bogătaşul, care-l îngrijea cu multă bucurie, a murit. Soţia acestuia l-a înduplecat pe preotul satului să-l ia la sine pe băiat. La noul său binefăcător, Toma a trăit până la vârsta de 7 ani. Copiii, văzând că Toma era mai retras, îl batjocoreau şi râdeau de el.

Curând, însă, după ce Toma împlinise vârsta de 7 ani, preotul s-a îmbolnăvit şi a murit şi iată că tânărul pribeag s-a trezit iarăşi în nevoie.

Rămas din nou fără ajutor părintesc, Toma a primit purtarea de grijă a epitropului din sat care, după o încercare nereuşită de a-l încredinţa din nou Eufrosinei, l-a dus pe micuţ în Kiev, în Mănăstirea Bratski, unde trăia în rândul obştei un bătrân, preot văduv, care îi era lui Toma unchi bun.

 

Toma îşi vizitează mama

 

Aici, la mănăstire, Toma se îndeletniceşte cu învăţătura şi cu rugăciunea zilnică. Citea neîncetat din dumnezeiştile Scripturi, iar psalmii cei mai dragi i-a învăţat pe dinafară şi îi rostea ori de câte ori putea într-o zi.

Viaţa curată a lui Toma, rugăciunea zilnică şi citirile sfinte au înduplecat sufletul mamei sale care, începând să pătimească greu din cauza unei boli, vărsa lacrimi, pentru că îşi dăduse seama că toate acestea veneau asupra ei pentru cruzimea cu care îl prigonise pe fiul ei nevinovat. Oriunde s-ar fi aflat, nicăieri nu afla odihnă şi uşurare. Striga neîncetat către Dumnezeu, rugându-L să-i dea iertare. Şi Domnul S-a milostivit de ea. Nu cu mult timp înainte de moartea mamei, Toma a venit în casa ei, având mângâierea de a o vedea împăcată cu el şi de a primi binecuvântarea ei.

 

Smerit ascultător în Mănăstirea Kievo-Bratski

 

Bunul unchi nu a rămas pentru mult timp ocrotitor al nepotului său. Curând, el a murit, lăsându-l pe Toma fără mijloace de trai şi fără adăpost. Despre continuarea studiilor nici nu mai putea fi vorba. Retrăgându-se de la Academie, Toma a început să-şi câştige pâinea din munca sa. În anul 1810 a fost numit dascăl în oraşul Cighirin. Din pricina glasului prea slab, însă, a fost mutat în acelaşi an ca paraclisier în târguşorul Obuhov.

În anul 1812 a intrat în Mănăstirea Kievo-Bratski.

În Mănăstirea Bratski, Toma a împlinit felurite ascultări: a fost la brutărie, unde frământa aluat şi cocea pâini, apoi l-au mutat ca bucătar; după nu multă vreme l-au numit ajutor de felcer, iar, în cele din urmă, paraclisier şi clopotar. Această ascultare îi plăcea cu deosebire lui Toma. Urcându-se în clopotniţă odată cu primele raze ale dimineţii, el se cufunda acolo în contemplaţie şi rugăciune tainică. Nimeni nu-l stânjenea acolo.

În ziua de 11 decembrie a anului 1821 Toma a fost tuns monah şi a primit numele de Teodorit. La puţin timp după aceasta, Teodorit a fost numit responsabil cu veşmintele bisericii, iar în ziua de 30 septembrie a anului 1822, pentru osârdia cu care îşi îndeplinea ascultarea, precum şi pentru pilduitoarea sa viaţă călugărească, a fost hirotonit ierodiacon. Noua îndatorire a dat un şi mai mare avânt nevoinţelor sale. Lua asupra sa ascultările fraţilor mai mici, slujea obştii cu multă sârguinţă, arătând tuturor multă dragoste.

În ziua de 6 februarie a anului 1827, Teodorit a fost hirotonit ieromonah, fiind numit totodată iconom al Mănăstirii Bratski.

 

A urmat calea unei nevoinţe aparte – nebunia pentru Hristos

 

Vrând însă să se îndeletnicească mai mult cu rugăciunea, ceru să fie eliberat de ascultarea de iconom şi să primească binecuvâtarea de a pustnici în peşterile săpate de preacuviosul Teodosie în satul Lesniki. Fiindu-i respinsă această cerere, monahul Teodorit a păşit pe calea unei nevoinţe aparte, luând asupră-şi marea cruce a nebuniei pentru Hristos, iar în ziua de 9 decembrie 1834 a primit schima, luând noul nume de Teofil.

 

Nevoitor într-o grădină

 

În ziua tunderii sale în marea schismă, Teofil a început să caute un loc mai potrivit pentru nevoinţele sale pustniceşti. Pentru acest ţel, şi-a ales o livadă mare şi umbroasă în Glubociţa, unde înfloreşte acum Mănăstirea de maici Pokrovski. Stăpânul acestei livezi, Iosif Nikiforovici Dikovski, îl cinstea nespus pe stareţ şi niciodată nu întreprindea nimic fără sfaturile şi îndrumările acestuia. Aflându-se sub înrâurirea fericitului, felul de viaţă al lui Dikovski era cu adevărat de nevoitor: dormea puţin, postea, nu mânca carne, se ruga mereu şi se îndeletnicea cu citirea de cărţi mântuitoare de suflet.

La 1 decembrie a anului 1844, ieroschimonahul Teofil a cerut să fie mutat din Mănăstirea Kievo-Bratski în Lavra Kievo-Pecerska, din pricina vârstei înaintate şi a slăbiciunilor trupului. Arhiepiscopul Filaret l-a mutat, în schimb, în pustia Goloseev din apropierea Kievului. Faima nevoitorului a crescut tot mai mult, atrăgând spre pustia Goloseev o mulţime de oameni râvnitori.

 

Nu-i plăcea să fie distras de la rugăciune

 

În anul 1848, când asupra fericitului s-au pornit prigoane şi felurite nemulţumiri pentru viaţa sa ciudată, a fost îndepărtat din pustia Goloseev şi strămutat în aşa-numita „livadă Novopasecinâi“.

Puţini oameni reuşeau să se apropie de părintele Teofil ca să ia binecuvântare. El petrecea zile întregi în pădure la rugăciune şi numai către Vecernie se întorcea acasă pentru a prinde începutul dumnezeieştii slujbe. Însă, chiar dacă reuşea cineva să se apropie, părintele îl umbrea cu binecuvântarea din mers, stăpânit parcă de o anumită grabă. Fericitului nu-i plăcea deloc să fie luat în seamă sau să fie distras de la rugăciune. De aceea, atunci când băga de seamă că este aşteptat în cale de rugători, o cotea într-o parte, prin desiş; iar dacă asta se întâmpla chiar în mănăstire, atunci se suia într-un stejar înalt care creştea chiar pe arhondaric şi pe ale cărui ramuri erau prinse 4 scânduri, ori se ascundea în grădina mănăstirii.

 

Sfârşitul cuviosului Teofil

 

Cu puţin înainte de sfârşitul său, care s-a întâmplat în ziua de 23 aprilie a anului 1853, fericitul Teofil s-a mutat din Kitaiev în Goloseev, dar îşi dorea foarte mult să moară în vechiul cuib. Astfel, în ziua de 15 iulie, fericitul Teofil, la porunca mitropolitului, s-a întors iar la Kitaiev.

În ultimele zile ale vieţii sale, venea în Lavră în fiecare zi să slujească un acatist Maicii Domnului, înaintea icoanei sale făcătoare de minuni numită: „Censtohovska“, care se află până acum în brutăria obştii.

A trecut la Domnul în sihăstria Kitaiev cu hramul „Sfânta Treime“, în anul 1853, octombrie 28, fiind în vârstă de 65 de ani, iar trupul său a fost aşezat, potrivit testamentului sfântului, în sicriul său, pe care l-a ţinut tot timpul vieţii în chilie.

Acatistul Sfantului Teofil

Dupa obisnuitul inceput se zice:

CONDACUL 1

Ales de Dumnezeu din pantecele maicii tale, la nevointa nebuniei intru Hristos ai fost chemat. Cu puterea lui Dumnezeu de la inec de multe ori ai fost pazit. Prin nevointa postirii si a rugaciunii pe vrajmasul neamului omenesc l-ai rusinat. Pentru aceasta, savarsind pomenirea ta, te rugam prea laudate parinte Teofile, izbaveste-ne de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, pe cei ce cu dragoste strigam tie: Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

ICOSUL 1

Ingerii din ceruri si oamenii pe pamant, de a ta vietuire aleasa intru Domnul s-au minunat, parinte Teofile, caci tu, prunc fiind, de la sanul maicii tale ti-ai intors fata. doar hrana de post primind. Prin acest semn Domnul n aratat oamenilor ca tu esti alesul lui Dumnezeu, inca din aceasta lume. Minunandu-se de aceasta infranare prin post a ta, cu umilinta strigam tie acestea:

Bucura-te, alesul lui Dumnezeu din pantecele maicii tale;

Bucura-te, preacinstit vlastar al preotiei lui Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce prin nevointa postului te-ai asemanat Botezatorului Domnului,

Bucura-te, caci cu asa infranare pe parinti si neamuri i-ai uimit;

Bucura-te, cel ce din pruncie ai iubit pe Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce ai pazit cu adevarat poruncile Lui;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 2-lea

Vazandu-te pe tine vas ales al Duhului Sfant de catre Dumnezeu, vrajmasul neamului omenesc neputandu-te rabda, a dorit sa te piarda, sfinte pruncule, indemnand la pruncucidere pe maica ta. Dumnezeu insa, pazitorul pruncilor Sai, nu a ingaduit sa se savarseasca aceasta nelegiuire. Pentru aceasta milostivire a Sa prin tine cantam Lui: Aliluia!

ICOSUL al 2-lea

Cugetul maicii tale dupa indemnul diavolului s-a intunecat urandu-te pe tine, pruncule neprihanit. De aceea a poruncit fecioarei ce slujea in casa sa te inece in rau. ingerul lui Dumnezeu insa te-a pazit nevatamat. Iar noi, mirandu-ne de o minune ca aceasta, cu bucurie iti cantam:

Bucura-te, vas de Dumnezeu ales si de El pazit;

Bucura-te, pruncule sfant cel ce pe diavol l-ai inspaimantat;

Bucura-te, ca din scutecele prunciei prigoana maicii tale ai rabdat;

Bucura-te, ca ai fost pazit de la inec de puterea lui Dumnezeu;

Bucura-te, cel mai inainte ales din pantecele maicii intru slujirea lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca Pronia lui Dumnezeu intotdeauna te-a indreptat;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 3-lea

Minune preamarita a savarsit Domnul cu tine, caci atunci cand ai fost aruncat in rau, cu puterea lui Dumnezeu fiind tinut deasupra apei nevatamat, si ca intr-o corabie alunecand pe valuri dormeai netulburat. Fecioara care te-a aruncat in apa, atunci, umplandu-se de frica si umilinta, a strigat lui Dumnezeu Cel minunat: Aliluia!

ICOSUL al 3-lea

Temandu-se sa te aduca in casa manioasei tale maici, fecioara cu jale lacrimand, te-a insemnat cu semnul crucii cufundahdu-te iarasi in apa, pe cand dormeai. Si o minune mai mare s-a petrecut: valurile raului ca niste aripi ingeresti te-au purtat pe tine catre mal. Iar fecioara ca pe Moise din apa luandu-te, te-a dus la casa ta, tremurand infricosata. Noi insa, minunandu-ne de o asemenea purtare de grija a lui Dumnezeu, graim:

Bucura-te, ca Dumnezeu Cel minunat intru sfintii Sai prin tine S-a proslavit;

Bucura-te, ca ingerul tau pazitor a fost ocrotitor;

Bucura-te, ca tu, ca si Moise, pe valurile raului te-ai invrednicit a fi purtat;

Bucura-te, ca pe tine, ca pe Noe, Dumnezeu de la inec te-a izbavit;

Bucura-te, caci cu asemenea minune ai adus frica si cutremurare locuitorilor din imprejurimi;

Bucura-te, caci prin tine si noi invatam sa nadajduim in Dumnezeu;

Bucura-te, precuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 4-lea

Furtuna de manie si rautate a indreptat asupra-ti maica ta, vazandu-te pe tine viu si sanatos si singura cu mainile sale dorea sa te piarda, sfinte prunc; deci alergand ticaloasa la rau, te-a aruncat in apa sub roata morii. Dar si de asta data Domnul, in chip minunat, te-a pazit viu, pentru ca toti, vazand aceasta minune, sa-l cante cantare de multumire si lauda: Aliluia!

ICOSUL al 4-lea

A zis psalmistul ca „Domnul te va pazi pe tine de tot raul; pazi-va sufletul tau. Domnul va pazi intrarea ta si iesirea ta de acum si pana in veac ” (Ps. 120,7 – 8). Si „de cine ma voi teme? Ce-mi va face mie omul” – toate aceste cuvinte s-au plinit intocmai cu tine, preaminunate parinte Teofile. Cu puterea lui Dumnezeu roata morii de apa s-a oprit, iar apa s-a inspumat. Morarul insa, a alergat inspaimantat si vazandu-te zacand sub roata, te-a luat ca pe un dar de pret al lui Dumnezeu, zicand catre tine asa:

Bucura-te, comoara de mult pret daruita mie de Dumnezeu;

Bucura-te, pruncule sfant, de Dumnezeu pazit;

Bucura-te, ca prin tine puterea lui Dumnezeu noua ni se arata;

Bucura-te, ca numele lui Dumnezeu prin tine se proslaveste;

Bucura-te, vas ales in slujba lui Dumnezeu si daruit noua ca sa povatuiesti oamenii catre mantuire;

Bucura-te, ca ti s-a gatit crucea indelungii rabdari si relei patimiri;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 5-lea

Frica si cutremur i-au cuprins pe toti locuitorii din imprejurimi care au vazut aceasta minune. Maica ta insa, iarasi nepricepand puterea lui Dumnezeu vadita asupra ta, s-a inasprit si mai mult spre foarte mare rautate, si punand juramant a vrut sa te piarda. Atunci tatal tau, preot al lui Dumnezeu, pentru a te pazi vru, te-a ascuns la neamurile lui. Noi insa minunandu-ne de rautatea maicii pornite spre ucidere si slavind intru tot intelepciunea lui Dumnezeu, cantam: Aliluia!

ICOSUL al 5-lea

„Nu vor veni catre tine rele si bataie nu se va apropia de locasul tau. Ca ingerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca intru toate caile tale”. Aceste cuvinte din Psaltire, de care nu te-ai despartit in toate zilele vietii tale, s-au implinit cu preamarire intru tine, o, preaminunate parinte Teofile. Si intru amintirea intreitei izbaviri de la moarte, tu ai purtat asupra-ti totdeauna o cingatoare de fier cu icoana Botezului Domnului. Noi insa, bucurandu-ne de o asemenea purtare de grija a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinta cantam tie:

Bucura-te, ca de trei ori ai fost izbavit prin putere dumnezeiasca de la inec;

Bucura-te, ca cu asemenea minune ne-ai aratat noua intelepciunea lui Dumnezeu si ai rusinat viclenia diavolului;

Bucura-te, ca prin intreita cufundare in apa, Preasfanta Treime O ai proslavit;

Bucura-te, ca tu si acum impreuna cu toti sfintii mijlocesti la Prestolul Sfintei Treimi;

Bucura-te, ca prin neincetata citire a psaltirii sufletul tau ti l-ai indulcit si oamenilor pilda de rugaciune ai aratat;

Bucura-te, parinte Teofile, mare facator de minuni si rugator pentru sufletele noastre;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 6-lea

Strain pentru lume si pentru toate cele ce sunt in ea aratandu-te, intotdeauna ai fost urat si de neamurile tale. Prigoniri si asupriri rabdand de la acestia fara cartire, tu ai purtat crucea cea grea a vietii tale. Cu suspine si lacrimi multe, ai alergat in intinderile padurii, si cu gura ta prunceasca, ca un inger al lui Dumnezeu, fara de prihana ai strigat catre Tatal cel Ceresc: Aliluia!

ICOSUL al 6-lea

Calator strain te-ai aratat pe acest pamant, mult patimitorule parinte Teofile. De parintii tai inca in viata tu ai fost alungat din casa parinteasca, iar cea care te-a nascut a ridicat mainile sale ca sa te omoare cu securea. Un binefacator insa, imbratisandu-te pe tine cum erai insangerat, te-a izbavit de ucigasa ta mama. Si neavand tu unde sa-ti pui capul si nici cu ce sa te hranesti, purtat fiind de Duhul Sfant, te-ai adapostit in biserica lui Dumnezeu si in fata Lui ti-ai marturisit toata durerea sufletului tau de prunc. Pentru o asemenea mult patimitoare vietuire, noi te fericim asa:

Bucura-te, ca si acum Domnul te-a pazit pe tine de mainile maicii tale ucigase;

Bucur-te, ca precum Boris si Gleb au primit varsarea sangelui lor nevinovat si sfant din mana celor de-un neam cu ei, asemenea a fost si tie;

Bucura-te, ca prin viata ta plina de necazuri, te-ai asemanat lui Hristos Care a pribegit pe pamant;

Bucura-te, ca te-ai salasluit impreuna cu El in locasurile Tatalui Ceresc;

Bucura-te, ca in toate zilele vietii tale, prigoane, defaimari si toata reaua patimire ai rabdat;

Bucura-te, ca nimanui nu ai rasplatit raului cu rau, ci dupa cuvantul lui Hristos, pentru vrajmasii tai te-ai rugat;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 7-lea

Voind Domnul Cel de oameni iubitor sa te arate poporului suferind rugator nou si vaditor al patimilor, te-a povatuit in Manastirea Kievo-Bratsk, ca in nevointe duhovnicesti sa-ti gatesti sufletul intru primirea harului dumnezeiesc. Tu insa, ca un cerb in valtoarea apelor, te-ai avantat sa cercetezi Dumnezeiasca Scriptura la scoala duhovniceasca de acolo. Plinind ascultarea de clopotar, tu, foarte devreme urcand in clopotnita, minunandu-te de sus de lucrarea lui Dumnezeu, te cufundai in cugetarea celor dumnezeiesti si in rugaciune tainica, intru bucurie duhovniceasca cantand Ziditorului tuturor fapturilor vazute si nevazute. Aliluia!

ICOSUL al 7-lea

Noua ta vietuire in locasul sfant ti-a indulcit inima. Precum dupa o furtuna pe marea vietii ai ajuns la liman linistit, si impreuna cu calugarii ai petrecut viata bineplacuta lui Dumnezeu intru ascultare, privegheri, plecarea genunchilor si citirea Psaltirii, intaistatatorii manastirii, vazand ravna ta staruitoare catre nevointele duhovnicesti, te-au invrednicit de tunderea in monahism si hirotonirea intru ierodiacon. Stand in fata Sfantului Prestol, tu cu ravna neobisnuita teVai straduit sa vietuiesti asemeni ingerilor. Noi insa, fericind nevointele tale si dragostea catre Prea dulcele lisus, graim asa:

Bucura-te, ca Domnul S-a milostivit de tine si te-a chemat in sfanta manastire;

Bucura-te, caci prin rugaciune si ascultare, cu tot dinadinsul, ai urmat staretilor nevoitori in ascultare si nevointa rugaciunii;

Bucura-te ca sufletul tau l-ai pastrat nerobit de patimi;

Bucura-te, ca ispitele tineretii ai biruit;

Bucura-te, ca ne-ai aratat chipul rabdarii si ascultarii;

Bucura-te, ca pentru Hristos ai vietuit si pe toti oamenii i-ai invatat sa-l lucreze si sa-L slujeasca;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 8-lea

In asa cumplite chinuri fiind, ingerii inconjurau trupul tau cel istovit de multimea batailor, lovind impotriva pe cei ce te chinuiau, incat au murit noua dintre ei, iar tu ai ramas nevatamat. De care vedere minunandu-se toti cei ce priveau la chinurile tale, il slaveau ca si noi pe marele Dumnezeu, cantandu-l: Aliluia!

ICOSUL al 8-lea

Plin fiind de bunatate si virtuti, cu adevarat ai fost inger in trup, minunate Teofile, aratandu-te fratilor pilda de blandete, de ascultare, de smerenie si neprihanire. Slujind la Prestolul lui Dumnezeu in cinul preotesc, tu asemenea preacuviosilor Serghie de Radonej si Serafim de Sarov, te-ai invrednicit sa vezi pe ingerii din ceruri, impreuna slujitori cu tine la Dumnezeieasca Liturghie si harul lui Dumnezeu, pogorandu-se peste Sfintele Daruri. Cu evlavie cinstind sfintenia ta, cu frica si cu umilinta cantam tie:

Bucura-te, omule ceresc si ingere pamantesc;

Bucura-te, vas umplut cu har dumnezeiesc;

Bucura-te, cel ce in inima chipul lui Hristos totdeauna l-ai purtat;

Bucura-te, ca pentru El, trupul de patimi si de pofte ti l-ai rastignit;

Bucura-te, fierbinte rugator pentru toti cei ce la tine alearga;

Bucura-te, grabnic ajutator celor suferinzi si rataciti;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 9-lea

Toata viata ta a fost plina de necazuri si mahniri, de chinuri si prigoniri. Tu dar, in numele dragostei catre Dumnezeu, ai luat asupra-ti nevointa nebuniei pentru Hristos. Deci fiind de multi prigonit, suferind scarbe si ocari, tu, smerit cu inima si bland cu duhul, asemenea lui

Hristos pe Cruce, te-ai rugat pentru vrajmasii si hulitorii tai, zicand: „larta-le, Doamne, ca nu stiu ce fac” si intru bucuria inimii cantai lui Dumnezeu neincetat: Aliluia!

ICOSUL al 9-lea

Vazand Domnul nevointa ta, dragostea si milostivirea catre cei suferinzi, ti-a dat darul vederii cu duhul si al tamaduirii. Si tu, vadind pacatele lor cele ascunse, ii indreptai pe calea mantuirii, tamaduind atat neputintele trupesti, cat si cele sufletesti. Iar tu singur ti-ai inasprit nevointele tale, caci zi si noapte te nevoiai in desisurile padurii, asemenea preacuviosului Serafim de Sarov, rugandu-te in genunchi pe un trunchi de copac. Pentru asemenea nevointe ale tale, primeste de la noi laudele acestea:

Bucura-te, ca prin nevointele tale te-ai asemanat cuviosilor parinti din Lavra Pecerska!

Bucura-te, pazitor infocat al curatiei trupesti si sufletesti;

Bucura-te, ca ai biruit cu nevointele tale ispitele de la trup, de la lume si de la diavol;

Bucura-te, ca pentru ravna ta si dragostea catre Hristos, darul inainte vederii cu duhul si al facerii de minuni de la El ai dobandit;

Bucura-te, ca neputintele trupesti si sufletesti cu un singur cuvant le tamaduiai;

Bucura-te, celor obijduiti si necajiti grabnic ajutatorule;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 10-lea

Grabnic ajutator si mangaietor ai fost, parinte Teofile, nu doar pentru cei ce veneau la tine, dar si pentru cei din orasul Kiev, cand mergeai calare pe un vitel le erai mangaietor, citindu-le din Paltire si bucurai pe cei necajiti si oropsiti, imbracai si hraneai pe saraci, ocarai cu asprime pe cei inraiti, prezicand cele ce aveau sa se intample, pe multi i-ai povatuit pe calea pocaintei. Iar noi, minunandu-ne de asemenea milostivire si dragoste de oameni ce aveai, cantam Atotmilostivului Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al 10-lea

Imparatul fapturilor a fost Adam in rai pana la caderea in pacat, caci toate dobitoacele i se supuneau, lata ca si tie, neprihanitului si luminatului de Duhul Sfant s-au supus si dobitoacele, si pestii si pasarile. Graindu-le tu, fapturile necuvantatoare, supuse iti urmara poruncile. Spre uimirea tuturor, vitelul tau, purtat de puterea lui Dumnezeu, te ducea unde dorea sufletul tau cel sfant, pentru a se ruga sau a da ajutor celor ce aveau nevoie. Minunandu-ne si noi de o asemenea purtare de grija a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinta graim acestea:

Bucura-te, vaditorule al iubitorilor de pacat, savarsit pe fata si intr-ascuns;

Bucura-te, povatuitorule al celor rataciti si al celor necajiti mangaietorule;

Bucura-te, pentru cei ce cereau ajutorul tau, grabnic folositorule;

Bucura-te, cel ce inveti pe toti sa se supuna voii lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca si dobitoacele cele cu naravuri rele, dupa cuvantul tau, ascultau ca oile;

Bucura-te, ca si luntrea peste raul Nipru, la cuvantul tau, singura pe apa plutea;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 11-lea

Cantare de umilinta lui Dumnezeu cel Unul in Treime l-ai adus in toate zilele vietii tale mucenicesti, vrednicul de lauda, parinte Teofile. Zi si noapte, in chilia din desisurile padurii, facand rugaciune inteleapta, nu ai lasat fara mangaiere si vindecare pe toti cei ce veneau la tine, povatuindu-i cu cuvantul lui Dumnezeu si prin nevointa nebuniei tale intru Hristos. Iar acum mijlocind la Tronul imparatului Slavei, roaga-te pentru noi, cei ce cistim sfanta pomenirea ta, pentru ca si noi impreuna cu tine sa cantam in veci lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al 11-lea

Stiind viitorul ca si prezentul, tu multor oameni prezicandu-le moartea lor napraznica sau bolile, i-ai adus de la viata pacatoasa la pocainta. Celor ce cantau viata monahiceasca le binecuvantai, uneori, casatoria, iar celor doritori de vietuire in lume calugaria, asa incat viata lor sa fie bineplacuta lui Dumnezeu si mantuitoare pentru suflet. Asa si tarului Nicolae I, stand tu indurerat intr-un furnicar, i-ai prevazut sfarsitul trist pe campul de lupta din Crimeea si moartea lui din suparare. Pentru o asemenea grija a ta fata de oameni, graim cu buze pline de multumire acestea:

Bucura-te, tainicule vazator al vietuirii omenesti;

Bucura-te, ca tu ai aratat locul pentru ridicarea manastirii Pokrov pe Glubocite;

Bucura-te, ca tu ai aratat in padure locul unde trebuia asezata sihastria Schimbarea la Fata;

Bucura-te, ca si crucea acolo ai infipt-o, ca si apostolul Andrei in muntii Kievului;

Bucura-te, ca si pentru manastirea lona de pe culmile Zveranetilor, prin intreita binecuvantare locul ai sfintit;

Bucura-te, ca tu mitropolitului Filaret i-ai prezis marea mistuire in flacari a Lavrei Pecerska;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne!

CONDACUL al 12-lea

Har de la Dumnezeu ti s-a dat tie, placutule slujitor al lui Dumnezeu, de a face minuni pentru proslavirea Atotputernicului Ziditor al cerului si al pamantului. Asemeni lui Hristos, Care in chip minunat a saturat oamenii flamanzi in pustie, tu ai saturat pe pelerinii istoriviti care veneau sa se inchine cuviosilor lui Dumnezeu de la Pecerska, cu o mancare gatita in chip minunat in padure, din fiertura cu pietricele si iarba, aprinzand lemnele cu foc pogorat din cer prin rugaciunile tale. Si pe copila moarta cu rugaciunea ta ai inviat-o, intru mangaierea vaduvei ce plangea. Iar noi cu frica si cu cutremur, cu buze pline de multumire, cantam lui Dumnezeu Cel minunat intru sfintii Sai: Aliluia!

ICOSUL al 12-lea

Stiind mai dinainte ziua si ceasul fericitului tau sfarsit, ti-ai pregatit singur trupul spre ingropare, o, preamarite facatorule de minuni, Teofile. Aprinzand lumanari si tamaind chilia ta pentru intampinarea ingerului cu buna mireasma pe ucenicul tau l-ai trimis sa traga clopotele, ca sa vesteasca fratilor soborului ca Teofil se muta la Domnul. Si s-a tanguit intreg poporul cand se inmormanta preacinstitul tau trup, caci se lipseau de mangaietorul si povatuitorul lui. Dupa o suta patruzeci de ani insa, Domnul a descoperit moastele tale, iar cei ce cinstesc pomenirea ta, au zugravit pe racla al tau chip. Si noi, cu umilinta, cautand catre icoana ta, cu bucurie strigam tie;

Bucura-te, mare facator de minuni, daruit de Dumnezeu spre mangaierea noastra;

Bucura-te, al celor necajiti mangaietorule, vaduvelor Si orfanelor ocrotitorule, bolnavilor si suferinzilor tamaduitorule;

Bucura-te, ca si dupa savarsirea ta nu incetezi a face minuni;

Bucura-te, ca dai grabnic ajutor celor ce se roaga la mormantul tau;

Bucura-te, ca acum numele tau cu al sfintilor se proslaveste;

Bucura-te, podoaba orasului Kiev si slava sihastriei Kitaev;

Bucura-te, preacuvioase parintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mantuirii pe noi indreptandu-ne.

CONDACUL al 13-lea

O, prea marite ales al lui Hristos si facator de minuni, parinte al nostru, Teofile! Primeste aceasta putina rugaciune a noastra adusa tie intru lauda de noi, nevrednicii si pacatosii, dar care cu nemarginita dragoste te cinstim pe tine. Roaga-L pe Domnul Dumnezeu sa ne izbaveasca de toate primejdiile, napastele si necazurile, mai vartos cu seama de caderile in pacat, de moarte napraznica si de muncile cele vesnice. Nu ne lasa sa murim fara pocainta. Fii noua povatuitor spre imparatia Cerului, ca acolo impreuna cu tine sa cantam pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

(de trei ori)

Apoi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfantul Teofil

O, preamarite slujitor al lui Hristos, fierbinte rugator si mijlocitor, parinte al nostru, Teofile! Tu din pantecele maicii tale ai fost ales de Dumnezeu ca sa-l slujesti si in chip minunat ai fost pazit de El de tot raul. Pentru nevointa nebuniei tale intru Hristos, Domnul ti-a dat darul proorociei si al facerii de minuni. Dupa porunca incepatorului preotiei Hristos, ti-ai pus sufletul pentru oile din turma Mai Marelui pastorilor. Tu pe cei ce pacatuiau intru ascuns si pe fata i-ai vadit si cu cuvintele tale intelepte catre pocainta si indreptare i-ai adus. Pe cei bolnavi si in suferinta ce veneau la tine nu i-ai departat. Tuturor ai fost ca un parinte iubitor de fii si un bun pastor. Si acum auzi-ne pe noi, cei ce cu credinta te chemam pe tine si cadem cu tot dinadinsul spre racla cu ale tale moaste, parinte al nostru, Teofile. Cere de la intrutotmilostivul Dumnezeu pace Bisericii noastre ortodoxe, intelepteste-i si-i intoarce pe eretici si schismatici in sanul Bisericii Mame. Cere pentru pastorii nostri ravna pentru mantuirea oamenilor; iar poporului ascultare de Sfanta Biserica si sarguinta spre apararea credintei ortodoxe nestirbite. Roaga-L pe Tatal Ceresc sa dea fiecaruia dupa a sa cerere: tinerilor sporire in credinta ortodoxa, batranilor si neputinciosilor intarire si mangaiere, bolnavilor tamaduire, orfanilor si celor neajutorati ocrotire si bucurie necurmata, celor rataciti si pacatosi indreptare. Si pentru noi toti cere sanatate trupeasca si mantuire sufletului. Aprinde cu focul dumnezeiestii iubiri inimile noastre cele ratacite. Ajuta-ne noua sa ne indreptam viata noastra pacatoasa, ca sa trecem fara primejdii vamile cumplitilor vrajmasi si sa ne salasluim in lacasurile Tatalui Ceresc, ca impreuna cu tine si cu toti sfintii sa cantam prea sfanta cantare intrutot Laudatei si Sfintei Treimi: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin.

  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.