Sfântul Ierarh Vucol, episcopul Smirnei, Turcia
(6 februarie)
Acesta s-a deprins încă din copilăria sa cu nerăutatea şi întreaga înţelepciune. Pentru aceasta Dumnezeu îl învrednici să fie ucenic al sfântul apostol Ioan care îl sfinţi episcop al cetăţii Smirna în care pe atunci erau puţini oameni botezaţi.
În întunericul păgânătăţii, sfântul Vucol lumină ca o candelă aprinsă, strălucind cu bunătăţile, dar mai ales cu blândeţea şi smerenia, aducând pe mulţi la dreapta credinţă.
Simţindu-şi aproape plecarea din lumea aceasta, încredinţă păstorirea turmei sale slăvitului Policarp.
Fiind trupul său îngropat, din rânduiala dumnezeiască pe mormântul său crescu un răsad care dăruia tămăduire celor bolnavi.
+ * + * +
Propovăduind, înţeleptule, bunătatea Dumnezeului nostru cea nemărginită, îmbunezi popoarele cele căzute în rele, aducându-le Mântuitorului bună dăruire, ca un preasfinţit slujitor. (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)
Cu frumuseţile cele dumnezeieşti şi sfinţite şi cu străluciri luminoase luminându-te totdeauna, luminează sufletul meu, care cinsteşte prăznuirea ta cea luminată părinte. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)
Pământul a ascuns preafericit trupul tău, care în chip vădit izvorăşte tămăduiri şi haruri; iar cerul ţine duhul tău, împreună cu cei aleşi din veac, luminat cu dumnezeieştile lumini, cu adevărat, preamărite Vucol. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)
+ * + * +
+ * + * +
Cetatea Smirnei, Turcia
