Viaţa acestui mucenic arată limpede cum leapădă Dumnezeu mândria şi cum încununează cu slavă smerenia şi dragostea.

Vieţuiau în Antiohia doi prieteni apropiaţi, învăţatul preot Saprichie şi un om simplu, pe nume Nichifor. Dar fără de veste prietenia lor  s-a prefăcut  în pizmă grozavă. Nichifor cel temător de Dumnezeu se silea adesea a face pace cu preotul. Însă Saprichie nu voia cu nici un chip să se împace.

Când s-a pornit prigoana împotriva creştinilor, preotul Saprichie a fost osândit la moarte şi dus la locul osândei. Nichifor, îndurerat, îl urma pe Saprichie, rugându-l pe cale să-l ierte înaintea morţii, ca să se despartă în pace:

– Rogu-te, mucenice al lui Hristos, zicea NIchifor, iartă-mă de ţi-am greşit ţie!

Saprichie nu a voit însă  nici măcar să privească la potrivnicul său, ci păşea tăcut şi trufaş către moarte.

Văzând învârtoşarea inimii acestui preot, Dumnezeu nu a voit să primească jertfa acestei mucenicii şi să-i dăruiască cununa ei, ci Şi-a retras în taină darul Său. În ceasul acela, Saprichie s-a lepădat de Hristos şi a mărturisit înaintea chinuitorilor că se va închina idolilor.

Nichifor, văzându-l pe Saprichie primejduindu-şi mântuirea, se rugă de acesta să nu se lepede de Hristos, zicându-i:

– O, fratele meu preaiubit, nu face asta, nu te lepăda de Domnul nostru Iisus Hrtistos, nu te lipsi de cununa cerească!

Dar în zadar, Saprichie era cu totul împietrit.

Atunci Nichifor a strigat către chinuitori:

– Şi eu sunt creştin! Tăiaţi-mi mie capul în locul lui Saprichie!

Chinuitorii au vestit aceasta judecătorului, care a poruncit ca Saprichie să fie slobozit, iar lui Nichifor să i se taie capul în locul său. Nichifor şi-a plecat capul cu bucurie pe buturugă, primind moarte mucenicească. Astfel se făcu părtaş Împărăţiei şi primi cununa slavei celei nestricăcioase.

Aceasta s-a petrecut în anul 260, în vremea ămpărăţiei lui Gallineus.

+ * + * +

Arătat-ai tuturor de faţă, pătimitorule Nichifor, că cel ce nu iubeşte pe aproapele său nu poate să iubească nici pe Stăpânul. Pentru aceasta iubind în curăţie pe Sapriciu, cel ce împreună cu tine a fost slugă, din aceasta te-ai întraripat şi către dragostea lui Dumnezeu şi sufletul ţi-ai pus pentru mărturisirea şi credinţa lui Hristos. Iar Sapriciu, cel cu nume rău, având către tine pizmă fără de împăcare, s-a arătat tăgăduitor şi al Stăpânului Hristos; Aceluia stându-i acum înainte, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. (dinVecernia Sfântului)

Viaţă dumnezeiască ai dobândit, fericite Nichifor; de strălucire dumnezeiască te-ai învrednicit, fericite; iar acum trimiţi strălucire din dumnezeiasca lumină, ca nişte raze, celor ce săvârşesc pomenirea ta, înţelepţite de Dumnezeu, care cu credinţă strigă, slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni. (din Utrenia Sfântului)

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/februarie/02-09-sf_nichifor.html (clic aici)

+ * + * +

Sursă: http://sfintisiicoane.wordpress.com/