Condaculul 1: 
Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţa veştejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pilda monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă: Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Icosul 1: 
Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngerii, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta grăim ţie: 
Bucură-te, odrasla cucernicului Părinte; 
Bucură-te, ramura credincioasei Maicii Sfinte; 
Bucură-te, vlăstarul cel neveştejit al Egiptului; 
Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului; 
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat; 
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat; 
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti; 
Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor; 
Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni al celor mulţi; 
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri; 
Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat; 
Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 2-lea: 
Văzându-te pe tine, de Dumnezeu purtătorule, vrăjmaşul, la înălţime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune; însă după puţin s-a ruşinat de sporirea ta, care, nevoindu-te cu trupul şi înălţându-te cu sufletul, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea: 
Având cunoştinţa celor ce sunt ca şi cum nu ar fi, ai trecut cu vederea trecătoarele desfătări ale vieţii; deci în mormânt închizându-te, prin multe necazuri te-ai înţelepţit, nădejdea spre Dumnezeu punându-ţi, pentru care auzi acestea : 
Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dumnezeu; 
Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmaşului; 
Bucură-te, cel ce nu te înspăimanti de rănirile lui; 
Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui; 
Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului; 
Bucură-te, cel mai strălucit decat toţi monahii, lumina cea mai strălucită; 
Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu împodobită a cuvioşilor; 
Bucură-te, frumuseţea cea preastrălucită a sfinţilor; 
Bucură-te, luminat desluşitor al înţelepţilor; 
Bucură-te, luceafărul strălucitor al luceferilor; 
Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei; 
Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trandăviei; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 3-lea: 
Puterea Celui Preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că văzând pornirea vrăjmaşilor cea neputincioasă venind asupra ta, neclintit ai rămas şi, cu darul înconjurat fiind de toate părţile, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea: 
Având dumnezeiască dorinţă, încă mai mult a fi necăjit, cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul har; că din cer lumina pogorându-se, te-a cercetat pe tine în nevoinţă, şi glas ai auzit, întărindu-te şi grăind : 
Bucură-te, fiule al dumnezeieştii lumini; 
Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt; 
Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniştii; 
Bucură-te, canonul cel preadrept al înfrânării; 
Bucură-te, privirea cea preadulce a îngerilor şi a oamenilor; 
Bucură-te, mărirea cea laudată a celor aleşi; 
Bucură-te, izgonitorule al patimilor omeneşti; 
Bucură-te, îmbogătitorule de dumnezeiesc har; 
Bucură-te, Părinte întâistătător al părinţilor; 
Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoţiţi; 
Bucură-te, cel ce covârşeşti întru cunoştinta pe cei întelepţi; 
Bucură-te, cel ce întăreşti pe credincioşii cei căzuţi ridicându-i; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 4-lea: 
Aprins fiind de dumnezeiască dorinţă, către muntele pustiului ai alergat, Antonie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate, un disc mare de argint a pus înaintea ta, însă tu ca pe un gunoi defăimându-l cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea: 
Nevoindu-te mai presus de fire, Părinte Antonie, şi biruind relele vicleşuguri diavoleşti, mai presus de acestea te-ai arătat; deci, făcându-te cetăţean al pustiei, auzi acestea : 
Bucură-te, canonul şi temelia pustnicilor; 
Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmaşi; 
Bucură-te, slujitorule al slujbelor celor mai bune; 
Bucură-te, dătătorule al celor ce cer cele dumnezeieşti; 
Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmaşului împotrivindu-te; 
Bucură-te, că, unindu-te cu Dumnezeu, te-ai veselit; 
Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor; 
Bucură-te, cel ce eşti rana grea a demonilor; 
Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dumnezeu; 
Bucură-te, înaintestătător al credincioşilor; 
Bucură-te, prin care s-au deşertat cetăţile; 
Bucură-te, prin care munţi în cetăţi s-au schimbat; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 5-lea: 
Vrând a trece Nilul, Părinte de Dumnezeu purtătorule Antonie, luntre neaflându-se, te-ai suit pe un crocodil, mergând spre cercetarea rugătorilor tăi, cântând împreună cu dânşii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea: 
Văzându-te tinerii Egiptului în pustie locuind, ca pe unul mai presus de oameni, şi auzind învăţătura ta, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare; pentru care, slăvind pe Dumnezeu, grăim ţie : 
Bucură-te, cel ce eşti om între îngeri; 
Bucură-te, cel ce eşti înger între oameni; 
Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pământul l-ai facut cer; 
Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că ai surpat sprânceana demonilor; 
Bucură-te, cel ce ai înălţat viaţă muritorilor; 
Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieştii stăpâniri cea în trei Sori; 
Bucură-te, povăţuitorule al dumnezeieştii petreceri; 
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi; 
Bucură-te, mântuirea multora; 
Bucură-te, că ne povăţuieşti pe noi a urma ţie; 
Bucură-te, că urmând poveţelor tale, adunăm sufletului bogăţie; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 6-lea: 
Propovăduitor al dreptei credinţe celor fără de Dumnezeu te-ai arătat şi voind a te face mucenic, cu bărbăţie în oraţ ai intrat; dar, neîmplinindu-ţi dorinţa, cu singură bunăvoinţa te-ai făcut desăvârşit nevoitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea: 
Ca un luceafar în pustiul Egiptului strălucind, întunericul înşelăciunii ai gonit şi, săvârşind pururea tămăduiri, prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; pentru care primeşti de la noi acestea : 
Bucură-te, prin care se împodobesc cuvioşii; 
Bucură-te, prin care oamenii se mântuiesc; 
Bucură-te, dumnezeiască mângâiere a bolnavilor; 
Bucură-te, harul cel dumnezeiesc al călătorilor; 
Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită; 
Bucură-te, preafericite, cel ce de toţi te-ai depărtat; 
Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit; 
Bucură-te, cel ce viaţă îngerească ai uneltit; 
Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slujitor; 
Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mijlocitor către Domnul; 
Bucură-te, povăţuitorul poporului către Dumnezeu; 
Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dumnezeu; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 7-lea: 
Rămânând în munţii pustiului marele Antonie, hrana de la saracini avea, apoi lucrând pământul, cu grâu şi cu finice se hrănea, fiarele înfricoşându-se, iar pe credincioşi îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea: 
Nou oraş ai arătat adâncimea pustietăţii, Antonie fericite, cel deopotriva cu îngerii; căci ca un alt Ierusalim şi Sinai muntele tău s-a preamărit, şi ca un alt Moise şi Ilie arătându-te, auzi acestea : 
Bucură-te, al doilea Moise cu faptele; 
Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile; 
Bucură-te, cel ce blândeţii lui David te-ai asemănat; 
Bucură-te, cel ce cărările Botezului ai urmat; 
Bucură-te, cel ce ai izvorât apa monahilor în loc însetat; 
Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat; 
Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe monahi; 
Bucură-te, cel ce ai povatuit îndeosebi pe cei greşiti; 
Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi; 
Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi; 
Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele sufleteşti; 
Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupeşti; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 8-lea: 
Străină minune ! Văzând vânarea în multe feluri, nicidecum nu te-ai înspăimântat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dumnezeiasca ta faţă văzând, de frică fiind cuprins, îndată a murit, făcându-te tu pilda tuturor celor ispitiţi, a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea: 
Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înălţarea sufletului lui Ammun, pe care ai arătat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânşii, de Dumnezeu purtătorule Antonie; deci, văzând sfinţenia ta, minunându-ne, grăim ţie : 
Bucură-te, însuţi văzătorule al tainelor; 
Bucură-te, trecătorule cu vederea al pământeştilor lucruri; 
Bucură-te, luminarea adevărată a celor necunoscători; 
Bucură-te, grabnică supunere a supuşilor; 
Bucură-te, că pe cele viitoare, că pe cele de faţă le vedeai; 
Bucură-te, că arătai cu putinţa pe cele cu neputinţa; 
Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei îndrăciţi; 
Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bolnavi de ochi; 
Bucură-te, cel ce vedeai înalţarea sufletelor; 
Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieşirea lor; 
Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor; 
Bucură-te, cinstita împodobire a credincioşilor; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 9-lea: 
Tot darul cel dumnezeiesc, ca şi Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut şi tu, toate tuturor, pe toţi covârşindu-i Antonie, până şi în văzduh te-ai răpit, cuvioase; pentru care, încutremurat cu totul cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea: 
Pe ritorii cei mult vorbitori, ca pe nişte peşti fără de glas i-ai arătat prin cuvintele tale, de Dumnezeu purtătorule, că, ritorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemănându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat şi mărit; pentru aceasta cântam ţie : 
Bucură-te, versul înţelepciunii lui Dumnezeu; 
Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui; 
Bucură-te, cel mai înţelept decât toţi filozofii; 
Bucură-te, cel mai iscusit şi mai înalt în cuvinte; 
Bucură-te, preamărita auzire şi grăire a celor înţelepţi; 
Bucură-te, preacinstita oglindire a monahilor şi a tuturor celor ce te caută; 
Bucură-te, cel ce veseleşti auzul credincioşilor; 
Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filozofilor; 
Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu, după împărtăşire; 
Bucură-te, înalţarea preacuvioşilor după străduire; 
Bucură-te, prin care s-a înfiinţat monahismul; 
Bucură-te, prin care s-au îndreptat credincioşii; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 10-lea: 
Grăbindu-te, de Dumnezeu purtătorule Părinte, după porunca dinainte primită de la Dumnezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul; şi, împiedicându-te de multe ispite, nu te-ai înfricoşat de relele întâmplări şi, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întristarea, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea: 
A doua oara, făcând călătoria marele Antonie şi grăbindu-se către Pavel Tebeul, a vazut înalţarea sufletului lui; deci, alergând şi găsindu-l mort, l-a îngropat, luându-i îmbrăcămintea; pentru care grăim lui : 
Bucură-te, înger purtător de trup; 
Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit; 
Bucură-te, cel ce ai văzut nevoinţele lui Pavel; 
Bucură-te, slujitorul îngropării lui; 
Bucură-te, cel ce ai istorisit vieţuirea lui; 
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogăţit cu a lui făptura bună; 
Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut înşelăciunea eresurior; 
Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bisericilor; 
Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului; 
Bucură-te, părtaşul dreptei cunoştinţe; 
Bucură-te, buna mireasmă a pustiurilor; 
Bucură-te, buna insuflare a monahilor; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 11-lea: 
Nevoind Valachie, cel de cele arieneşti cugetător, a cunoaşte pe Fiul, Dumnezeu preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, Antonie; şi el, ticălosul, luând cele după faptele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 11-lea: 
Lumina, trimisă de Luminătorul cel mare, arătându-te tu Antonie, ai luminat pe toţi, şi pe ucenici tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mutarea ta din viaţă de aici; iar ei, de întristare fiind cuprinşi, cântau ţie acestea : 
Bucură-te, mângâierea noastră; 
Bucură-te, încurajarea tuturor; 
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele cereşti; 
Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele sufleteşti; 
Bucură-te, că ieşirea ta mai înainte ai cunoscut-o, de Dumnezeu purtătorule; 
Bucură-te, următorule ai înţelepţiţilor de Dumnezeu apostoli; 
Bucură-te, prin care pământenii se laudă; 
Bucură-te, prin care înţelepţii se apără; 
Bucură-te, desfătarea slavei tale celei negrăite; 
Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte; 
Bucură-te, că învăţăturile tale cu drag le primim; 
Bucură-te, că ne mântuim sufletul urmându-ţi sfaturile; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 12-lea: 
De mare dar s-a învrednicit marele Atanasie, luând amândouă hainele tale, de Dumnezeu purtătorule Antonie, şi scriind dumnezeiască viaţă ta, cea de una sută şi cinci ani, cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea: 
Cânţi împreună cu îngerii ca mai înainte cu oamenii, în ceruri veselindu-te, fericite, cântarea cea întreit-sfânta lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstim pe tine, Antonie, şi cu dragoste cântăm acestea : 
Bucură-te, locuitorul celor cereşti; 
Bucură-te, împodobitorul celor pământeşti; 
Bucură-te, cel ce împreună petreci cu îngerii; 
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu sfinţii; 
Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi; 
Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu; 
Bucură-te, povăţuitorul şi sprijinitorul celor ce te lauda pe tine; 
Bucură-te, strălucitule pastor şi învăţătorule al ucenicilor tai; 
Bucură-te, înaintestătător al tuturor cuvioşilor; 
Bucură-te, preacinstitule conducător al celor necăsătoriţi; 
Bucură-te, cel ce eşti cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău; 
Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 13-lea: 
O, preaintelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia parintilor şi slavă cuvioşilor, primeste de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ţie şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce cantăm: Aliluia!    (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi 
Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngerii, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta grăim ţie: 
Bucură-te, odrasla cucernicului Părinte; 
Bucură-te, ramura credincioasei Maicii Sfinte; 
Bucură-te, vlăstarul cel neveştejit al Egiptului; 
Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului; 
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat; 
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat; 
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti; 
Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor; 
Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni al celor mulţi; 
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri; 
Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat; 
Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat; 
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Şi   Condaculul întâi :

Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţa veştejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pilda monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă: Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Sursa: dervent.ro