6 februarie: SFÂNTUL FOTIE CEL MARE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI (Troparul & Acatistul)

ORNAM1

Acatistul Sfântului Ierarh Fotie Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului 

Condacul 1

Pe al Treimii apărător, veniți, o, iubitorilor de mărturisitori, să-l lăudăm noi toți cei ce ne-am izbăvit de viforul ereticesc prin învățăturile lui, pe grabnicul ajutător al celor din nevoi, zicând: Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Icosul 1

Înger întâistătător ești între mărturisitori, de Dumnezeu înțelepțite Fotie, lauda arhiereilor și bucuria mucenicilor, pentru care cu smerite laude te lăudăm zicând:
Bucură-te, că strălucitul tău praznic pe toți ne veselește;
Bucură-te, că cetății împărătești ai fost păstor adevărat;
Bucură-te, că și nouă ales povățuitor te-ai arătat;
Bucură-te, trâmbiță răsunătoare a Duhului Sfânt;
Bucură-te, păstorul oilor cuvântătoare;
Bucură-te, cel ce ai fost ascuns și de toată lumea neștiut;
Bucură-te, că astăzi ca un soare tuturor ai răsărit;
Bucură-te, că razele tale s-au întins în tot pământul;
Bucură-te, că dogmele ortodoxe cu multă însuflețire le-ai apărat;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 2-lea

Ca un nou apostol te-a trimis pe tine Dumnezeu, om ceresc și înger pământesc, căci împletind întreit sfântă cântare, ai făcut pe îngeri împreună cu oamenii a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Nou luminător lumii ești, dumnezeiescule Fotie, că începând cercetarea și prigonirea credincioșilor, mai întâi lucrătorii fărădelegii au bătut păstorii, ca mai apoi cu lesnire să risipească turma, peste care biruind peste toate, auzi de la noi așa:
Bucură-te, că ai plâns mult văzând risipirea turmei tale;
Bucură-te, că rugăciuni fierbinți ai înălțat lui Dumnezeu;
Bucură-te, neînfricatule mărturisitor al dreptății;
Bucură-te, nebiruitule mustrător al nedreptății;
Bucură-te, cel ce ai arătat mare bărbăție în prigoană;
Bucură-te, că pe cei dreptslăvitori i-ai întărit;
Bucură-te, că pe eretici i-ai afurisit;
Bucură-te, lauda ortodocșilor;
Bucură-te, rană nevindecată a latinilor;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 3-lea

Biserica se veselește, Părinte, văzând pe păstorul ei punându-și sufletul pentru oi, iar cetele Arhanghelilor, ale Serafimilor și Heruvimilor, cu toată oastea cerească, viersuiesc cântare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Neiubind, Părinte, slava și cinstea cea de puțină vreme, ai dobândit prieteni pe Dumnezeu, pe sfinți și pe îngeri, mărturisind adevărul și dreptatea, pentru aceasta-ți cântăm:
Bucură-te, că încă din viață cu sfinții te-ai numărat;
Bucură-te, cu Ioan Gură de Aur împreună vorbitorule;
Bucură-te, cu Grigorie Teologul împreună teologule;
Bucură-te, cu Vasile cel Mare împreună liturghisitorule;
Bucură-te, că ai lepădat dogma apusenilor;
Bucură-te, că în pătimiri fiind, mărturisitor te arătai;
Bucură-te, că fiind prigonit, pentru Hristos te bucurai;
Bucură-te, că ție cuvântul ți-a fost drept și sfânt;
Bucură-te, că nu ai suferit tăgăduirea dreptei credințe;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 4-lea

Al Treimii slujitor și al sinoadelor sobornicești apărător, ai întărit învățăturile Sfinților Părinți și predaniile apostolești cu neclintită credință, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Primind înștiințare de la cei din Apus, te-ai gătit tu și însoțitorii pentru mărturisirea adevărului, iar aceia se bucurau gândind că te vei pleca la a lor rea cugetare, dar tu ca un stâlp neclintit ai rămas neînvins, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, mare slujitor al Sfintei Treimi;
Bucură-te, apărătorule al predaniilor apostolești;
Bucură-te, întăritorule al celor șapte soboare;
Bucură-te, foc arzător asupra ereticilor;
Bucură-te, că de reaua înștiințare nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că te găteai cu veselie pentru primejdii;
Bucură-te, pentru preoții și norodul de tine povățuit;
Bucură-te, că liturghisind cu Hristos te-ai unit;
Bucură-te, ostașule al Împăratului Ceresc;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 5-lea

La alegerea tuturor ai fost ridicat în scaunul patriarhiei prin descoperire de sus, și fiind pus ca o lumină în sfeșnic, ca un soare ai luminat deopotrivă Răsăritul și Apusul, slăvind pe Hristos cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Se înspăimântă și tremură mincinoasa învățătură latinească la pomenirea cinstitului tău nume, când cu multă putere se întindea pe tot pământul erezia lor, iar tu ca o lumină ai alungat întunericul, pentru care te lăudăm:
Bucură-te, bucuria ortodocșilor;
Bucură-te, ierarh preabun al lui Hristos;
Bucură-te, că buzele tuturor pomeneau al tău nume;
Bucură-te, mare păstor și întâistătător;
Bucură-te, că ai înspăimântat pe papa cel eretic;
Bucură-te, că l-ai îngrozit pe satana;
Bucură-te, că te-ai ostășit până la sânge;
Bucură-te, lumină ce alungi întunericul eretic;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 6-lea

De când ți-ai arătat vitejia și iscusința în Sfintele Scripturi, neîncetat îți căutau toți pricini nedrepte, ca din scaun și din mijlocul turmei scoțându-te, să te piardă desăvârșit, iar tu pentru toate, cu mulțumire, laudă lui Dumnezeu Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Înștiințat de calea pe care o vei urma, ai luminat mințile credincioșilor ca un alt Pavel, și venind lucrătorii fărădelegii, te-au izgonit cu necinste din împărăteasca cetate și răni fără număr ți-au pricinuit, ne umilim a striga către tine așa:
Bucură-te, viteazule și iscusitule învățător în Scripturi;
Bucură-te, părinte, că neîncetat erai căutat și prigonit;
Bucură-te, că pricini nedrepte asupra ta au adus;
Bucură-te, că pierderea ta de pe pământ ereticii foarte o doreau;
Bucură-te, că pe credincioși tainele credinței i-ai învățat;
Bucură-te, că pentru Hristos rabzi izgonire;
Bucură-te, că pe drum multe răni ai suferit;
Bucură-te, că ai lăsat cetatea cea pământească;
Bucură-te, că te-ai mutat la cea cerească;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 7-lea

Nici chinul, nici prigoana, nici foamea, nici sabia, nici moartea nu au putut, Părinte, să te despartă de dragostea Mântuitorului Hristos, pentru care ai dobândit împărăția cerească și acum cu îngerii cânți în ceruri: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Din depărtare glasul ți-ai făcut auzit, care pe latini strașnic îi vădea de lepădare, iar poporul binecredincios cu binecuvântări și cu drepte povățuiri îl călăuzeai, care cu laude te fericea:
Bucură-te, că de foame și de sete nu ai slăbit;
Bucură-te, că prigoana și sabia nu te-au înfricoșat;
Bucură-te, că moartea o socoteai viață veșnică;
Bucură-te, că de dragostea lui Hristos erai cuprins;
Bucură-te, că departe fiind, adevărul neîncetat îl propovăduiai;
Bucură-te, că n-au putut cu îmbunări și cu măriri să te biruiască;
Bucură-te, că ai dobândit veșnica împărăție;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 8-lea

Învățătură străină de adevărata credință, în acele vremi, papa al Romei ridicând, se sârguia a o răspândi în tot pământul; iar tu degrabă cu limba ta cea de ritor iscusită pretutindeni trimis-ai învățături cu însemnări din Sfânta Scriptură, iar osteneala ta văzând-o dreptcredincioșii, pe Dumnezeu Îl lăudau zicând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu mare râvnă ai lepădat meșteșugita și vicleana dogmă prin care Duhul purcede și de la Fiul, asemănându-te Apostolului Pavel, care anatemei a dat pe cei ce răstălmăcesc credința ortodoxă, la fel și tu sub greu blestem i-ai aruncat, iar credincioșii bucurându-se îți cântă:
Bucură-te, că învățătură străină nu ai primit;
Bucură-te, că pe ticălosul papă de eres l-ai vădit;
Bucură-te, că potrivnic te-ai făcut relelor nădăjduiri;
Bucură-te, fiule al lui Dumnezeu după har;
Bucură-te, râvnitorule al dogmelor ortodoxe;
Bucură-te, că lui Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, că pe latini cu greu blestem i-ai împovărat;
Bucură-te, că ai trimis pretutindeni dogma adevăratei credințe;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 9-lea

Pe Stăpânul și Arhiereul cel veșnic, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai mărturisit deoființă și pururea născut din Tatăl, iar pe Duhul Sfânt purcezător numai din Tatăl, slavă Treimii Celei deoființă și nedespărțite, Căreia-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ca un nou apostol, de Dumnezeu fiind trimis la propovăduire, degrabă ai smuls din rădăcină spinii relei credințe, și arând ogorul inimilor cel înțelenit al credincioșilor, ai semănat dumnezeiasca sămânță care în inimile noastre a răsărit, pentru care te binecuvântăm zicând:
Bucură-te, binecuvântatule de Dumnezeu;
Bucură-te, nou apostol al întregii lumi;
Bucură-te, cel ce pe Duhul Sfânt drept L-ai mărturisit;
Bucură-te, cel ce purcederea Duhului ai mărturisit-o numai din Tatăl a fi;
Bucură-te, cel ce ai întărit dogma Sfintei Treimi;
Bucură-te, veselia credincioșilor;
Bucură-te, semănătorul seminței celei bune;
Bucură-te, că au rodit ostenelile tale;
Bucură-te, că până la noi a ajuns sămânța cuvintelor tale;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 10-lea

În surghiun fiind, nu ți-ai oprit mâna de la a scrie, nici gura a mărturisi cuvintele cele sfinte întărite pe piatra Hristos, și întru bucuria Duhului Sfânt cântai: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Nădejdea ta numai spre unul Dumnezeu având, cu adevărat nu ți-a fost deșartă, că ai știut spre cine nădăjduiești și te rugai să-ți dea răbdare și putere, pe care ai și dobândit-o, iar noi te rugăm să primești unele ca acestea:
Bucură-te, că în surghiun ai fost trimis;
Bucură-te, că multe necazuri fiii cei diavolești ți-au pricinuit;
Bucură-te, că mâna ta nu a zăbovit a scrie;
Bucură-te, că gura ta pe Hristos Adevărul a mărturisit;
Bucură-te, dreptule că pentru dreptate ești prigonit;
Bucură-te, Sfinte, care cu sfinții te sălășluiești;
Bucură-te, nădejdea credincioșilor după Dumnezeu;
Bucură-te, că răbdarea ți-a fost îmbrăcăminte;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 11-lea

Apropiindu-se vremea și sfârșitul veacurilor, mândrul Veliar cu pași repezi venind ca un leu caută să înghită pe toți aleșii lui Dumnezeu; dar tu, Sfinte, l-ai biruit și-ntru toate neputincios l-ai vădit, lăudând pe Dumnezeu Cel ce te întărea cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Până la sfârșit toate pătimirile și ispitele le-ai răbdat, și-ntru toate vesel arătându-te, al tău cinstit suflet în mâna lui Hristos l-ai dat, pentru care pătimit-ai până la sânge, iar Duhul Sfânt umbrindu-te, ne învață a grăi așa:
Bucură-te, că vicleșugurile diavolului cu rugăciunea le-ai risipit;
Bucură-te, supătorule al mândriei lui;
Bucură-te, rană nevindecată a slujitorilor lui;
Bucură-te, vădire a înșelăciunilor;
Bucură-te, că mai înainte ai cunoscut al tău sfârșit mucenicesc;
Bucură-te, că nicidecum de cumplita moarte nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că chinurile cele cumplite cu vitejie le-ai răbdat;
Bucură-te, că te-ai odihnit după multe osteneli;
Bucură-te, că ai trecut la locașurile sfinților;
Bucură-te, că acolo de Domnul și de sfinți ești întâmpinat;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de-a dreapta Domnului a ședea;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 12-lea

Deși sub pământ ai apus, dar cu sufletul viezi pururea și te rogi pentru cei ce săvârșesc sfântă pomenirea ta, bucurându-te cu cei ce cântă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Milostiv fii nouă, Părinte, și ne mângâie în pătimiri, întărindu-ne în osteneli, căci grea și cumplită prigoană s-a ridicat asupra Bisericii lui Dumnezeu, și foarte strâmtorându-ne, nu avem alt ajutor de niciunde, ci spre tine nădăjduind strigăm așa:
Bucură-te, că în Biserica lui Hristos toți te lăudăm;
Bucură-te, că înaintea sfintei tale icoane cu dragoste ne rugăm;
Bucură-te, ajutătorul celor din nevoi;
Bucură-te, întăritorule al celor neputincioși;
Bucură-te, sprijinitorul celor prigoniți;
Bucură-te, cel ce cu laude ești preamărit;
Bucură-te, că pomenirea ta de toți se cinstește;
Bucură-te, cu toți ortodocșii care te cheamă în rugăciune;
Bucură-te, moștenitorule al Împărăției celei Cerești;
Bucură-te, mijlocitorul mântuirii noastre;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 13-lea

O, întru tot lăudate și mult pătimitorule mărturisitor Fotie, primește de la noi aceste smerite laude și mijlocește la scaunul Sfintei Treimi curmarea prigoanei, dând tărie, iertare și milă celor prigoniți pentru dreapta credință, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Înger întâistătător ești…, Condacul 1: Pe al Treimii apărător…, și se face otpustul.

Φώτιος ο Μέγας, Πατριάρχης Κωνσταντινουπόλεως. Σπουδαία πνευµατική µορφή της Ορθοδοξίας, ευρύτατης παιδείας και συνέσεως άνθρωπος αγωνίσθηκε κατά του παπισµού και για την µεταστροφή των Σλάβων στον Χριστιανισµό. (820-891).

Photios the Great, Patriarch of Constantinople. Great spiritual Father of the Orthodox Church, he fought against the Latin dogma of filioque and for the conversion of the Slavs to the Orthodox Faith. (820-891).

Ἀπολυτίκιον
Ἦχος πλ. α’. Τὸν συνάναρχον Λόγον.
Τῆς σοφίας ἐκφάντωρ λαμπρὸς γενόμενος, Ὀρθοδοξίας ἐδείχθης θεοπαγῆς προμαχών, τῶν Πατέρων καλλονὴ Φώτιε μέγιστε, οὐ γὰρ αἱρέσεων δεινῶν, στηλιτεύεις τὴν ὀφρύν, Ἐώας τὸ θεῖον σέλας, τῆς Ἐκκλησίας λαμπρότης, ἣν διατηρεῖ Πάτερ ἄσειστον.

 Saint Photius, Patriarch of Constantinople, „the Church’s far-gleaming beacon,” lived during the ninth century, and came from a family of zealous Christians. His father Sergius died as a martyr in defense of holy icons. St Photius received an excellent education and, since his family was related to the imperial house, he occupied the position of first state secretary in the Senate. His contemporaries said of him: „He so distinguished himself with knowledge in almost all the secular sciences, that it rightfully might be possible to take into account the glory of his age and compare it with the ancients.” 

Michael, the young successor to the throne, and St Cyril, the future Enlightener of the Slavs, were taught by him. His deep Christian piety protected St Photius from being seduced by the charms of court life. With all his soul, he yearned for monasticism. 

In 857 Bardas, who ruled with Emperor Michael, deposed Patriarch Ignatius (October 23) from the See of Constantinople. The bishops, knowing the piety and extensive knowledge of Photius, informed the emperor that he was a man worthy to occupy the archpastoral throne. St Photius accepted the proposal with humility. He passed through all the clerical ranks in six days. On the day of the Nativity of Christ, he was consecrated bishop and elevated to the patriarchal throne. 

Soon, however, discord arose within the Church, stirred up by the removal of Patriarch Ignatius from office. The Synod of 861 was called to end the unrest, at which the deposition of Ignatius and the installation of Photius as patriarch were confirmed. 

Pope Nicholas I, whose envoys were present at this council, hoped that by recognizing Photius as patriarch he could subordinate him to his power. When the new patriarch proved unsubmissive, Nicholas anathematized Photius at a Roman council. 

Until the end of his life St Photius was a firm opponent of papal intrigues and designs upon the Orthodox Church of the East. In 864, Bulgaria voluntarily converted to Christianity. The Bulgarian prince Boris was baptized by Patriarch Photius himself. Later, St Photius sent an archbishop and priests to baptize the Bulgarian people. In 865, Sts Cyril and Methodius were sent to preach Christ in the Slavonic language. However, the partisans of the Pope incited the Bulgarians against the Orthodox missionaries. 

The calamitous situation in Bulgaria developed because an invasion by the Germans forced them to seek help in the West, and the Bulgarian prince requested the Pope to send his bishops. When they arrived in Bulgaria, the papal legates began to substitute Latin teachings and customs in place of Orthodox belief and practice. St Photius, as a firm defender of truth and denouncer of falsehood, wrote an encyclical informing the Eastern bishops of the Pope’s actions, indicating that the departure of the Roman Church from Orthodoxy was not only in ritual, but also in its confession of faith. A council was convened, censuring the arrogance of the West. 

In 867, Basil the Macedonian seized the imperial throne, after murdering the emperor Michael. St Photius denounced the murderer and would not permit him to partake of the Holy Mysteries of Christ. Therefore, he was removed from the patriarchal throne and locked in a monastery under guard, and Patriarch Ignatius was restored to his position. 

The Synod of 869 met to investigate the conduct of St Photius. This council took place with the participation of papal legates, who demanded that the participants sign a document (Libellus) condemning Photius and recognizing the primacy of the Pope. The Eastern bishops would not agree to this, and argued with the legates. Summoned to the council, St Photius met all the accusations of the legates with a dignified silence. Only when the judges asked him whether he wished to repent did he reply, „Why do you consider yourselves judges?” After long disputes, the opponents of Photius were victorious. Although their judgment was baseless, they anathematized Patriarch Photius and the bishops defending him. The saint was sent to prison for seven years, and by his own testimony, he thanked the Lord for patiently enduring His judges. 

During this time the Latin clergy were expelled from Bulgaria, and Patriarch Ignatius sent his bishops there. In 879, two years after the death of Patriarch Ignatius, another council was summoned (many consider it the Eighth Ecumenical Council), and again St Photius was acknowledged as the lawful archpastor of the Church of Constantinople. Pope John VIII, who knew Photius personally, declared through his envoys that the former papal decisions about Photius were annulled. The council acknowledged the unalterable character of the Nicean-Constantinople Creed, rejecting the Latin distortion („filioque”), and acknowledging the independence and equality of both thrones and both churches (Western and Eastern). The council decided to abolish Latin usages and rituals in the Bulgarian church introduced by the Roman clergy, who ended their activities there. 

Under Emperor Basil’s successor, Leo, St Photius again endured false denunciations, and was accused of speaking against the emperor. Again deposed from his See in 886, the saint completed the course of his life in 891. He was buried at the monastery of Eremia.

The Orthodox Church venerates St Photius as a „pillar and foundation of the Church,” an „inspired guide of the Orthodox,” and a wise theologian. He left behind several works, exposing the errors of the Latins, refuting soul-destroying heresies, explicating Holy Scripture, and exploring many aspects of the Faith.